2ra-578/25 — recunoasterea nulitătii înscrierii din Registrul bunurilor imobile si radierea acesteia
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea nulitătii înscrierii din Registrul bunurilor imobile si radierea acesteia
- Temei legal
- Recurs inadmisibil în temeiul art. 433 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 din acelasi Cod
2ra-578/25 — recunoasterea nulitătii înscrierii din Registrul bunurilor imobile si radierea acesteia (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Pasat Victor vs. ÎI „Popovici Elena”, intervenienți accesorii ÎS „Cadastru”,
Oficiul Teritorial Fălești, Primăria com. Scumpia, Consiliul com. Scumpia,
r-l Fălești cu privire la recunoașterea nulității înscrierii din Registrul
bunurilor imobile și radierea acesteia,
împotriva deciziei din 17 septembrie 2015 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-578/25
NR. PIGD 2-15021187-01-2ra-14082025)
Recurs inadmisibil în temeiul art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură
civilă, ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434
din același Cod.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Fălești, jud. L. Trocin
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. A. Gheorghieș, N. Chircu, A. Albu
06 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
către Popovici Elena,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 februarie 2015, Pasat Victor a depus cerere de chemare în
judecată împotriva ÎI „Popovici Elena”, intervenienți accesorii ÎS
„Cadastru”, Oficiul Teritorial Fălești, Primăria com. Scumpia,
Consiliul com. Scumpia, r-l Fălești cu privire la recunoașterea nulității
înscrierii din Registrul bunurilor imobile și radierea acesteia.
Prin hotărârea din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Fălești, acțiunea s-a
respins ca fiind neîntemeiată.
La 15 mai 2015, Pasat Victor a depus cerere de apel (nemotivată)
împotriva hotărârii din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Fălești, iar la 22
iunie 2015 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat
casarea integrală a hotărârii din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Fălești și
emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
Prin decizia din 17 septembrie 2015 a Curții de Apel Bălți, s-a admis
cererea de apel declarată de reprezentantul apelantului Victor Pasat,
Radu Holban. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Fălești din 16
aprilie 2015 și s-a adoptat o hotărâre nouă după cum urmează: S-a
admis cererea de chemare în judecată înaintată Victor Pasat către ÎI
„Popovici Elena”, intervenienți accesorii Primăria com. Scumpia,
Consiliul comunal Scumpia, r-l Fălești, ÎS „Cadastru”, OT Fălești
privind recunoașterea nulității înscrierii din Registrul bunurilor imobile
și radierea acesteia; S-a recunoscut nulitatea înscrierii din Registrul
bunurilor imobile a dreptului de proprietate al ÎI „Popovici Elena”,
asupra construcției, cu suprafața totală de S= XXX m.p., nr. cadastral
XXXXXXXXX, situată pe terenul proprietate publică nr. cadastral
XXXXXXX, amplasat în XXXXX, XXXXX, efectuată în baza
procesului-verbal de recepție finală a construcției magazinului
alimentar a ÎI „Popovici Elena” din XXXX, XXXXX nr. X din 26 iulie
2010 și radierea acestei înscrieri din Registrul bunurilor imobile.
La 14 august 2025, Popovici Elena a depus în adresa Curții Supreme de
Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 17 septembrie 2015 a
Curții de Apel Bălți, prin care s-a solicitat casarea integrală a deciziei
1
din 17 septembrie 2015 a Curții de Apel Bălți și menținerea hotărârii
din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Fălești.
Totodată, s-a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului,
pe motiv că nu a recepționat copia deciziei integrale din 17 septembrie
2015 a Curții de Apel Bălți prin intermediul poștei, iar semnătura pe
avizul de recepție nu-i aparține. Conchide că, a făcut cunoștință cu
decizia respectivă la 07 august 2025.
Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților
copia recursului declarat de către Popovici Elena, fiindu-i explicat
dreptul de a depune referință la recursul declarat.
Însă, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
intimații nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.”
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 10 alin. (1) – (3) din Codul de procedură civilă:
2
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în
caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum
și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare
caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are
interes să o invoce.
(3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței
judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea
acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural
defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de
procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea
legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte
măsuri prevăzute de lege.”
Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală
civilă.”
Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de
drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de
aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea
sa în eroare.”
Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică
participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin
intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz
de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa
electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace
care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui,
precum și prin delegație judiciară.”
Art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă:
„(5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra
semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează
persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în
cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-
se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt
reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților,
recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și
înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în
Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți
și alți participanți la proces.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane
3
legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori
să încheie un ansamblu de acte.”
Art. 111 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment
viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în
decursul întregii perioade.
(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment
în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de
procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în
considerare la calcularea termenului.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage
după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu
prevede altfel.”
