2ra-587/25 — repararea prejudiciului

2ra-587/25 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, Curții de Apel Centru și Judecătoriei

Chișinău, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 mai 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat

(Dosarul nr. 2ra-587/25

NR. PIGD 2-24039063-01-2ra-19092025)

Recursul este vădit neîntemeiat în temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Judecătoria Anenii Noi, sediul central, jud. S. Pantaz,

Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, jud. A. Mironov, G. Colev, V. Hudoba

17 decembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Nicolae

Daniliuc,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Gheorghe Stratulat,

Ion Munteanu, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Generale

a Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău (Centru) și Judecătoriei

Chișinău, solicitând repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 euro și

compensarea cheltuielilor de judecată de 10 000 lei.

adresat Procurorului General cu o plângere penală prin care a solicitat

începerea urmăririi penale în privința judecătorului Judecătoriei Chișinău

(sediul Rîșcani), Victor Sîrbu, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

307 Cod penal – pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri contrare legii.

obligațiile prevăzute de art. 19, 254 și 274 Cod de procedură penală, fiind

ținuți să cerceteze complet și obiectiv circumstanțele cauzei și să emită o

ordonanță motivată de începere a urmăririi penale sau de refuz.

procurorul Oleg Gavriliță, prin care s-a refuzat începerea urmăririi penale.

printr-o plângere depusă Procurorului General, în temeiul art. 2991 și 2992

Cod de procedură penală.

Procuratura Generală, semnată de procurorul Igor Serbinov.

Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana), în temeiul art. 313 Cod de procedură

penală.

Ciocana) a respins plângerea ca neîntemeiată.

acțiunile organelor de urmărire penală au fost conforme art. 19, 254 și 274

1

Cod de procedură penală, iar criticile sale referitoare la încălcarea

prevederilor art. 19, 254, 265 și 274 au fost apreciate ca declarative și

nefondate. Totodată, acesta a invocat nerespectarea termenului de 10 zile

prevăzut de art. 313 Cod de procedură penală pentru examinarea plângerii.

încheierii din 1 februarie 2022, în temeiul art. 437-451 Cod de procedură

penală.

Chișinău a respins recursul ca inadmisibil, motivând că încheierea

Judecătoriei Chișinău nu este susceptibilă de recurs.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

central, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de către Nicolae Daniliuc împotriva Președintelui RM, Procuraturii

RM, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău, privind repararea

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune și compensarea cheltuielilor de

judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

primei instanțe solicitând casarea integrală a acesteia, cu pronunțarea unei

noi decizii prin care acțiunea să fie admisă, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Nicolae Daniliuc și s-a menținut hotărârea din 28

iunie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul central.

apreciat corect că circumstanțele invocate nu se încadrează în condițiile

legale care atrag răspunderea statului pentru prejudiciul moral pretins. Actele

judiciare nu pot constitui obiect al răspunderii materiale sau morale decât în

cazurile în care culpa este constatată printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, ceea ce nu este situația speței.

Procuraturii Republicii Moldova și cu soluția Judecătoriei Chișinău (sediul

Ciocana) nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 1545/1998 și nu

2

justifică acordarea de despăgubiri morale, nefiind constatată vreo încălcare

a dreptului la examinarea plângerii penale.

delictuale, întrucât apelantul nu a demonstrat existența unei fapte ilicite, nici

a legăturii de cauzalitate între actele autorităților și prejudiciul invocat,

conform art. 118 CPC. Normele internaționale și constituționale invocate au

caracter general și nu sunt incidente în absența unei ilegalități concrete.

apelantului față de modul în care autoritățile au soluționat plângerea penală

nu pot fi calificate drept acțiuni ilicite ale statului, în lipsa unor acte de

constrângere, vătămare ori încălcări prevăzute expres de lege care să justifice

acordarea despăgubirilor morale.

civil și nici cumulul elementelor răspunderii civile delictuale, instanța de

apel a concluzionat că pretențiile formulate în temeiul art. 2006 Cod civil

sunt nefondate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE

RECURENTULUI

deciziei din 15 mai 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

examinat în mod real motivele expuse în apel, limitându-se la o motivare

formală și insuficientă, care nu răspunde criticilor esențiale formulate

împotriva hotărârii primei instanțe.

