2ra-1119/24 — încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la protectia datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la protectia datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-1119/24 — încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la protectia datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Marcel Smochin,
reprezentat de avocatul Valentin Fediuc,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Marcel Smochin împotriva lui Vasile Eșanu și Consiliul Raional Telenești,
cu privire la încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la
protecția datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului material și
moral,
împotriva deciziei din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1119/24
NR. PIGD 2-23189270-01-2ra-17012025)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Orhei, sediul Telenești: jud. Iu. Hîrbu
Curtea de Apel Bălți: jud. E. Grumeza, N. Coștaș, St.Grosu
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul
Valentin Fediuc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 decembrie 2023, Marcel Smochin a depus cerere de chemare
în judecată împotriva lui Vasile Eșanu și Consiliul Raional Telenești, cu
privire la încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la
protecția datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului material și
moral (f. d. 2-6).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că
datele cu caracter personal ale lui Marcel Smochin au fost accesate de fostul
angajat al Consiliului raional Telenești, d-nul Vasile Eșanu, care a activat în
funcția de șef al Serviciului Relații Funciare și Cadastru, ce avea calitatea de
utilizator autorizat la BCD a cadastrului bunurilor imobile.
A indicat că Vasile Eșanu a informat administrația raionului Telenești
precum că, la momentul accesării informației din Registrul bunurilor
imobile, eronat a vizualizat informația privind bunul imobil ce aparține lui
Marcel Smochin.
Careva informație din Registrul bunurilor imobile nu a fost extrasă, nu
a fost tipărită pe suport de hârtie și nu a fost transmisă terțelor persoane.
Prin Decizia nr.163 din 23 septembrie 2022, Vasile Eșanu a fost găsit
vinovat, fiind constatată încălcarea legii însă nu a fost posibilă tragerea la
răspundere întrucât a intervenit termenul de prescripție.
Reclamantul a susținut că pârâții i-au încălcat drepturile sale, cauzându-
i suferințe cum ar fi sentimente de frustrare urmare a caracterului ilegal al
acțiunilor sale de rea-credință, anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții,
disconfort, retrăire, imposibilitatea savurării modului obișnuit de trai,
1
incapacitate de a se bucura de garanțiile prescrise de lege, sentimente de
nedreptate și umilință, nervi, griji, suferințe psihice și fizice, dureri, stresuri,
afectare sufletească și spirituală, oboseală, dificultăți, demoralizare,
descurajare, limitarea de a se bucura de plăcerea vieții, de satisfacții
spirituale și materiale.
A considerat că cuantumul prejudiciului moral solicitat nu este unul
disproporționat și nu are scopul îmbogățirii nejustificate, deoarece gravitatea
și durata încălcării unui drept garantat de Convenție au produs față de Marcel
Smochin efecte.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 4, 5, 8, 9, 13, 27 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal,
art. 166, 167 din Codul de procedură civilă.
Astfel, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material și moral
cauzat de operațiunea de accesare/consultare a datelor privind bunul imobil
în mărime de 40 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 21 mai 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,
a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Marcel
Smochin. S-a încasat de la Vasile Eșanu în beneficiul lui Marcel Smochin
suma de 3 000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral. S-a încasat de la Vasile
Eșanu în beneficiul statului suma de 150 de lei, cu titlu de taxă de stat. În rest
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 83-84, 90-95).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 mai 2024, prin intermediul oficiului poștal, Marcel Smochin,
reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, a declarat apel nemotivat (f. d. 87-
88, 89), împotriva hotărârii din 21 mai 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul
Telenești, iar la 04 septembrie 2024, prin intermediul poștei electronice, a
declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea parțială hotărârii
instanței de fond în partea respingerii acțiunii, cu rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f. d. 102-105).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
2
Prin decizia din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, a fost respins
apelul declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc,
menținută hotărârea din 21 mai 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești
(f. d. 126, 127-130-verso).
În consolidarea soluției, instanța de apel a constatat cu certitudine că,
prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății,
circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și
elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a dat apreciere completă,
obiectivă și sub toate aspectele, iar în final a fost emis o hotărâre legală și
întemeiată.
Din lucrările dosarului, instanța de apel a reținut că prin Decizia nr.163
din 23 februarie 2022 emisă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu
Caracter Personal (CNPDCP) s-a constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin.
(1) lit. a), b) și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 133/2011 de către utilizatorul
autorizat Vasile Eșanu, ex-șef al Serviciului Relații Funciare și Cadastru a
Consiliului raional Telenești, la prelucrarea datelor cu caracter personal ale
lui Marcel Smochin din data de 07 mai 2021, ora 14:10:44.
Totodată, la caz, a fost stabilit faptul că prin Decizia nr.163 din 23
septembrie 2022, Vasile Eșanu a fost găsit vinovat, fiind constatată
încălcarea legii, totuși tragerea la răspundere contravențională nu a fost
posibilă în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.
În conformitate cu art.2036, 2027 din Codul civil, instanța de apel a
indicat că, apelantul, este în drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai
instanța de judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul
prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de
circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților. Cuantumul
compensației depinde și de durata menținerii consecințelor vătămării. La fel,
la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, se ia în considerație
circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul.
Instanța de apel a reținut că cuantumul despăgubirilor trebuie astfel
stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie
nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative
3
pentru victimele daunelor (Beylor v. Italia 28.05.2002, Selmouni v. Franța
28.07.1999).
Suma de 3 000 de lei încasată prin hotărârea Judecătoriei Orhei sediul
Telenești, din 21 mai 2024 din contul lui Vasile Eșanu este una corectă în
raport cu criteriul echității și disproporționată suferințelor suportate de către
Marcel Smochin. Or, mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se
determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea
prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 04 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electonice, Marcel
Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, a declarat recurs
împotriva deciziei din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței
de fond în partea respingerii acțiunii, cu emiterea unei noi decizii prin care
acțiunea să fie admisă integral (f. d. 138-142).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul Marcel Smochin, reprezentat de
avocatul Valentin Fediuc, a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedură, care reglementează că recursul poate fi admis dacă
hotărârea sau decizia contestată este arbitrară și/ori se bazează în mod
determinat pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 19 noiembrie
2024, la adresa electronică a recurentului Marcel Smochin și a avocatului
acestuia Valentin Fediuc, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică anexat la actele cauzei (f. d. 134-verso), iar cererea de recurs a
fost depusă la 04 noiembrie 2024 (f. d. 138-142).
4
La 23 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, în adresa lui
Vasile Eșanu și Consiliul Raional Telenești a fost expediat copia recursului
declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data
primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică anexat la actele cauzei (f. d. 159-160).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
Vasile Eșanu și Consiliul Raional Telenești nu a făcut uz de dreptul său
procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție
6
pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de
vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
7
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Marcel Smochin,
reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Marcel Smochin, reprezentat de
avocatul Valentin Fediuc, împotriva deciziei din 31 octombrie 2024 a Curții
de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8