2ra-954/24 — incasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie temei de casare a ei
2ra-954/24 — incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Olga Prițcan împotriva executorului judecătoresc Ala Postovanu–
Ungureanu și Banca Comercială „Moldova-Agroindbank” S.A.,
intervenienții accesorii Gherasim Prițcan administrator Î.I. ,,Prițcan
Gherasim” (în proces de insolvabilitate), administrator Î.I. ,,Prițcan
Olga”
(apărarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului, încasarea prejudiciului
moral)
împotriva deciziei din 20 martie 2024 a Curții de Apel Comrat
Dosarul nr: 2ra-954/24
Nr. PIGD 2-20128347-01-2ra-05082024
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a acesteia.
Judecătoria Cimișlia, sediul Leova – jud. V. Negru
Curtea de Apel Comrat - jud. A. Mironov, Ș. Starciuc, D. Fujenco
6 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat Olga Prițcan, reprezentată de
avocata Liudmila Stoianov,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 octombrie 2020, Olga Prițcan a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva executorului judecătoresc Ala Postovanu–Ungureanu și Banca
Comercială „Moldova-Agroindbank” SA privind apărarea dreptului la
inviolabilitatea domiciliului, cu recuperarea cheltuielilor de judecată și a
prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 7 februarie 2006, împreună
cu soțul său, Gherasim Prițcan, a procurat un imobil situat în satul xxxx, r. xxxx,
compus din trei nivele și subsol, utilizat atât ca locuință, cât și pentru desfășurarea
activităților de panificație și comerț ale Î.I. „Prițcan Olga”.
La 21 iulie 2015, Î.I. „Prițcan Gherasim” a contractat un credit de 250 000
lei de la B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., obligație garantată printr-un contract
de gaj asupra utilajului de panificație aparținând Î.I. „Prițcan Olga”, cu acordul
ulterior al creditorului privind înstrăinarea acestuia către Î.I. „Prițcan Gherasim”.
Reclamanta a indicat că, prin încheierea Curții de Apel Cahul din 12 august
2016, a fost admisă cererea introductivă de insolvabilitate a Î.I. „Prițcan
Gherasim”, fiind suspendate orice executări silite asupra bunurilor debitorului. Cu
toate acestea, la 29 noiembrie 2016 creditorul gajist a emis și înregistrat preavizul
de exercitare a gajului, iar ulterior a sesizat executorul judecătoresc cu inițierea
procedurii de executare prin transmiterea forțată a bunurilor gajate.
Reclamanta a susținut că executorul judecătoresc Ala Postovan-Ungureanu
a inițiat la 24 februarie 2017 procedura de executare forțată, deși nu exista un titlu
executoriu valabil, contrar art. 490 Cod civil și în pofida suspendării urmăririlor
individuale în procedura de insolvabilitate. La 7 aprilie 2017 executorul a pătruns
în lipsa proprietarilor în încăperile brutăriei, a dispus dezmembrarea și evacuarea
utilajului, sistând astfel procesul de producție. Acțiuni similare au fost repetate la
14 septembrie 2018, prin pătrunderea în imobil fără autorizație, încălcând art. 115
alin. (4) din Codul de executare.
1
Reclamanta a invocat prejudicii materiale și morale cauzate prin
dezmembrarea utilajului, sistarea activității de producție și pătrunderea abuzivă în
imobilul proprietate privată.
A solicitat constatarea încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului
prin pătrunderea neautorizată în imobilul său; încasarea prejudiciu material și
moral din partea pârâților; recuperarea cheltuielilor de judecată.
