2ra-567/25 — repararea prejudiciului material

La 14 noiembrie 2023, Budac (Nanu) Ana a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Ceban Andrei, solicitând repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiuni ilicite, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la data de 3 august 2023, în timp ce se afla la locul de muncă în incinta magazinului de servicii foto „Save Foto” din mun. Ungheni, pârâtul Ceban Andrei a manifestat un comportament agresiv față de ea, a utilizat cuvinte injurioase, a ridicat tonul și a amenințat-o cu răfuială fizică în prezența altor persoane.

Reclamanta a menționat că, în urma incidentului, a trăit o stare accentuată de teamă, anxietate și neliniște, fiind nevoită să solicite asistență medicală, iar ulterior a fost diagnosticată cu disfuncție neurologică și atacuri de panică, fiindu-i prescris tratament medicamentos și proceduri medicale.

A indicat că pentru tratamentul prescris a suportat cheltuieli medicale, constituind prejudiciu material, iar suferințele psihice și afectarea calității vieții au generat un prejudiciu moral pe care l-a estimat la suma de 100 000 lei.

Reclamanta a arătat că incidentul a fost sesizat organelor de poliție, iar prin decizia agentului constatator din 11 august 2023 pârâtul Ceban Andrei a fost atras la răspundere contravențională pentru comportament huliganic manifestat față de aceasta.

Ulterior, la 25 martie 2024, reclamanta a concretizat cererea de chemare în judecată, solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 3 159,90 lei, a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 6000 lei.

La 27 iunie 2024, Ceban Andrei a declarat apel împotriva hotărârii din 29 mai 2024, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material și procedural, iar circumstanțele relevante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite complet și corect pe baza probelor administrate.

Instanța de apel a constatat că, la 3 august 2023, pârâtul Ceban Andrei a manifestat un comportament agresiv și neadecvat față de reclamanta Nanu Ana în incinta magazinului „Save Foto”, fapt confirmat prin declarațiile părților, ale martorilor, înregistrările video și prin decizia agentului constatator din 11 august 2023, prin care acesta a fost sancționat contravențional pentru huliganism nu prea grav.

Colegiul civil a reținut că existența faptei ilicite, vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate dintre comportamentul acestuia și prejudiciul suferit de reclamantă rezultă din materialul probator administrat, inclusiv din actele contravenționale și documentele medicale anexate la dosar.

Referitor la prejudiciul material, instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe de a admite parțial acțiunea și de a dispune încasarea a 2 315,50 de lei, reprezentând cheltuieli medicale confirmate prin extrase medicale și bonuri fiscale aferente tratamentului urmat imediat după incident. 2

Totodată, instanța de apel a reținut că suma suplimentară de 844,40 lei solicitată de reclamantă nu poate fi acordată, întrucât cheltuielile respective au fost efectuate la aproximativ cinci și șapte luni după incident, fără a fi demonstrată legătura de cauzalitate dintre acestea și fapta pârâtului.

Cu privire la prejudiciul moral, instanța de apel a reținut că prima instanță a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 2036 și art. 2037 din Codul civil, apreciind caracterul și gravitatea suferințelor psihice, circumstanțele producerii faptei și principiul echității, stabilind o despăgubire rezonabilă în cuantum de 1000 lei.

Instanța de apel a subliniat că despăgubirile morale nu pot avea un caracter punitiv și nu pot depăși limitele prejudiciului dovedit, iar acordarea unei sume arbitrare, nejustificate prin probe, ar contraveni principiului proporționalității.

De asemenea, Colegiul civil a respins argumentele apelantului Ceban Andrei privind lipsa probelor medicale și inexistența legăturii cauzale, reținând că documentele medicale și circumstanțele stabilite confirmă existența prejudiciului cauzat reclamantei.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a apreciat corect probele, a aplicat corespunzător normele juridice incidente și a stabilit în mod echilibrat cuantumul despăgubirilor, motiv pentru care ambele apeluri au fost respinse, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Ungheni.

La 12 august 2025, Ceban Andrei a declarant recurs împotriva deciziei din 12 iunie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și a deciziei, cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanțele inferioare au examinat cauza superficial și nu au verificat deplin circumstanțele relevante pentru soluționarea litigiului, limitându-se la preluarea constatărilor din decizia contravențională fără analizarea cumulativă a probelor administrate.