Art. 389 alin. (4), (6) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data
emiterii dispozitivului deciziei – 17 septembrie 2015):
„(4) Decizia integrală se întocmește în termen de 15 zile de la pronunțarea
dispozitivului deciziei.
(6) Decizia integrală se remite părților în termen de 5 zile de la semnare.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în
conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării deciziei
integrale, care este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Din actele dosarului cu certitudine rezultă că, ÎI „Popovici Elena” a fost
înștiințată despre ședința din 17 septembrie 2015, ora 10:30, la Curtea
de Apel Bălți, fapt confirmat prin avizul de recepție (f. d. 103).
Respectiv, ÎI „Popovici Elena”, în persoana Elenei Popovici, a fost
prezentă în ședința din 17 septembrie 2015 la Curtea de Apel Bălți și a
pledat pentru respingerea apelului, fapt confirmat prin procesul-verbal
al ședinței de judecată (f. d. 107-108).
Totodată, în aceeași ședință de judecată, a fost pronunțat dispozitivul
deciziei.
Ulterior a fost întocmită decizia integrală și expediată participanților la
proces, iar potrivit avizul de recepție anexat la fila dosarului 119, a fost
recepționată de către ÎI „Popovici Elena” la 07 octombrie 2015.
4
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, la 17
septembrie 2015 Popovici Elena a cunoscut despre emiterea deciziei
din 17 septembrie 2015 a Curții de Apel Bălți și soluția adoptată de
către instanța de apel. Or, a fost citată și prezentă în ședința de judecată.
Mai mult decât atât, Popovici Elena trebuia să cunoască că decizia
integrală se întocmește în termen de 15 zile de la pronunțarea
dispozitivului deciziei, după cum prevedea art. 389 alin. (4) din Codul
de procedură civilă.
Această normă reflectă un standard de previzibilitate impus tuturor
participanților la proces în vederea respectării termenelor de exercitare
a căilor de atac.
Însă, Popovici Elena nu a făcut uz de dreptul său de a face cunoștință
cu actele dosarului și a se familiariza cu decizia integrală a instanței de
apel.
Totodată, Popovici Elena a avut posibilitatea efectivă de a lua
cunoștință de decizia motivată a instanței de apel, inclusiv de pe
Portalul Național al Instanțelor de Judecată https://instante.justice.md/,
care a fost publicată la 02 octombrie 2015.
Întocmirea, iar ulterior publicarea hotărârii pe pagina oficială a instanței
reprezintă un mijloc accesibil, public și previzibil de informare, care nu
poate fi ignorat în mod justificat de către o parte în proces.
Însă, recurenta nu a făcut uz de dreptul său de a face cunoștință cu actele
dosarului și, respectiv, cu decizia integrală a instanței de apel, care era
publicată atât pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată, cât și
anexată la actele dosarului.
Din aceste considerente, Popovici Elena urma să manifeste diligență de
a se interesa cu promptitudine despre întocmirea deciziei integrale a
Curții de Apel Bălți, fie să facă cunoștință într-un termen rezonabil cu
actele dosarului, fie să acceseze Portalul Național al Instanțelor
Judecătorești.
Or, invocarea faptului că nu i-a fost comunicată decizia integrală a
instanței de apel, în ipoteza în care această circumstanță este veridică,
nu poate deriva în exercitarea căii de atac (recurs) peste o perioadă
nejustificat de lungă, în circumstanțele speței.
Așadar, aplicând principiul nemo censetur ignorare legem, conform
căruia necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu exonerează
persoanele de obligația de a se conforma legii și, având în vedere
publicarea deciziei integrale a Curții de Apel Bălți la 02 octombrie
2015, Popovici Elena avea posibilitatea și obligația de a face cunoștință
cu aceasta, inclusiv în cazul în care nu a recepționat-o prin poștă.
5
Această obligație de diligență derivă direct din principiile de
previzibilitate a legii și de responsabilitate procesuală a părților.
În aceste condiții, este în afara oricărui dubiu că Popovici Elena avea
obligația de a se interesa cu promptitudine despre rezultatul ședinței din
17 septembrie 2015, de a urmări redactarea și publicarea deciziei
integrale a instanței de apel și de a o accesa în termen. Pronunțarea
dispozitivului în ședință publică și obligația legală de întocmire a
deciziei integrale în termen de 15 zile la pronunțarea dispozitivului, în
ordinea stabilită de art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă,
conturează o obligație de diligență clară din partea recurentului.
Subsecvent, exercitarea de către Popovici Elena a căii de atac –
recursul, peste aproximativ 10 ani (17 septembrie 2015 – 14 august
2025) de la data pronunțării dispozitivului deciziei, invocând faptul că
nu a recepționat decizia integrală a instanței de apel, iar semnătura de
pe avizul de recepție nu-i aparține, nu poate fi reținută de către Curtea
Supremă de Justiție pentru a considera recursul ca fiind depus în
termen.
