3d-38/23 — Anularea actului administrativ

La 30 octombrie 2023, Svetlana Tizu a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat:  anularea parțială a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 436/27 din 10 octombrie 2023 cu privire la admiterea parțială a cererilor din 29 iunie 2023 și 05 iulie 2023 privind repunerea în toate drepturile salariale;  obligarea reexaminării cererilor din 29 iunie 2023 și 05 iulie 2023 în partea respingerii cerinței privind restabilirea în toate drepturile avute anterior.

La 30 octombrie 2023, prezenta cauză, a fost repartizat repetat în mod automat-aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, pentru examinare judecătorului raportor Mariana Pitic.

Ulterior, la 26 iunie 2025 acțiunea a fost redistribuiră prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, pentru examinare judecătorului raportor Diana Stănilă.

Prin încheierea din 06 februarie 2026 s-a informat participanții că cererea de chemare în judecată va fi examinată în ședință publică pe 02 aprilie 2026, ora 09:30, în sala 4, în incinta Curții Supreme de Justiție. Totodată, s-a explicat participanților că aceștia trebuie să expedieze Curții Supreme de Justiție, prin email, până la data de 27 martie 2026 inclusiv, sub sancțiunea decăderii, toate cererile, recuzările, obiecțiile sau excepțiile, precum și orice probe sau înscrisuri suplimentare

La 10 februarie 2026 Svetlana Tizu a depus cerere de recuzarea judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă de la examinarea cauzei de contencios administrativ intentată, la cerere de chemare în judecată depusă de Svetlana Tizu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea actului administrativ.

În motivarea cererii de recuzare a invocat că la 17 martie 2025 a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii privind atragerea la răspundere disciplinară a Stela Procopciuc, Ion Malanciuc și Diana Stănilă din cadrul Curții Supreme de Justiție. Prin decizia nr. 298s428p/m din 12 iunie 2025, Inspecția judiciară a respins sesizarea ca neîntemeiată. Contestațiile ulterioare au fost respinse prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al 1 Magistraturii nr. 142/6 din 05 septembrie 2025 și hotărârea Colegiului disciplinar din 12 decembrie 2025.

Svetlana Tizu a invocat că intenționează să conteste hotărârea motivată, apreciind că aceste împrejurări pun sub semnul întrebării imparțialitatea judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă, în condițiile în care plângerea împotriva acestora se află încă în examinare.

Totodată a mai indicat că atitudinea negativă și soluția indirectă a fost deja expusă la examinarea anterioară a aceleiași cauze în ședința din 28 noiembrie 2024, unde au fost adresate aceeași întrebări, doar pentru că nu ofeream răspunsul necesar sau dorit, care ar fi servit la respingerea acțiunii înaintate.

Prin cererea depusă la 16 februarie 2026 Svetlana Tizu a susținut cererea de recuzare, solicitând examinarea cererii de recuzare a judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă în lipsa acesteia.

Consiliul Superior al Magistraturii la data de 17 februarie 2026 a prezentat opinia asupra cererii de recuzare a judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă, depusă de către Svetlana Tizu, menționând că în lipsa probelor care să ateste părtinirea, simpla depunere a unei sesizări nu constituie temei de recuzare întrucât, astfel de practici ar încuraja oricare parte nemulțumită să își aleagă completul de judecată prin simpla declanșare a unor proceduri administrative (disciplinare) paralele.

La fel a indicat că întrebările de concretizare adresate de către instanța de judecată reclamantei s-au referit exclusiv la obiectul acțiunii, iar răspunsurile evazive ale reclamantei a și determinat instanța să revină cu clarificări.

Art. 49 din Codul administrativ reglementează că: „Într-o procedură administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să acționeze persoanele care: a) înseși au statut de participant la procedura administrativă; b) sunt membri de familie ai unui participant; c) în virtutea legii sau în baza procurii/împuternicirii în baza semnăturii electronice, reprezintă în general sau în această procedură administrativă un participant; d) sunt membri de familie ai reprezentantului unui participant în această procedură administrativă; e) desfășoară activitate remunerată la un participant al procedurii administrative sau activează la el în calitate de membru al consiliului de conducere, al consiliului de supraveghere sau al unui alt organ de acest gen. Această prevedere nu se aplică persoanelor angajate la o instituție de drept public participantă la procedura administrativă; f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au acționat în mod similar în afara calității lor funcționale/de serviciu. 2 (2) Persoana care, prin activitate sau decizie, poate avea nemijlocit avantaje sau dezavantaje este asimilată participantului. Această prevedere nu se aplică dacă avantajul sau dezavantajul se bazează doar pe faptul că cineva face parte dintr-un grup de populație sau grup profesional ale cărui interese comune sunt atinse de chestiunea în cauză. (3) Membru de familie în sensul alin.(1) lit.b) și d) sunt: a) logodnicul/logodnica; b) soțul/soția; c) ruda sau afinul pe linie dreaptă sau colaterală până la gradul IV inclusiv; d) persoanele care printr-un raport de îngrijire creat pe o durată mai îndelungată sunt legate unele de altele ca părinții cu copilul (părinți educatori și copil îngrijit). (4) Persoanele indicate la alin.(3) se consideră membri de familie și atunci când căsătoria pe care se întemeia relația sau comunitatea domestică nu mai există dacă persoanele sunt legate în continuare între ele ca soț și soție sau ca părinți și copil.”