1545/1998, deși el nu și-a întemeiat acțiunea pe această lege, instanța

modificând astfel în mod nejustificat cadrul juridic și factual al litigiului.

circumstanțele cauzei, omițând să analizeze modul în care Procuratura

Republicii Moldova a soluționat plângerea penală. În opinia sa, lipsa unei

ordonanțe motivate de refuz al urmăririi penale menține o bănuială

rezonabilă asupra săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 307 Cod penal,

aspect ignorat de instanțele inferioare.

sunt vădit nelegale și nemotivate, fiind pronunțate cu încălcarea normelor de

3

drept material și procesual, ceea ce impune casarea lor și adoptarea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în

termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea

probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de

recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care

Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit

neîntemeiat”.

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților”.

4

MOTIVAREA INSTANȚEI

judecată reține că copia deciziei motivate a fost expediată părților la 21 iulie

2025, însă dovada legală de recepționare a acesteia lipsește. Astfel,

Completul consideră că recursul depus la 18 august 2025 se încadrează în

termenul de două luni prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC.

civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor

de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin.

(1) lit. f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care

să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii

esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei

rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în

limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii

față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare

privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii

atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Completul de judecată constată că acestea nu întrunesc cerințele prevăzute

de art. 432 CPC, recursul vizând în esență reiterarea susținerilor formulate

în apel și criticarea soluțiilor instanțelor inferioare prin prisma propriei

percepții subiective asupra presupusei încălcări a drepturilor sale, fără a

releva erori de drept material sau procesual în sensul legii.

în mod efectiv motivele apelului, ar fi aplicat în mod eronat Legea nr.

1545/1998 și ar fi interpretat greșit circumstanțele cauzei, în special sub

aspectul modului de soluționare a plângerii penale și al pretinsei mențineri a

unei „bănuieli rezonabile” privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

307 Cod penal. Totuși, Completul constată că aceste susțineri nu sunt însoțite

de argumente juridice apte să demonstreze caracterul vădit nerezonabil al

aprecierii situației de fapt și a normelor de drept material de către instanța de

apel.

pretențiilor reclamantului prin prisma condițiilor răspunderii civile delictuale

și a constatat, în mod întemeiat, că nu a fost demonstrată existența unei fapte

ilicite imputabile autorităților statului, nici a legăturii de cauzalitate dintre

actele acestora și prejudiciul moral pretins. Instanța de apel a reținut, de

5

asemenea, că simplul dezacord al reclamantului cu răspunsurile Procuraturii

Generale a Republicii Moldova și cu soluția Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, nu poate constitui, în sine, temei pentru angajarea răspunderii

statului în baza art. 2006 din Codul civil.

drept material a cărei interpretare ar fi fost denaturată de instanța de apel și

nici nu demonstrează existența vreunei încălcări a competenței sau

compunerii instanței, în sensul art. 432 alin. (1) lit. f) CPC. Invocarea

dispozițiilor constituționale și internaționale are caracter general și nu este

corelată cu prezentarea unei fapte ilicite concrete sau a unei încălcări

procedurale calificate care să impună casarea deciziei atacate.

motivate de refuz al urmăririi penale vizează, în realitate, aspecte ținând de

derularea procedurii penale și de controlul soluțiilor procurorului, proceduri

pentru care legea prevede căi de atac specifice, care nu pot fi substituite de o

acțiune civilă în repararea prejudiciului moral întemeiată exclusiv pe

nemulțumirea față de soluțiile adoptate.

recurs nu demonstrează existența unor erori de drept material sau procedural

în sensul art. 432 CPC. Acestea exprimă doar nemulțumirea recurentului față

de soluția instanței de apel și tind să determine o reexaminare a situației de

fapt, inadmisibilă în cadrul recursului.

să răstoarne raționamentele instanței de apel, recursul declarat de Nicolae

Daniliuc se dovedește vădit neîntemeiat.

440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Daniliuc împotriva

deciziei din 5 mai 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Gheorghe Stratulat

Ion Munteanu

6