Ulterior, prin cererea din 4 aprilie 2023, reclamanta a renunțat la pretenția
privind prejudiciul material de 30 000 lei, menținând doar pretenția privind
prejudiciul moral în cuantum de 3 000 000 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 iulie 2023, Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, a
respins acțiunea civilă intentată de Olga Prițcan ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 august 2023, Olga Prițcan, reprezentată de avocata Liudmila
Stoianov, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova,
din 19 iulie 2023. Ulterior, la 29 decembrie 2023, aceasta a depus apelul motivat,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 martie 2024 a Curții de Apel Comrat, a fost respinsă
cererea de apel și menținută hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, din 19
iulie 2023.
Instanța de apel a reținut că, în scopul garantării creditului contractat de Î.I.
„Prițcan Gherasim”, Î.I. „Prițcan Olga” a constituit un gaj asupra utilajului de
panificație utilizat în activitatea întreprinderii. În vederea executării contractului
de gaj, la 27 februarie 2017 executorul judecătoresc Ala Postovan-Ungureanu s-a
deplasat la sediul debitorului împreună cu reprezentanții creditorului, însă
executarea nu a fost finalizată din cauza opoziției reprezentanților debitorului, care
au împiedicat ridicarea bunurilor. Ulterior, utilajul a dispărut, iar locul aflării
acestuia nu a mai putut fi stabilit.
Apelanta a calificat acțiunile executorului drept violare a domiciliului, însă
instanța de apel a constatat că această susținere nu este probată. Din materialele
cauzei rezultă că accesul executorului în încăpere s-a realizat cu acordul
proprietarilor, iar conflictul a intervenit ulterior, în timpul dezasamblării utilajelor.
Nu au fost prezentate probe care să ateste o pătrundere neautorizată sau existența
vreunei proceduri penale privind violarea domiciliului. Încheierea Judecătoriei
Cimișlia din 17.09.2019, invocată de apelantă, nu era relevantă, întrucât privea un
2
demers formulat la doi ani după evenimentele din aprilie 2017 și nu confirma o
pretinsă violare anterioară.
Instanța de apel a conchis că litigiul dedus judecății vizează executarea unui
contract de gaj, măsurile întreprinse de executorul judecătoresc fiind conforme
cadrului legal al executării silite, fără a întruni elementele unui delict de violare a
domiciliului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 august 2024, Olga Prițcan, reprezentată de avocata Liudmila Stoianov,
a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 20 martie 2024,
solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat
eronat normele de drept material, contrar art. 432 din Codul de procedură civilă,
reținând în mod greșit că asupra reclamantei ar reveni sarcina de a proba violarea
domiciliului. Recurenta a arătat că executorul judecătoresc, în calitate de agent al
statului, era obligat să demonstreze legalitatea măsurilor de executare, inclusiv
existența unui acord scris sau a unei autorizări de pătrundere. În lipsa acestora,
pătrunderea în domiciliu constituie o ingerință nejustificată și disproporționată,
contrară art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO și art. 46 din Constituție.
Prin referința depusă la 28 octombrie 2024, Banca Comercială „Moldova-
Agroindbank” SA, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat de
Olga Prițcan, reprezentată de avocata Liudmila Stoianov, și menținerea deciziei
instanței de apel ca fiind legală și întemeiată.
Prin referința depusă la 12 decembrie 2024, executorul judecătoresc Ala
Postovan-Ungureanu a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea
deciziei instanței de apel. A indicat că procedura de executare nr. 116a-7/17 a fost
inițiată legal, în temeiul contractului de gaj investit cu formulă executorie, iar
accesul în încăperi s-a realizat fără forțare, cu acordul debitorului, în spații cu
destinație de producție, nu locativă. Acesta a subliniat că nu există probe privind
violarea domiciliului și că executorul nu poate fi ținut parte responsabilă în litigii
civile privind legalitatea actelor de executare, acestea putând fi contestate doar
între creditor și debitor.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
3
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu,
neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin
hotărâre”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul
este vădit neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în
lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială
a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că dispozitivul deciziei Curții de Apel Comrat a fost pronunțat în ședință
publică la 20 martie 2024. Deși la dosar se află dovada expedierii copiei integrale
a deciziei motivate la 29 mai 2024 (f.d. 126, vol. II), primirea acesteia de către
participanții la proces nu este confirmată. În aceste condiții, recursul declarat la 5
august 2024 de Olga Prițcan, reprezentată de avocata Liudmila Stoianov, se
consideră depus în termen (a se vedea pct. 20).
