2ac-20/26 — Confirmarea si constatarea legalitătii încheierii de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului imobil creditorului în contul achitării partiale a datoriei

La 27 septembrie 2024, executorul judecătoresc Ion Furdui a depus un demers cu privire la confirmarea și constatarea legalității încheierii din 16 septembrie 2024 cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil pe numele creditorului CȘP „Protecția Plantelor” SRL, în contul achitării parțiale a datoriei.

Prin încheierea din 03 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a admis demersul executorului judecătoresc Ion Furdui.

La 18 aprilie 2025, SRL „SPERANȚA” a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 03 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, cauza a fost repartizată spre examinare în ordine de recurs judecătorului Violeta Gîrleanu în mod automat-aleatoriu la 03 septembrie 2025, care face parte din completul compus din: Marina Anton (președinte), Constantin Roșca (judecător).

La 04 februarie 2026, SRL „SPERANȚA” a depus o cerere, prin care s-a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În susținerea cererii s-a menționat că, judecătorul Violeta Gîrleanu a fost promovată în funcția de judecător al Curții de Apel Centru, anume din funcția de judecător al Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Centru, a cărei încheierea și este contestată.

Evidențiază că, cererea de recuzare formulată judecătorului Violeta Gîrleanu a fost respinsă, iar acțiunile mai multor judecători din cadrul Curții de Apel Centru pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea acestora la examinarea cauzei.

Prin urmare, solicită strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă. 1

Completul de judecată menționează că, temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 §1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă. 2

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că, judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale cazului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, circumstanțele invocate de SRL „SPERANȚA” în susținerea cererii de strămutare reprezintă argumente declarative, care nu conțin circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cauzei, după cum prevede art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare.

Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe, prin prisma argumentelor invocate în cerere, care ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de SRL „SPERANȚA” cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,