2r-20/26 — Încasarea prejudiciului material și moral

La 16 septembrie 2022, avocatul Vladimir Șeremet, în interesele Alinei Olșanskaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Maxim Scripcaraș cu privire la încasarea prejudiciului material, penalității, prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 12 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 16 mai 2024, avocatul Vladimir Șeremet, în interesele Alinei Olșanskaia, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 12 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin Încheierea din 5 septembrie 2025 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel a fost restituită deoarece apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 26 noiembrie 2025, avocatul Vladimir Șeremet, în interesele Alinei Olșanskaia, a depus o cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 5 septembrie 2025, prin care a solicitat admiterea acestuia, repunerea în termen a recursului declarat, casarea integrală a încheierii și restituirea cererii de apel spre rejudecare la Curtea de Apel Centru.

În motivarea recursului a indicat că recurenta nu a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărârii, iar despre existența hotărârii contestate a aflat abia la data de 15 mai 2024, de pe site-ul instanei. Astfel, se consideră că cererea de apel depusă la 16 mai 2024 a fost formulată cu respectarea termenului de 30 de zile, calculat din momentul recepționării dispozitivului hotărârii.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.” 1

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Articolul 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Articolul 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Articolul 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: 2 b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Articolul 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că în încheierea sa din 5 septembrie 2024, Curtea de Apel Chișinău corect a constatat că termenul de 30 de zile pentru declararea apelului se calculează din data pronunțării dispozitivului hotărârii, în speță din 12 martie 2024. Prin urmare, apelul depus la 16 mai 2024 a fost depus în afara termenului.

În cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Instanța de recurs observă că apelantul, prin cererea sa de apel, nu a solicitat repunerea în termenul omis. În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, atât timp cât în fața instanței de apel nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, o asemenea solicitare nu poate fi invocată în fața instanței de recurs. Or, instanța de recurs examinează legalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău raportat la momentul emiterii acesteia – 5 septembrie 2024, și nu în raport cu aspecte care nu au fost supuse examinării instanței de apel. Totodată, 3 instanța de apel nu are atribuția de a dispune din oficiu repunerea în termen a apelului, în lipsa unei cereri exprese formulate de apelant, în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere că recurenta în prezentul litigiu a fost reprezentată de un avocat, care a participat la ședința de judecată în cadrul căreia s-a examinat cauza în fond și în care s-a comunicat expres că pronunțarea hotărârii va avea loc la data de 12 martie 2024, argumentele invocate de acesta privind nerecepționarea hotărârii sunt neîntemeiate. În speță, avocatul Vladimir Șeremet, acționând în interesele Alinei Olșanskaia, avea obligația de a manifesta diligența și prudența corespunzătoare raporturilor juridice la care participa, inclusiv sub aspectul urmăririi pronunțării hotărârii și al respectării termenului legal de declarare a apelului. Nerespectarea acestei obligații constituie, în temeiul art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului Vladimir Șeremet, culpă care, potrivit art. 14 din Codul civil, nu poate fi invocată, întrucât ar echivala cu obținerea unor foloase prin invocarea propriei culpe și conduite neconforme.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de recurs depusă de avocatul Vladimir Șeremet, în interesele Alinei Olșanskaia ca fiind pasibilă de respingere, cu menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 5 septembrie 2024.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,