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că procedura
admisibilității recursului constă în verificarea faptului dacă motivele invocate se
încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza dispozițiilor legale citate rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului depinde de existența unor motive concludente și
serioase, oferind instanței de recurs un drept exclusiv de a filtra cererile care nu
prezintă o motivare suficientă.
4
Pentru a fi admisibil, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare clară,
întemeiată și convingătoare, respectând formalitățile și condițiile prevăzute de
lege.
În aprecierea recursului declarat, Completul de judecată îl califică drept
vădit neîntemeiat, în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Deși recurenta invocă, în mod general, încălcarea normelor de drept material și
existența unei violări a domiciliului în cadrul executării silite, aceasta nu identifică
în concret dispozițiile legale pretins încălcate, nici eroarea de drept imputată
instanței de apel. Susținerile se limitează la afirmații generale privind obligațiile
executorului și o interpretare proprie a sarcinii probei, fără a demonstra incidența
art. 432 din Codul de procedură civilă.
Recursul nu conține critici de drept, ci reia obiecții de fapt deja examinate
și corect apreciate de instanța de apel. Recurenta își exprimă dezacordul față de
concluziile instanței privind legalitatea executării și inexistența unei violări a
domiciliului, fără a invoca probe noi sau argumente juridice susceptibile de a
răsturna raționamentele instanței de apel.
Instanța de apel a motivat decizia în mod complet și coerent, reținând că
executarea silită s-a efectuat în temeiul unui document executoriu valabil, că
accesul executorului în spațiile întreprinderii a avut loc cu acordul persoanelor
aflate la fața locului, iar încăperile vizate erau spații de producție ale Î.I. „Prițcan
Olga”, nu spații locative. Eventualele conflicte apărute ulterior nu pot fi asimilate
unei pătrunderi neautorizate în domiciliu în sensul art. 46 din Constituție sau art.
115 Cod de executare. Totodată, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a
prezentat probe care să confirme existența unui act ilicit al executorului ori
producerea unui prejudiciu moral sau material în legătură cu pretinsa încălcare a
inviolabilității domiciliului. Recurenta nu a combătut aceste concluzii prin
argumente de drept, limitându-se la afirmații declarative, necoroborate cu
înscrisuri sau fapte verificabile.
Completul de judecată reafirmă că argumentul recurentei privind ingerința
în domiciliu nu a fost confirmat. Probele administrate relevă că executorul a
pătruns în încăperi utilizate exclusiv pentru activități de producere, în care se aflau
angajați și utilaj industrial. Aceste spații nu aveau caracter locativ și nu erau
folosite ca domiciliu.
Recurenta nu a demonstrat că executorul ar fi pătruns în spații cu destinație
locativă sau că ar fi depășit limitele mandatului legal. Simplul fapt că utilajul se
afla într-o clădire ce includea și o casă de locuit nu transformă încăperea de
producție într-un „domiciliu” protejat de art. 46 Constituție și art. 8 CEDO.
Jurisprudența CEDO impune ca protecția domiciliului să fie raportată la destinația
și utilizarea efectivă a spațiului, iar în speță nu există probe care să confirme un
astfel de caracter. Măsurile executorului s-au circumscris strict punerii în executare
5
a contractului de gaj, în limitele legii, și nu pot fi calificate drept ingerințe
nejustificate. Recurenta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral sau material
rezultat dintr-o pretinsă încălcare a inviolabilității domiciliului.
Astfel, recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de
soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze
recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce
justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs
nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Olga Prițcan, reprezentată de avocata
Liudmila Stoianov.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
6