2ra-954/24 — Încasarea prejudiciului moral

La 15 octombrie 2020, Olga Prițcan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Ala Postovanu–Ungureanu și Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” SA privind apărarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului, cu recuperarea cheltuielilor de judecată și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 7 februarie 2006, împreună cu soțul său, Gherasim Prițcan, a procurat un imobil situat în satul xxxx, r. xxxx, compus din trei nivele și subsol, utilizat atât ca locuință, cât și pentru desfășurarea activităților de panificație și comerț ale Î.I. „Prițcan Olga”.

La 21 iulie 2015, Î.I. „Prițcan Gherasim” a contractat un credit de 250 000 lei de la B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., obligație garantată printr-un contract de gaj asupra utilajului de panificație aparținând Î.I. „Prițcan Olga”, cu acordul ulterior al creditorului privind înstrăinarea acestuia către Î.I. „Prițcan Gherasim”.

Reclamanta a indicat că, prin încheierea Curții de Apel Cahul din 12 august 2016, a fost admisă cererea introductivă de insolvabilitate a Î.I. „Prițcan Gherasim”, fiind suspendate orice executări silite asupra bunurilor debitorului. Cu toate acestea, la 29 noiembrie 2016 creditorul gajist a emis și înregistrat preavizul de exercitare a gajului, iar ulterior a sesizat executorul judecătoresc cu inițierea procedurii de executare prin transmiterea forțată a bunurilor gajate.

Reclamanta a susținut că executorul judecătoresc Ala Postovan-Ungureanu a inițiat la 24 februarie 2017 procedura de executare forțată, deși nu exista un titlu executoriu valabil, contrar art. 490 Cod civil și în pofida suspendării urmăririlor individuale în procedura de insolvabilitate. La 7 aprilie 2017 executorul a pătruns în lipsa proprietarilor în încăperile brutăriei, a dispus dezmembrarea și evacuarea utilajului, sistând astfel procesul de producție. Acțiuni similare au fost repetate la 14 septembrie 2018, prin pătrunderea în imobil fără autorizație, încălcând art. 115 alin. (4) din Codul de executare. 1

Reclamanta a invocat prejudicii materiale și morale cauzate prin dezmembrarea utilajului, sistarea activității de producție și pătrunderea abuzivă în imobilul proprietate privată.

A solicitat constatarea încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului prin pătrunderea neautorizată în imobilul său; încasarea prejudiciu material și moral din partea pârâților; recuperarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin cererea din 4 aprilie 2023, reclamanta a renunțat la pretenția privind prejudiciul material de 30 000 lei, menținând doar pretenția privind prejudiciul moral în cuantum de 3 000 000 lei.

Instanța de apel a reținut că, în scopul garantării creditului contractat de Î.I. „Prițcan Gherasim”, Î.I. „Prițcan Olga” a constituit un gaj asupra utilajului de panificație utilizat în activitatea întreprinderii. În vederea executării contractului de gaj, la 27 februarie 2017 executorul judecătoresc Ala Postovan-Ungureanu s-a deplasat la sediul debitorului împreună cu reprezentanții creditorului, însă executarea nu a fost finalizată din cauza opoziției reprezentanților debitorului, care au împiedicat ridicarea bunurilor. Ulterior, utilajul a dispărut, iar locul aflării acestuia nu a mai putut fi stabilit.

Apelanta a calificat acțiunile executorului drept violare a domiciliului, însă instanța de apel a constatat că această susținere nu este probată. Din materialele cauzei rezultă că accesul executorului în încăpere s-a realizat cu acordul proprietarilor, iar conflictul a intervenit ulterior, în timpul dezasamblării utilajelor. Nu au fost prezentate probe care să ateste o pătrundere neautorizată sau existența vreunei proceduri penale privind violarea domiciliului. Încheierea Judecătoriei Cimișlia din 17.09.2019, invocată de apelantă, nu era relevantă, întrucât privea un 2 demers formulat la doi ani după evenimentele din aprilie 2017 și nu confirma o pretinsă violare anterioară.

Instanța de apel a conchis că litigiul dedus judecății vizează executarea unui contract de gaj, măsurile întreprinse de executorul judecătoresc fiind conforme cadrului legal al executării silite, fără a întruni elementele unui delict de violare a domiciliului.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, contrar art. 432 din Codul de procedură civilă, reținând în mod greșit că asupra reclamantei ar reveni sarcina de a proba violarea domiciliului. Recurenta a arătat că executorul judecătoresc, în calitate de agent al statului, era obligat să demonstreze legalitatea măsurilor de executare, inclusiv existența unui acord scris sau a unei autorizări de pătrundere. În lipsa acestora, pătrunderea în domiciliu constituie o ingerință nejustificată și disproporționată, contrară art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO și art. 46 din Constituție.