În pofida prezumției că îi erau cunoscute prevederile art. 389 alin. (4)
din Codul de procedură civilă și că decizia integrală a instanței de apel
urma a fi întocmită în termen de 15 zile de la pronunțarea dispozitivului
deciziei, Popovici Elena nu a adresat Curții de Apel Bălți nici o cerere,
prin care ar fi solicitat comunicarea deciziei integrale din 17 septembrie
2015 sau de a lua cunoștință cu actele dosarului civil, în termen
rezonabil, decât tocmai la 18 iulie 2025.
În aceste condiții, Completul de judecată reține că, recurenta Popovici
Elena nu a manifestat diligență procesuală rezonabilă pentru a lua
cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel într-un termen proxim,
deși era previzibil că decizia instanței de apel urma a fi întocmită,
potrivit legii, în termen de 15 zile calculate de la 17 septembrie 2015.
Lipsa oricărei solicitări adresate Curții de Apel Bălți privind
comunicarea deciziei integrale sau accesarea materialelor dosarului,
constituie o atitudine pasivă culpabilă, ce nu poate fi pusă pe seama
instanței sau invocată ulterior în scopul exercitării unei căi de atac peste
termen.
Astfel, neglijența sau pasivitatea părții în exercitarea drepturilor
procesuale nu poate fi folosită ca fundament pentru eludarea unui
termen de decădere stabilit de lege. Or, publicarea deciziei integrale a
instanței de apel pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești
reprezintă un mijloc accesibil, public și previzibil de informare, care nu
poate fi ignorat în mod justificat de către o parte în proces. Iar, în lipsa
unor dovezi care să demonstreze un impediment obiectiv în accesarea
deciziei publicate sau luarea de cunoștință cu actele dosarului, termenul
6
de 2 luni pentru declararea recursului de către Popovici Elena, în
circumstanțele speței, se consideră a fi vădit expirat.
Prin urmare, invocarea necomunicării deciziei integrale a instanței de
apel nu poate justifica exercitarea tardivă a căii de atac – recurs, în
contextul în care recurenta avea la dispoziție toate premisele legale și
factuale pentru a-și exercita cu diligență drepturile procesuale.
Astfel, omiterea efectuării actului de procedură (depunerea recursului)
în interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate
comportamentului pasiv al recurentei, care urma să dea dovadă de
responsabilitate și atitudine activă la folosirea cu bună-credință de
drepturile și obligațiile sale procedurale.
Întrucât termenul de recurs are natura unui termen imperativ și
peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea inadmisibilității
recursului.
Completul de judecată subliniază că, termenele procedurale asigură un
cadru optim pentru desfășurarea actului de justiție, având rolul de a
ordona acțiunile procedurale și de a consolida securitatea raporturilor
juridice. Drepturile procesuale ale unei persoane pot fi exercitate doar
în limitele stabilite de legiuitor, cu respectarea cerințelor legale, inclusiv
a termenelor prevăzute. După expirarea acestor termene, titularul
dreptului nu mai poate valorifica respectivul drept în fața instanței.
În consecință, prin depunerea cererii de recurs la 14 august 2025,
recurentul a omis termenul legal de exercitare a căii de atac, deși avea
obligația procesuală de a manifesta diligența necesară și de a exercita
un rol activ în cadrul prezentului litigiu.
Completul de judecată subliniază că, unul dintre principiile
fundamentale ale procesului este buna-credință a participanților. Buna
credință implică obligația părților de a respecta termenele prevăzute de
lege. Termenul de recurs stabilit la art. 434 alin. (1) din Codul de
procedură civilă este considerat un termen imperativ, absolut și
peremptoriu, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia duce la
pierderea dreptului părții de a mai exercita această cale de atac.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu
diligență derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale
cu bună credință. Totodată, imperioase speței sunt și constatările Curții
de la Strasbourg, potrivit cărora reglementarea referitoare la
formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei
căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în
particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei
interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să
fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și
7
anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru
acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse
foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice
nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se
pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă.
Nerespectarea termenului de recurs este, așadar, rezultatul exclusiv al
conduitei procesuale pasive a recurentului, care avea obligația legală de
a acționa prompt și cu responsabilitate. Admiterea unui recurs declarat
tardiv ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și ar
submina încrederea în actul de justiție.
Față de cele expuse și constatând că recursul formulat a fost depus cu
depășirea termenului legal prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, Completul de judecată va declara inadmisibil recursul
depus de către Popovici Elena.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. b), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de către Popovici Elena împotriva
deciziei din 17 septembrie 2015 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
8