Art. 50 din Codul administrativ statuează următoarele: „Pentru o autoritate publică într-o procedură administrativă nu pot acționa, de asemenea, persoanele în privința cărora există un motiv de justificare a neîncrederii față de o exercitare imparțială a funcției. Motivul indicat la alin.(1) poate exista, în special, atunci când persoana care acționează pentru autoritatea publică: a) întreține relații personale strînse cu un participant la procedura administrativă ori cu reprezentantul legal sau împuternicit al acestuia; b) și-a expus părerea în public în mod depreciativ sau într-un alt mod ce poate fi contestat în privința unui participant la această procedură; c) și-a expus părerea în public cu privire la finalitatea procedurii sau la aprecierea probelor până la încheierea procedurii; d) are un interes economic sau personal față de rezultatul procedurii administrative.”

Art. 202 alin. (4) Cod administrativ prevede că: „Recuzarea sau abținerea judecătorului se examinează în ordinea prevăzută în Codul de procedură civilă.”

Art. 50 alin. (1), lit.e) din Codul de procedură civilă prevede că: „Judecătorul care judecă cauza urmează a fi recuzat dacă: are un interes personal, direct sau indirect, în soluționarea cauzei ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea lui.”

Art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție: „În cazul în care buna funcționare a Curții Supreme de Justiție este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante, Consiliul Superior al Magistraturii poate transfera, cu titlu temporar, prin derogare de la prevederile Legii nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, din instanțele de nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de ocupare a funcției de judecător al Curții Supreme de Justiție. Transferul temporar va fi încetat la ocuparea a cel puțin 11 dintre posturile de judecător al Curții Supreme de Justiție, iar judecătorii temporar transferați revin în funcțiile deținute înaintea transferului. Pe perioada transferului, judecătorii transferați primesc salariul judecătorului Curții Supreme de Justiție, raportat la vechimea în muncă respectivă.” 3

Prin prisma prevederilor art.116 alin.(1) din Constituție, judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii. Acest deziderat constituțional presupune că judecătorul va acționa în mod imparțial, nu va face nici o deosebire de tratament între cei implicați. Legea va fi interpretată nu în funcție de valorile sale personale, ci cu o scrupuloasă neutralitate care îl îndepărtează de orice militantism și îl conduce să se sprijine numai pe elementele determinante ale dosarului. Așadar, aprecierea imparțialității judecătorului se face prin observarea împrejurării, dacă în speță există motive pentru a favoriza una dintre părți.

Curtea reține că imparțialitatea se apreciază atât din perspectivă subiectivă (convingerile personale ale judecătorului), cât și obiectivă (garanțiile oferite pentru a exclude orice bănuială legitimă). În acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consacră principiul potrivit căruia aparențele pot avea relevanță, numai dacă acestea sunt susținute de elemente obiective și verificabile, cauza Piersack c. Belgiei, Castillo Algar c. Spaniei.

La caz, criticile, înaintate în cererea de recuzare, privind sesizarea organelor disciplinare și intenția Svetlanei Tizu de a contesta hotărârea Colegiului disciplinar din 12 decembrie 2025, nu este de natură să pună sub semnul întrebării imparțialitatea judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă învestiți cu soluționarea cauzei.

Formularea unor plângeri disciplinare ori exercitarea căilor de atac împotriva actelor emise în cadrul acestor proceduri reprezintă un drept procesual al Svetlanei Tizu, însă, nu pot constitui temei obiectiv pentru recuzare. Simpla existență a unei proceduri disciplinare sau a unei plângeri aflate în examinare nu echivalează cu lipsa de imparțialitate și nu constituie, în absența unor circumstanțe suplimentare relevante, motiv de recuzare.

Referitor la argumentul Svetlanei Tizu precum că judecătorii recuzați indirect s-au expus asupra soluției prin adresarea întrebărilor de concretizare, completul de judecată evidențiază că simplul fapt al adresării întrebărilor de concretizare nu poate fi interpretat ca o exprimare a unei poziții preconcepute, instanța neexpunându-se în niciun mod asupra viitoarei soluții pe fondul cauzei.

Deci o asemenea conduită nu poate fi calificată drept „atitudine negativă”, ci constituie un instrument procedural legitim, indispensabil pentru stabilirea situației de fapt și pentru soluționarea corectă a cauzei.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, la caz, nu se atestă temeiuri justificative care pot pune la 4 îndoială imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă la examinarea acțiunii de contencios administrativ depuse de Svetlana Tizu. Or, motivele care au servit drept temeiuri de recuzare a judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă se bazează pe simple percepții subiective și nu pe fapte obiective apte să justifice recuzarea.

Din considerentele expuse și având în vedere faptul că cererea de recuzare a judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă, depusă de Svetlana Tizu este neîntemeiată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a o respinge.

În conformitate cu art. 202 și art. 230 din Codul administrativ, art. 53 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Svetlana Tizu cu privire la recuzarea judecătorilor Stela Procopciuc și Diana Stănilă, de la examinarea cauzei de contencios administrativ, intentată la cerere de chemare în judecată depusă de Svetlana Tizu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea actului administrativ. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Oxana Parfeni Judecători Ion Munteanu Leonid Chirtoacă 5