Prin referința depusă la 28 octombrie 2024, Banca Comercială „Moldova- Agroindbank” SA, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat de Olga Prițcan, reprezentată de avocata Liudmila Stoianov, și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și întemeiată.

Prin referința depusă la 12 decembrie 2024, executorul judecătoresc Ala Postovan-Ungureanu a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel. A indicat că procedura de executare nr. 116a-7/17 a fost inițiată legal, în temeiul contractului de gaj investit cu formulă executorie, iar accesul în încăperi s-a realizat fără forțare, cu acordul debitorului, în spații cu destinație de producție, nu locativă. Acesta a subliniat că nu există probe privind violarea domiciliului și că executorul nu poate fi ținut parte responsabilă în litigii civile privind legalitatea actelor de executare, acestea putând fi contestate doar între creditor și debitor.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că procedura admisibilității recursului constă în verificarea faptului dacă motivele invocate se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza dispozițiilor legale citate rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului depinde de existența unor motive concludente și serioase, oferind instanței de recurs un drept exclusiv de a filtra cererile care nu prezintă o motivare suficientă. 4

Pentru a fi admisibil, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare clară, întemeiată și convingătoare, respectând formalitățile și condițiile prevăzute de lege.

În aprecierea recursului declarat, Completul de judecată îl califică drept vădit neîntemeiat, în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta invocă, în mod general, încălcarea normelor de drept material și existența unei violări a domiciliului în cadrul executării silite, aceasta nu identifică în concret dispozițiile legale pretins încălcate, nici eroarea de drept imputată instanței de apel. Susținerile se limitează la afirmații generale privind obligațiile executorului și o interpretare proprie a sarcinii probei, fără a demonstra incidența art. 432 din Codul de procedură civilă.

Recursul nu conține critici de drept, ci reia obiecții de fapt deja examinate și corect apreciate de instanța de apel. Recurenta își exprimă dezacordul față de concluziile instanței privind legalitatea executării și inexistența unei violări a domiciliului, fără a invoca probe noi sau argumente juridice susceptibile de a răsturna raționamentele instanței de apel.

Instanța de apel a motivat decizia în mod complet și coerent, reținând că executarea silită s-a efectuat în temeiul unui document executoriu valabil, că accesul executorului în spațiile întreprinderii a avut loc cu acordul persoanelor aflate la fața locului, iar încăperile vizate erau spații de producție ale Î.I. „Prițcan Olga”, nu spații locative. Eventualele conflicte apărute ulterior nu pot fi asimilate unei pătrunderi neautorizate în domiciliu în sensul art. 46 din Constituție sau art. 115 Cod de executare. Totodată, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a prezentat probe care să confirme existența unui act ilicit al executorului ori producerea unui prejudiciu moral sau material în legătură cu pretinsa încălcare a inviolabilității domiciliului. Recurenta nu a combătut aceste concluzii prin argumente de drept, limitându-se la afirmații declarative, necoroborate cu înscrisuri sau fapte verificabile.

Completul de judecată reafirmă că argumentul recurentei privind ingerința în domiciliu nu a fost confirmat. Probele administrate relevă că executorul a pătruns în încăperi utilizate exclusiv pentru activități de producere, în care se aflau angajați și utilaj industrial. Aceste spații nu aveau caracter locativ și nu erau folosite ca domiciliu.

Recurenta nu a demonstrat că executorul ar fi pătruns în spații cu destinație locativă sau că ar fi depășit limitele mandatului legal. Simplul fapt că utilajul se afla într-o clădire ce includea și o casă de locuit nu transformă încăperea de producție într-un „domiciliu” protejat de art. 46 Constituție și art. 8 CEDO. Jurisprudența CEDO impune ca protecția domiciliului să fie raportată la destinația și utilizarea efectivă a spațiului, iar în speță nu există probe care să confirme un astfel de caracter. Măsurile executorului s-au circumscris strict punerii în executare 5 a contractului de gaj, în limitele legii, și nu pot fi calificate drept ingerințe nejustificate. Recurenta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral sau material rezultat dintr-o pretinsă încălcare a inviolabilității domiciliului.

Astfel, recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Olga Prițcan, reprezentată de avocata Liudmila Stoianov. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6