2ra-1034/24 — Desfacererea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor

La 24 iunie 2020, Natalia Dinov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Radu Stan, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, s-a căsătorit cu Radu Stan la ***** și au doi copii minori, *****, anul nașterii ***** și *****, anul nașterii *****.

De la începutul căsătoriei, relațiile de familie erau tensionate și instabile, des apăreau neînțelegeri și certuri, iar pârâtul deseori avea un comportament violent, motiv din care a decis să se separe de acesta. Separarea de soț a generat o incompatibilitate a viziunilor contrare asupra modului și principiilor de conviețuire și în contextul atmosferei create, a ajuns la convingerea fermă privind imposibilitatea păstrării în continuare a familiei. Mai mult, fiind victima violenței în familie s-a adresat după ajutor la Centrul de Drept al Femeilor.

Reclamanta a indicat că, acordă și asigură copiilor minori un nivel de trai adecvat pentru dezvoltarea lor armonioasă, oferindu-le totodată grija și dragostea părintească de care au nevoie.

În vederea respectării interesului superior al copiilor minori, reclamanta este ferm convinsă că se impune stabilirea domiciliului acestora la mamă, urmând ca de la Radu Stan să fie încasată pensia lunară de întreținere în cuantum de 6000 de lei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cerințele pe dispozițiile art. 37, art. 51- 53, art. 58, art. 60, art. 62-64 din Codul familiei, art. 2-3, art. 5, art. 9-10 al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului, art. 16-18 al Legii privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994. 1

În urma concretizării cerințelor, Natalia Dinov a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu Radu Stan, determinarea domiciliului copiilor minori cu ea și încasarea de la Radu Stan în beneficiul său pensia pentru întreținerea copiilor minori, ***** și ***** în mărime fixă de 6000 de lei.

La 01 martie 2021, Radu Stan, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu, a depus cerere reconvențională împotriva Nataliei Dinov, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori.

În motivarea cererii reconvenționale a indicat că, este de acord cu desfacerea căsătoriei, însă această solicitare o întemeiază pe faptul că Natalia Dinov nu a dat dovadă de fidelitate conjugală, iar acest fapt a cauzat destrămarea familiei și a dus la apariția situațiilor tensionate între pârâtă și copii, ceea ce a determinat dezvoltarea unor relații tensionate între tată, fiice și mamă. La moment, Natalia Dinov este în relații de concubinaj cu un alt bărbat.

A indicat că fiicele, ***** și *****, sunt mai atașate de tată, întrucât, în ultimii doi ani, acesta a manifestat o atitudine mai grijulie în exercitarea rolului de părinte, iar datorită programului flexibil de la locul de muncă a avut posibilitatea de a se implica activ în procesul educațional al copiilor minori.

Prin urmare, a considerat că este în interesul superior al copiilor minori ca domiciliul acestora să fie stabilit cu tata, care le va asigura un trai decent și condiții armonioase pentru dezvoltarea lor fizică și psihică.

Totodată, a solicitat încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori de la mama acestora în cuantum de 1/3 din toate veniturile lunare ale acesteia, întrucât aceasta este încadrată în câmpul muncii și dispune de un salariu stabil.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cerințele pe dispozițiile art. 33 alin. (2), art. 37, art. 38, art. 63, art. 74 alin. (1) și art. 76 din Codul familiei.

Radu Stan a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu Natalia Dinov, încasarea taxei pentru divorț de la pârâtă, stabilirea domiciliului copiilor minori cu tata și încasarea de la Natalia Dinov în beneficiul său pensia pentru întreținerea copiilor minori, ***** și *****, în mărime de 1/3 lunar din toate veniturile pârâtei până la atingerea majoratului de către copii.

La 05 octombrie 2022, Natalia Dinov, reprezentată de avocatul Andrei Mațco, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 15 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând modificarea actului judecătoresc în partea ce ține de dispunerea calculării și încasării pensiei de întreținere a copiilor minori și anume, pensia de întreținere să fie încasată începând cu data de 24 iunie 2020, până la atingerea majoratului de către copiii minori, în rest hotărârea primei instanțe să rămână fără modificări.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia instanței de fond cu privire la stabilirea domiciliului 3 copiilor minori cu mama Natalia Dinov, or, după destrămarea de facto a familiei, Natalia Dinov a închiriat locuință, unde a locuit împreună cu copiii minori.

De asemenea, în urma vizitei din 27 octombrie 2020 a reprezentantului Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Buiucani la apartamentul cu două odăi închiriat de către Dinov Natalia (mun. Chișinău, str. ***** nr. *****, ap. *****), s-a stabilit că aceasta locuiește împreună cu copiii minori ***** și *****, copiii dispun de odaie separată dotată cu cele necesare pentru o creștere și dezvoltare armonioasă, condițiile de trai fiind bune. Apartamentul este conectat la toate rețelele necesare vieții cotidiene cu respectarea condițiilor sanitaro-igienice. Totodată s-a menționat că relațiile între membrii familiei sunt bune, iar mama crește și educă copii în dragoste și prietenie. Reprezentanții Direcției au concluzionat că Dinov Natalia dispune de condiții bune pentru creșterea, îngrijirea și asigurarea unui trai decent copiilor minori ***** și *****.

Instanța de apel a menționat că creșterea împreună a membrilor familiei (Natalia Dinov și copiii minori ***** și *****) este în interesul lor superior, deoarece, între ei s-au statornicit puternice legături de afecțiune. Or, în cazul separării acestora s-ar putea crea traume psihice greu de depășit, preîntâmpinarea unei asemenea rupturi, care nu este în interesul copiilor, putându-se realiza numai prin creșterea lor împreună.

Luând în considerare vârsta acestora, instanța de apel a constatat că stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama, Natalia Dinov, va permite o mai bună dezvoltare intelectuală și culturală a acestora, le-ar promova abilitățile în privința dezvoltării intelectuale și oferirea unui echilibru psihologic, care la rândul său ar favoriza dezvoltarea copiilor într-un ambient corespunzător.

Instanța de apel a considerat irelevante argumentele apelantului, Radu Stan, cu privire la aspectul stabilirii domiciliului copiilor minori cu dânsul, deoarece minorele au dezvoltat un atașament față de mama, iar menținerea anturajului familial este scopul primordial, acest fapt fiind garantul menținerii echilibrului psiho emoțional al copiilor, corespunzător, schimbarea mediului și ambianței în care se află minorele nu este benefică, or, această schimbare urmând a fi efectuată doar în cazuri de extremă necesitate și doar când există riscuri pentru creșterea și dezvoltarea normală, ceea ce la caz nu se atestă.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect a încasat pensia de întreținere într-o sumă bănească fixă de 3000 de lei lunar, pentru fiecare copil, or, aceasta nu este una disproporționat de mare, ci rezonabilă în raport cu 4 valoarea minimului de existență pentru creșterea copiilor și asigurarea unui nivel de trai obișnuit.

La 22 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia cererii de recurs depusă de Radu Stan, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Prin referința din 29 mai 2025, Direcția generală pentru Protecția Drepturilor Copilului, sectorul Buiucani a solicitat că la pronunțarea hotărârii să se țină cont în exclusivitate de interesul superior al copiilor minori.

Până la examinarea admisibilității recursului, Natalia Dinov nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Radu Stan, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu, la 03 septembrie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Radu Stan, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă. 7

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 8

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Radu Stan, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Radu Stan, reprezentat de avocatul Gheorghe Crețu, împotriva deciziei din 02 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9