2ra-1119/24 — încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la protectia datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului material si moral

La 29 decembrie 2023, Marcel Smochin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Eșanu și Consiliul Raional Telenești, cu privire la încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la protecția datelor cu caracter personal, repararea prejudiciului material și moral (f. d. 2-6).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că datele cu caracter personal ale lui Marcel Smochin au fost accesate de fostul angajat al Consiliului raional Telenești, d-nul Vasile Eșanu, care a activat în funcția de șef al Serviciului Relații Funciare și Cadastru, ce avea calitatea de utilizator autorizat la BCD a cadastrului bunurilor imobile.

A indicat că Vasile Eșanu a informat administrația raionului Telenești precum că, la momentul accesării informației din Registrul bunurilor imobile, eronat a vizualizat informația privind bunul imobil ce aparține lui Marcel Smochin.

Careva informație din Registrul bunurilor imobile nu a fost extrasă, nu a fost tipărită pe suport de hârtie și nu a fost transmisă terțelor persoane.

Prin Decizia nr.163 din 23 septembrie 2022, Vasile Eșanu a fost găsit vinovat, fiind constatată încălcarea legii însă nu a fost posibilă tragerea la răspundere întrucât a intervenit termenul de prescripție.

Reclamantul a susținut că pârâții i-au încălcat drepturile sale, cauzându- i suferințe cum ar fi sentimente de frustrare urmare a caracterului ilegal al acțiunilor sale de rea-credință, anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții, disconfort, retrăire, imposibilitatea savurării modului obișnuit de trai, 1 incapacitate de a se bucura de garanțiile prescrise de lege, sentimente de nedreptate și umilință, nervi, griji, suferințe psihice și fizice, dureri, stresuri, afectare sufletească și spirituală, oboseală, dificultăți, demoralizare, descurajare, limitarea de a se bucura de plăcerea vieții, de satisfacții spirituale și materiale.

A considerat că cuantumul prejudiciului moral solicitat nu este unul disproporționat și nu are scopul îmbogățirii nejustificate, deoarece gravitatea și durata încălcării unui drept garantat de Convenție au produs față de Marcel Smochin efecte.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 4, 5, 8, 9, 13, 27 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal, art. 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Astfel, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material și moral cauzat de operațiunea de accesare/consultare a datelor privind bunul imobil în mărime de 40 000 de lei.

Prin decizia din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, menținută hotărârea din 21 mai 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești (f. d. 126, 127-130-verso).

În consolidarea soluției, instanța de apel a constatat cu certitudine că, prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar în final a fost emis o hotărâre legală și întemeiată.

Din lucrările dosarului, instanța de apel a reținut că prin Decizia nr.163 din 23 februarie 2022 emisă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP) s-a constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), b) și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 133/2011 de către utilizatorul autorizat Vasile Eșanu, ex-șef al Serviciului Relații Funciare și Cadastru a Consiliului raional Telenești, la prelucrarea datelor cu caracter personal ale lui Marcel Smochin din data de 07 mai 2021, ora 14:10:44.

Totodată, la caz, a fost stabilit faptul că prin Decizia nr.163 din 23 septembrie 2022, Vasile Eșanu a fost găsit vinovat, fiind constatată încălcarea legii, totuși tragerea la răspundere contravențională nu a fost posibilă în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

În conformitate cu art.2036, 2027 din Codul civil, instanța de apel a indicat că, apelantul, este în drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților. Cuantumul compensației depinde și de durata menținerii consecințelor vătămării. La fel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, se ia în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul.

Instanța de apel a reținut că cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative 3 pentru victimele daunelor (Beylor v. Italia 28.05.2002, Selmouni v. Franța 28.07.1999).

Suma de 3 000 de lei încasată prin hotărârea Judecătoriei Orhei sediul Telenești, din 21 mai 2024 din contul lui Vasile Eșanu este una corectă în raport cu criteriul echității și disproporționată suferințelor suportate de către Marcel Smochin. Or, mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 19 noiembrie 2024, la adresa electronică a recurentului Marcel Smochin și a avocatului acestuia Valentin Fediuc, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 134-verso), iar cererea de recurs a fost depusă la 04 noiembrie 2024 (f. d. 138-142). 4

La 23 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, în adresa lui Vasile Eșanu și Consiliul Raional Telenești a fost expediat copia recursului declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 159-160).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Vasile Eșanu și Consiliul Raional Telenești nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 5

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție 6 pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 7

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, împotriva deciziei din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8