Recurentul a susținut că nu au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât nu a fost demonstrată existența prejudiciului, nici legătura de cauzalitate dintre acțiunile sale și pretinsele consecințe invocate de reclamantă.

A arătat că instanțele au apreciat eronat probele medicale, întrucât înscrisurile prezentate nu ar constitui documente medicale oficiale conforme cerințelor legale și nu ar confirma existența unei afecțiuni cauzate de incidentul din 3 august 2023.

De asemenea, recurentul a invocat că reclamanta ar fi suferit anterior de stări similare celor invocate, aspect care, în opinia sa, nu a fost examinat corespunzător de către instanțe. 3

Recurentul a susținut că instanțele nu au stabilit existența unei agresiuni reale sau a unei amenințări fizice, constatările agentului constatator fiind bazate exclusiv pe declarațiile reclamantei.

În ceea ce privește prejudiciul moral, recurentul a indicat că acesta a fost acordat în lipsa unor probe concludente privind suferințe psihice reale și fără efectuarea unei expertize medicale sau psihologice.

Totodată, recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material privind răspunderea delictuală și aprecierea probelor, solicitând casarea integrală a hotărârilor instanțelor inferioare

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”. 4

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de casare prevăzute de lege, fără a proceda la o rejudecare a cauzei în fond, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit cadrului legal și practicii judiciare constante, recursul constituie o cale extraordinară de atac destinată verificării legalității hotărârii instanței de apel, iar nu reevaluării circumstanțelor de fapt stabilite de instanțele inferioare. Prin urmare, recurentul este obligat să indice erori de drept calificate sau vicii procedurale esențiale care ar atrage incidența art. 432 din Codul de procedură civilă.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Ceban Andrei, Completul de judecată constată că acestea vizează, în esență, dezacordul recurentului față de modul de apreciere a probelor și față de concluziile instanțelor inferioare privind existența răspunderii civile delictuale.

Recurentul susține că instanțele nu ar fi verificat autenticitatea actelor medicale și nu ar fi demonstrată legătura de cauzalitate dintre acțiunile sale și prejudiciul invocat de reclamantă.

Contrar acestor susțineri, din considerentele deciziei instanței de apel rezultă că aceasta a analizat expres elementele răspunderii delictuale, verificând existența faptei ilicite, prejudiciului, raportului de cauzalitate și vinovăției, prin prisma probelor administrate în cauză.

Instanța de apel a reținut că comportamentul neadecvat al pârâtului față de reclamantă a fost constatat prin decizia agentului constatator, declarațiile părților și ale martorilor, precum și prin alte mijloace de probă, stabilind existența faptei ilicite și a vinovăției.

Totodată, instanța de apel a analizat documentele medicale și bonurile fiscale anexate la dosar, concluzionând că acestea confirmă suportarea cheltuielilor 5 medicale imediat după incident și existența legăturii cauzale dintre faptă și prejudiciul material admis.

Cu privire la critica referitoare la prejudiciul moral, Completul reține că instanța de apel a aplicat criteriile prevăzute de legislația civilă privind determinarea despăgubirii echitabile, apreciind circumstanțele concrete ale cauzei și gravitatea suferințelor invocate.

Criticile recurentului referitoare la necesitatea administrării unor probe suplimentare sau efectuării expertizelor tind, în realitate, la reevaluarea situației de fapt și a materialului probator, aspect inadmisibil în procedura recursului.

Curtea Supremă de Justiție nu poate substitui instanțele de fond și de apel în aprecierea probelor, în lipsa demonstrării unor erori evidente de drept sau a unor încălcări procedurale esențiale.

Completul constată că recurentul nu indică norme de drept material aplicate eronat și nu demonstrează caracterul arbitrar ori vădit nerezonabil al concluziilor instanței de apel în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

În ansamblu, motivele invocate exprimă exclusiv dezacordul recurentului față de soluția pronunțată și urmăresc reexaminarea fondului litigiului, ceea ce depășește limitele controlului de legalitate exercitat în recurs.

Prin urmare, nefiind constatate temeiuri de casare prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, recursul declarat de Ceban Andrei este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă