2ra-464/25 — repararea prejudiciului moral

Î N C H E I E R E

privind inadmisibilitatea recursului

în cauza civilă

Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova,

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și

Judecătoriei Chișinău

(repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune)

împotriva deciziei din 17 aprilie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul

Comrat,

Dosarul nr: 2ra-464/25

Nr. PIGD 2-23080254-01-2ra-16092025

Recurs vădit neîntemeiat, conform art. 433 alin. (1) lit. f) Cod de procedură

civilă, simplul dezacord al recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie temei de casare.

Judecătoria Hîncești, sediul Central – jud. E. Bulat

Curtea de Apel Sud, sediul Comrat - A. Mironov, V. Hudoba, M. Satirova

6 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Nicolae Daniliuc,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău, solicitând repararea

prejudiciului moral în sumă de 550.000 euro și compensarea cheltuielilor de

judecată în cuantum de 10.000 lei.

Procurorul General cu o plângere penală prin care a solicitat pornirea urmăririi

penale în privința mai multor persoane, invocând săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 284, art. 327 alin. (3) și art. 328 alin. (3) Cod penal. Acesta a

indicat că plângerea sa viza pretinse acțiuni ilegale legate de decizia Comisiei de

etică și disciplină a Uniunii Avocaților din 07 decembrie 2020, prin care i-a fost

aplicată sancțiunea disciplinară sub forma retragerii licenței pentru exercitarea

profesiei de avocat.

Avocaților despre retragerea sa din calitatea de membru, apreciind că nu mai putea

fi supus jurisdicției disciplinare a acestei organizații și că numai Ministerul Justiției

era competent să dispună asupra licenței sale profesionale. Totodată, a invocat că

decizia disciplinară respectivă ar fi fost determinată de pretinse represalii

instituționale, fiind contrară prevederilor Constituției Republicii Moldova,

Declarației Universale a Drepturilor Omului, Pactului internațional cu privire la

drepturile civile și politice și Convenției europene a drepturilor omului, în special

sub aspectul libertății de asociere.

completă, obiectivă și efectivă a plângerilor sale penale, limitându-se la răspunsuri

formale, fără emiterea unor ordonanțe motivate privind pornirea sau refuzul

pornirii urmăririi penale. În acest context, a contestat acțiunile procurorilor și ale

organului de urmărire penală în procedura prevăzută de art. 313 Cod de procedură

penală, însă plângerea sa a fost respinsă prin încheierea Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana din 05 iulie 2021, soluție menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 26 octombrie 2021, prin care recursul a fost declarat inadmisibil.

1

procesului echitabil și obligației pozitive a statului de a efectua o investigație

efectivă, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

inclusiv cauzele Souminen contra Finlandei, Fomin contra Moldovei, Van de Hurk

contra Țărilor de Jos și Mătăsaru și Savinschi contra Moldovei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae a fost respinsă ca

neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia și admiterea pretențiilor sale,

inclusiv încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. La 29 ianuarie

2025, apelantul a depus apelul motivat, invocând aplicarea eronată de către prima

instanță a prevederilor Legii nr. 1545/1998.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Nicolae Daniliuc a fost respins și menținută hotărârea din 21 iunie 2024

a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

corect că circumstanțele invocate de apelant nu se încadrează în condițiile legale

care atrag răspunderea statului pentru prejudiciul moral pretins. Actele judiciare și

actele procesuale ale organelor de urmărire penală nu pot constitui obiect al

răspunderii materiale sau morale decât în cazul în care culpa este constatată printr-

o hotărâre judecătorească definitivă, situație care nu se regăsește în speță.

Republicii Moldova și cu soluțiile pronunțate de Judecătoria Chișinău, sediul

Ciocana și Curtea de Apel Chișinău nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr.

1545/1998 și nu justifică acordarea despăgubirilor morale, nefiind constatată vreo

încălcare a dreptului la examinarea plângerii penale.

delictuale, întrucât apelantul nu a demonstrat existența unei fapte ilicite imputabile

statului și nici legătura de cauzalitate dintre actele autorităților și prejudiciul

invocat, conform art. 118 Cod de procedură civilă. Normele constituționale și

2

internaționale invocate au caracter general și nu pot fundamenta răspunderea

statului în absența unei ilegalități concrete stabilite în condițiile legii.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Curții de Apel Sud, sediul Comrat, din 17 aprilie 2025, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, precum

și adoptarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

examinat efectiv motivele de apel, limitându-se la o motivare formală și generală.

Totodată, acesta a susținut că instanțele inferioare au aplicat eronat Legea nr.

1545/1998, deși acțiunea nu a fost întemeiată pe această lege, modificând

nejustificat cadrul juridic al litigiului.

soluționare a plângerii penale din 04 ianuarie 2021, contrar prevederilor art. 274

Cod de procedură penală, invocând lipsa unei ordonanțe motivate de refuz al

urmăririi penale. În opinia sa, hotărârile instanțelor inferioare sunt nelegale și

insuficient motivate, fiind pronunțate cu încălcarea normelor de drept material și

procesual, motiv pentru care a solicitat casarea acestora și admiterea acțiunii.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de

competența Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii

sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța

verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin

prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu,

neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin

hotărâre”.

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul

este vădit neîntemeiat”.

3

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în

lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială

a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

MOTIVAREA INSTANȚEI

reține că dispozitivul deciziei Curții de Apel Sud, sediul Comrat, a fost pronunțat

în ședință publică la 17 aprilie 2025, iar copia integrală a deciziei motivate a fost

expediată participanților la proces la 24 iunie 2025 (f.d. 195). Prin urmare, recursul

declarat de Nicolae Daniliuc, la 14 iulie 2025, se consideră depus în termen (a se

vedea pct. 16).

Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel

exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433

alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este

vădit neîntemeiat.

argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de

drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale

de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al

deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată,

neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Completul de judecată constată că acestea nu corespund cerințelor art. 432 din

Codul de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre reiterarea susținerilor

formulate anterior și contestarea soluțiilor instanțelor inferioare prin prisma

propriei aprecieri subiective asupra circumstanțelor cauzei.

eronată a Legii nr. 1545/1998 și interpretarea greșită a circumstanțelor legate de

soluționarea plângerii penale nu sunt însoțite de argumente juridice apte să

demonstreze existența unor erori de drept material sau procesual imputabile

instanței de apel.

reclamantului prin prisma condițiilor răspunderii civile delictuale și a reținut în

mod întemeiat că nu a fost demonstrată existența unei fapte ilicite imputabile

autorităților publice și nici a legăturii de cauzalitate dintre acțiunile acestora și

prejudiciul moral pretins. Totodată, instanța de apel a stabilit corect că simplul

4

dezacord al reclamantului cu răspunsurile Procuraturii Republicii Moldova și cu

soluțiile instanțelor penale nu poate constitui temei pentru angajarea răspunderii

statului în sensul art. 2006 Cod civil.

drept material a căror aplicare ar fi fost denaturată și nu demonstrează existența

unor încălcări procedurale calificate care să atragă incidența motivelor de casare

prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă. Invocarea dispozițiilor

constituționale și internaționale are caracter general și nu este susținută de

identificarea unei ilegalități concrete stabilite în condițiile legii.

urmăririi penale vizează aspecte ce țin de procedura penală și de controlul actelor

procurorului, pentru care legislația prevede mecanisme procesuale distincte, care

nu pot fi substituite printr-o acțiune civilă în repararea prejudiciului moral.

de drept material sau procedural în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă,

ci exprimă nemulțumirea recurentului față de soluția instanței de apel și tind să

determine o reexaminare a situației de fapt, inadmisibilă în procedura de recurs.

nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind

vădit neîntemeiat.

alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Daniliuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

5