2rci-3/26 — atragerea în mod solidar la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil SRL Gulivic-Com
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- atragerea în mod solidar la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil SRL Gulivic-Com
- Temei legal
- Cererea de apel restituită în temeiul art. 369 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, din motiv că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanta de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen
2rci-3/26 — atragerea în mod solidar la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil SRL Gulivic-Com (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
privind respingerea recursului
în cauza civilă
SRL „Gulivic-Com” (în procedura simplificată a falimentului) vs. Răileanu
Dumitru, Garștea Maria, intervenient accesoriu SRL „Licorent-Agro”
cu privire la atragerea în mod solidar la răspundere subsidiară a membrilor
organelor de conducere ale debitorului insolvabil SRL „Gulivic-Com”
împotriva încheierii din 09 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2rci-3/26
Nr. PIGD 2-23075698-01-2rci-19012026)
Cererea de apel restituită în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedură civilă, din motiv că apelul a fost depus în afara termenului legal,
iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, jud. C. Troianovschi
Instanța de apel: Curtea de Apel Nord, jud. R. Holban, M. Sajin, S. Ghercavii
26 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul declarat de către Garștea
Maria,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 noiembrie 2024, SRL „Gulivic-Com” (în procedura simplificată
a falimentului) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui
Răileanu Dumitru, Garștea Maria, intervenient accesoriu SRL
„Licorent-Agro” cu privire la atragerea în mod solidar la răspundere
subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului
insolvabil SRL „Gulivic-Com”.
Prin hotărârea din 17 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul
Central, s-a admis acțiunea.
La 07 noiembrie 2025, Garștea Maria a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 17 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,
prin care s-a solicitat repunerea în termen, admiterea cererii de apel,
casarea hotărârii instanței de fond cu restituirea cauzei spre rejudecare
sau emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.
Prin încheierea din 09 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a
respins cerința apelantei Garștea Maria privind repunerea în termen a
cererii de apel și s-a restituit, ca fiind tardiv, apelul declarat de
avocatul Diana Munteanu în interesele Mariei Garștea împotriva
hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 septembrie 2025.
La 24 decembrie 2025, Garștea Maria a depus cerere de recurs
împotriva încheierii din 09 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord,
prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii
contestate cu emiterea unei noi decizii cu privire la admiterea
solicitării de repunere în termen a cererii de apel.
În susținerea cererii de recurs a reiterat că, despre hotărîrea
Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 17 septembrie 2025 a aflat la
27 octombrie 2025, iar la 07 noiembrie 2025 a depus cerere de apel.
Invocă faptul examinării cauzei în prima instanță în absența sa și lipsa
la dosar a avizului de recepție a dispozitivului hotărârii din 17
septembrie 2025.
1
Evidențiază că, în perioada iunie 2025 – 20 octombrie 2025, nu a
locuit în mun. Orhei, dar în mun. Chișinău, având un conflict familial
cu soțul, care a refuzat recepționarea corespondenței.
În drept, s-au invocat prevederile art. 110, 116, 357, 358, 360, 362,
364, 365, 385, 386, 388, 424 din Codul de procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 10 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în
caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură,
precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare
caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are
interes să o invoce.”
Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală
civilă.”
Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de
aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea
sa în eroare.”
Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică
participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin
intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu
aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa
electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace
care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui,
precum și prin delegație judiciară.”
Art. 102 alin. (6) din Codul de procedură civilă:
„(6) Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt
participant la proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței,
citația sau înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se
află.”
Art. 105 alin. (11), (5) din Codul de procedură civilă:
„(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor
juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea
2
și confirmarea primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau
înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură
transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în
cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor.
(5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra
semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează
persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în
cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat,
considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la
proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul
avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile
și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în
Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către
părți și alți participanți la proces.”
Art. 108 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul de procedură civilă:
„(1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări
că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele
instanței dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră
citare legală.
(2) Citația se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în
care instanța consideră că o astfel de măsură este necesară.
(3) Publicarea citației în ziar se face cu cel puțin 15 zile înainte de data ședinței de
judecată. În cazuri de urgență, președintele instanței poate reduce acest termen la
5 zile.
(5) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, instanța va examina cauza
după expirarea termenului de publicitate.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane
legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură
ori să încheie un ansamblu de acte.”
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în
care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice,
datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un
eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate
fi efectuat în decursul întregii perioade.”
Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă:
„(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă
la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs,
documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf,
sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului,
actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.
3
(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească
ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie
programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului
atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea
nu prevede altfel.”
Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă:
„(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a
unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
(2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care
efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.
Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea
lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc
imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură
care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective etc.).
(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a
exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat
din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care
justifică depășirea termenului de procedură.
(5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen
poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se
supune recursului”.
Art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în
ordinea prevăzute de art.116.”
Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre
se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se
impune cu taxă, în condițiile legii.”
Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă:
b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea
în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.
(2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu
recurs.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.
4
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un
complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe
baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără
participarea părților”.
Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în
drept:
a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”
Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva
încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina
web a instanței la data emiterii.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de
către Garștea Maria a fost înaintat în termen. Or, încheierea contestată
a fost emisă la 09 decembrie 2025 și comunicată la 15 decembrie
2025, iar cererea de recurs a fost depusă la 24 decembrie 2025, adică
în interiorul termenului de 15 zile, prevăzut de art. 425 din Codul de
procedură civilă.
Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului
invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea
încheierii contestate, din următoarele motive.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, la
emiterea încheierii din 09 decembrie 2025 s-a reținut că, dispozitivul
hotărârii a fost pronunțat la 17 septembrie 2025, termenul-limită de
declarare a apelului fiind data de 02 octombrie 2025. Cererea de apel a
fost înregistrată la Judecătoria Orhei, sediul Central la 07 noiembrie
2025, prin urmare în afara termenului legal, iar apelantul solicită
repunerea în termen a apelului.
