2rci-3/26 — Atragerea în mod solidar la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil SRL Gulivic-Com

La 15 noiembrie 2024, SRL „Gulivic-Com” (în procedura simplificată a falimentului) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Răileanu Dumitru, Garștea Maria, intervenient accesoriu SRL „Licorent-Agro” cu privire la atragerea în mod solidar la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil SRL „Gulivic-Com”.

Prin hotărârea din 17 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis acțiunea.

La 07 noiembrie 2025, Garștea Maria a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 17 septembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, prin care s-a solicitat repunerea în termen, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond cu restituirea cauzei spre rejudecare sau emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 09 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins cerința apelantei Garștea Maria privind repunerea în termen a cererii de apel și s-a restituit, ca fiind tardiv, apelul declarat de avocatul Diana Munteanu în interesele Mariei Garștea împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 septembrie 2025.

La 24 decembrie 2025, Garștea Maria a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 09 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi decizii cu privire la admiterea solicitării de repunere în termen a cererii de apel.

În susținerea cererii de recurs a reiterat că, despre hotărîrea Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 17 septembrie 2025 a aflat la 27 octombrie 2025, iar la 07 noiembrie 2025 a depus cerere de apel.

Invocă faptul examinării cauzei în prima instanță în absența sa și lipsa la dosar a avizului de recepție a dispozitivului hotărârii din 17 septembrie 2025. 1

Evidențiază că, în perioada iunie 2025 – 20 octombrie 2025, nu a locuit în mun. Orhei, dar în mun. Chișinău, având un conflict familial cu soțul, care a refuzat recepționarea corespondenței.

În drept, s-au invocat prevederile art. 110, 116, 357, 358, 360, 362, 364, 365, 385, 386, 388, 424 din Codul de procedură civilă.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 102 alin. (6) din Codul de procedură civilă: „(6) Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află.”

Art. 105 alin. (11), (5) din Codul de procedură civilă: „(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea 2 și confirmarea primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Art. 108 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală. (2) Citația se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în care instanța consideră că o astfel de măsură este necesară. (3) Publicarea citației în ziar se face cu cel puțin 15 zile înainte de data ședinței de judecată. În cazuri de urgență, președintele instanței poate reduce acest termen la 5 zile. (5) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, instanța va examina cauza după expirarea termenului de publicitate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. 3 (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. 4

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, la emiterea încheierii din 09 decembrie 2025 s-a reținut că, dispozitivul hotărârii a fost pronunțat la 17 septembrie 2025, termenul-limită de declarare a apelului fiind data de 02 octombrie 2025. Cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria Orhei, sediul Central la 07 noiembrie 2025, prin urmare în afara termenului legal, iar apelantul solicită repunerea în termen a apelului.

Instanța de apel a constatat că, motivul invocat de către apelanta Garștea Maria care a servit la omiterea depunerii în termen a apelului, nu poate fi considerat unul întemeiat, or, din analiza materialelor dosarului rezultă în mod clar că instanța de judecată a remis toată corespondența, inclusiv și actul judecătoresc contestat, la adresa de domiciliu al apelantei, ceea ce exclude ipoteza unei omisiuni neimputabile în ceea ce privește exercitarea dreptului la apel. 5

Astfel, la materialele cauzei se regăsesc avizele de recepție, prin care apelanta a fost citată, cu expedierea în adresa acesteia a actelor de procedură a instanței de fond, care s-au întors cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 72, 92), or „refuzat” (f. d. 60, 119).

La fel, instanța de apel a reținut faptul că, în vederea exercitării citării legale, instanța de fond a efectuat citarea publică a apelantei Garștea Maria, potrivit căruia a informat participanții despre stabilirea ședinței de judecată pentru data de 17.09.2025, ora 10:00.

Respectiv, aceste acțiuni, cât și refuzul reclamării corespondenței, demonstrează fără echivoc faptul că apelanta Garștea Maria era informată despre termenele procesuale și despre faza în care se afla cauza civilă.

Ce ține de declarația anexată la cererea de apel a soțului apelantei, potrivit căreia între aceștia existau relații ostile și apelanta nu locuia la domiciliu în perioada de referință, iar soțul ar fi refuzat să primească corespondența fără a-i comunica acesteia, instanța de apel a reținut că, nu poate constitui o împrejurare care să justifice repunerea în termen, or culpa pentru imposibilitatea luării la cunoștință revine exclusiv apelantei sau persoanei care a preluat corespondența în numele ei. Instanța nu poate proteja partea care, prin propriul comportament sau al membrilor familiei, împiedică în mod culpabil comunicarea actelor.

În aceeași ordine de idei s-a reținut că, apelanta nu a confirmat prin probe că era în relații ostile cu soțul (depunerea unei acțiuni în judecată privind desfacerea căsătoriei, or adresarea la alte organe, etc.). Primul refuz de a primi corespondența de către apelanta este din 21 ianuarie 2025 (f. d. 60), iar presupusele relații ostile sau că nu s-a aflat la domiciliu sunt reținute perioada iunie – 20 octombrie 2025. Faptul că apelanta nu s-a aflat la domiciliu în perioada iunie – 20 octombrie 2025 la fel se confirmă prin declarațiilor membrilor familiei, iar prin alte probe nu se combate. În ceea ce privește investigațiile medicale, care au avut loc în perioada reținută supra, se atestă că apelanta nu a primit un tratament staționar, dar ambulatoriu.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, argumentele invocate în susținerea cererii de recurs au fost invocate în fața instanței de apel, fiind dezbătute integral de către Curtea de Apel Nord.

Completul de judecată apreciază că, constatările instanței de apel sunt juste, legale și întemeiate, care nu au fost răsturnate de către parte în cerere de recurs.

Prin prisma circumstanțelor cauzei se conturează concluzia că, Garștea Maria a fost citată în modul corespunzător despre prezentul 6 proces. Or, publicarea în presă se consideră citare legală, inclusiv în Monitorul Oficial, iar argumentele invocate în dezacord cu aceasta sunt improprii.

Subsecvent, în conformitate cu art. 102 alin. (41) din Codul de procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Completul de judecată reține că, potrivit pct. 2 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, prin noțiunea de trimitere nereclamată se înțelege trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia.

Circumstanțele menționate supra atestă indubitabil faptul că, instanța de judecată a întreprins toate măsurile necesare pentru a-i comunica Mariei Garștea actele de procedură, efectuând citarea publică în condițiile legii.

Analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind justă soluția instanței de apel de respingere a cererii de repunere în termen și de restituire a cererii de apel depuse de Garștea Maria.

Completul de judecată menționează că, nu pot fi reținute argumentele Mariei Garștea invocate în dezacord cu citarea publică ai acesteia în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, deoarece acestea sunt declarative, iar după cum s-a stabilit, publicarea în presă se consideră citare legală.

Corespunzător, coroborând dispozițiile legii cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată poziția Curții de Apel Nord referitoare la netemeinicia cererii de repunere în termen a apelului înaintată de Garștea Maria și respinge argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate și declarative.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel legal și întemeiat a restituit cererea de apel declarată de Garștea Maria.

Respectiv, instanța de recurs reține că, soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în termen și de restituire a cererii de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în 7 vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termenul stabilit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 și SA „Universul” vs. Republica Moldova din 10 iulie 2012).

Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea instanței de apel este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către Garștea Maria sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,