Instanța de apel a constatat că, motivul invocat de către apelanta
Garștea Maria care a servit la omiterea depunerii în termen a apelului,
nu poate fi considerat unul întemeiat, or, din analiza materialelor
dosarului rezultă în mod clar că instanța de judecată a remis toată
corespondența, inclusiv și actul judecătoresc contestat, la adresa de
domiciliu al apelantei, ceea ce exclude ipoteza unei omisiuni
neimputabile în ceea ce privește exercitarea dreptului la apel.
5
Astfel, la materialele cauzei se regăsesc avizele de recepție, prin care
apelanta a fost citată, cu expedierea în adresa acesteia a actelor de
procedură a instanței de fond, care s-au întors cu mențiunea
„nereclamat” (f. d. 72, 92), or „refuzat” (f. d. 60, 119).
La fel, instanța de apel a reținut faptul că, în vederea exercitării citării
legale, instanța de fond a efectuat citarea publică a apelantei Garștea
Maria, potrivit căruia a informat participanții despre stabilirea ședinței
de judecată pentru data de 17.09.2025, ora 10:00.
Respectiv, aceste acțiuni, cât și refuzul reclamării corespondenței,
demonstrează fără echivoc faptul că apelanta Garștea Maria era
informată despre termenele procesuale și despre faza în care se afla
cauza civilă.
Ce ține de declarația anexată la cererea de apel a soțului apelantei,
potrivit căreia între aceștia existau relații ostile și apelanta nu locuia la
domiciliu în perioada de referință, iar soțul ar fi refuzat să primească
corespondența fără a-i comunica acesteia, instanța de apel a reținut că,
nu poate constitui o împrejurare care să justifice repunerea în termen,
or culpa pentru imposibilitatea luării la cunoștință revine exclusiv
apelantei sau persoanei care a preluat corespondența în numele ei.
Instanța nu poate proteja partea care, prin propriul comportament sau
al membrilor familiei, împiedică în mod culpabil comunicarea actelor.
În aceeași ordine de idei s-a reținut că, apelanta nu a confirmat prin
probe că era în relații ostile cu soțul (depunerea unei acțiuni în
judecată privind desfacerea căsătoriei, or adresarea la alte organe,
etc.). Primul refuz de a primi corespondența de către apelanta este din
21 ianuarie 2025 (f. d. 60), iar presupusele relații ostile sau că nu s-a
aflat la domiciliu sunt reținute perioada iunie – 20 octombrie 2025.
Faptul că apelanta nu s-a aflat la domiciliu în perioada iunie – 20
octombrie 2025 la fel se confirmă prin declarațiilor membrilor
familiei, iar prin alte probe nu se combate. În ceea ce privește
investigațiile medicale, care au avut loc în perioada reținută supra, se
atestă că apelanta nu a primit un tratament staționar, dar ambulatoriu.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă
că, argumentele invocate în susținerea cererii de recurs au fost
invocate în fața instanței de apel, fiind dezbătute integral de către
Curtea de Apel Nord.
Completul de judecată apreciază că, constatările instanței de apel sunt
juste, legale și întemeiate, care nu au fost răsturnate de către parte în
cerere de recurs.
Prin prisma circumstanțelor cauzei se conturează concluzia că,
Garștea Maria a fost citată în modul corespunzător despre prezentul
6
proces. Or, publicarea în presă se consideră citare legală, inclusiv în
Monitorul Oficial, iar argumentele invocate în dezacord cu aceasta
sunt improprii.
Subsecvent, în conformitate cu art. 102 alin. (41) din Codul de
procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată
nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o
dată ulterioară.
Completul de judecată reține că, potrivit pct. 2 din Regulile privind
prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1457 din 30 decembrie 2016, prin noțiunea de trimitere nereclamată
se înțelege trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată)
destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a
acesteia.
Circumstanțele menționate supra atestă indubitabil faptul că, instanța
de judecată a întreprins toate măsurile necesare pentru a-i comunica
Mariei Garștea actele de procedură, efectuând citarea publică în
condițiile legii.
Analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate
supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază
ca fiind justă soluția instanței de apel de respingere a cererii de
repunere în termen și de restituire a cererii de apel depuse de Garștea
Maria.
Completul de judecată menționează că, nu pot fi reținute argumentele
Mariei Garștea invocate în dezacord cu citarea publică ai acesteia în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, deoarece acestea sunt
declarative, iar după cum s-a stabilit, publicarea în presă se consideră
citare legală.
Corespunzător, coroborând dispozițiile legii cu probele administrate la
dosar, instanța de recurs consideră întemeiată poziția Curții de Apel
Nord referitoare la netemeinicia cererii de repunere în termen a
apelului înaintată de Garștea Maria și respinge argumentele
recurentului invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate și
declarative.
În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că, instanța de apel legal și întemeiat a restituit
cererea de apel declarată de Garștea Maria.
Respectiv, instanța de recurs reține că, soluția adoptată de instanța de
apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în
termen și de restituire a cererii de apel este compatibilă cu respectarea
garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 §1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în
7
vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu
bună credință și în termenul stabilit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a
reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind
protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van
Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ș.a.
vs. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 și SA „Universul” vs.
Republica Moldova din 10 iulie 2012).
Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul
că, încheierea instanței de apel este legală și întemeiată, iar
argumentele invocate de către Garștea Maria sunt neîntemeiate,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea
contestată, care face obiectul prezentului recurs.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit.
a), art. 428 din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge recursul declarat de către Garștea Maria și menține
încheierea din 09 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
8