2r-452/25 — incasarea sumei datorate in urma neexecutării integrale a obligatiilor

La 21 decembrie 2017, B.C. „BANCA SOCIALĂ” S.A., în proces de lichidare, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Țurcan, „CAMELIA” S.A., Î.M. „TIPTOP” S.R.L., solicitând încasarea de la „CAMELIA” S.A. și Î.M. „TIPTOP” S.R.L a datoriei aferente contractelor de credit încheiate, în cuantum de 1 573 055,45 de euro, 421 311,96 de dolari SUA și 1 803 171 de lei, încasarea de la „CAMELIA” S.A., Î.M. „TIPTOP” S.R.L și Valentin Țurcan a datoriei aferente contractelor de credit încheiate în cuantum de 35 011 391, 14 lei.

Ulterior, reclamantul a concretizat pretențiile, formulându-le față de pârâtul Valentin Țurcan, iar „CAMELIA” S.A., în proces de insolvabilitate, și Î.M. „TIPTOP” S.R.L, în proces de insolvabilitate, au fost indicate cu statutul procesul de intervenienți accesorii. Prin cererea enunțată, reclamantul a solicitat încasarea de la Valentin Țurcan datoria în cuantum totală de 37 951 193, 90 de lei.

La 04 august 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira, a depus cerere de apel suplimentară.

Tot la 04 august 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira, a depus cerere, prin care a solicitat prelungirea termenului de procedură pentru prezentarea actelor/probelor în legătură cu taxa de stat și în vederea susținerii prezentului demers, stabilit prin încheierea din 03 iulie 2025, până la data de 15 august 2025, admiterea cererii și scutirea de la plata taxei de stat în partea ce depășește suma de 5 000 de lei.

Prin încheierea din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a admis parțial cererea avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel. S-a scutit apelantul Valentin Țurcan de la achitarea taxei de 2 stat ce depășește suma de 50 000 de lei la depunerea apelului. S-a acordat avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, un termen suplimentar de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii în cauză pentru prezentarea originalului dovezii de achitare a diferenței taxei de stat în mărime de 45 000 de lei. S-a explicat avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, că cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru, în termenul stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită. Totodată, s-a explicat că asupra restituirii cererii de apel va decide un complet de 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără citarea participanților la proces.

Prin încheierea din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a restituit cererea de apel depusă de avocatul Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. S-a remis avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, cererea de apel cu toate documentele anexate.

În susținerea recursului, recurentul a invocat aplicarea eronată și formalistă a art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă și a art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/2023. Instanța de apel a tratat scutirea ca pe un automatism, impunând achitarea taxei de stat de 45 000 de lei fără corelare cu capacitatea reală de plată. Or, este pensionar, unicul venit lunar fiind pensia pentru limită de vârstă, fără active, cheltuieli medicale regulate și continue, cheltuieli de locațiune, din motiv că nu deține imobile în proprietate, problemele grave de sănătate și se află la evidența medicului etc.). Standardul legal cere individualizare, putând merge până la scutire totală sau parțială.

Totodată, Curtea de Apel nu a luat în considerare și nu a răspuns la argumentele justificative invocate, și anume: 3 -situația financiară precară: deține un card social B.C. „MOLDINDCONBANK” S.A. cu soldul de 2 360,92 de lei; în contul bancar deschis la B.C. „MAIB” S.A. are disponibil doar 112,32 de lei -extrasul bancar din 31 iulie 2025; în contul bancar deschis la B.C. „EURO CREDIT BANK” S.A. are disponibil doar 32,81 de lei -extrasul bancar din 04 august 2025. Nu deține alte conturi bancare active ori bunuri mobiliare sau imobiliare, inclusiv generatoare de venit, confirmat prin extrasele eliberate de organele competente - ASP, IP Cadastrul Bunurilor Imobile, CNAS, etc; -venituri limitate: beneficiază de pensia pentru limita de vârstă în sumă de 15 692,97 de lei/lună, însă această sumă este destinată cheltuielilor curente: locațiune, servicii comunale, alimentație, medicamente, întreținere etc., precum și pe cheltuieli de judecată, servicii juridice, legate de prezentul proces judiciar și celelalte în care este implicat cu banca mai mult de 10 ani. Se află într-o stare de vulnerabilitate financiară, ce nu-i permite achitarea integrală a taxei de stat la depunerea apelului; -diligență procesuală:-a depus diligența necesară pentru a nu bloca accesul la justiție, reușind să achite suma minimă de 5 000,00 de lei, precum și taxa de timbru. A susținut și în continuare susține că cererea de scutire nu reprezintă o tentativă de eschivare, ci o solicitare justificată de a beneficia de mecanismele de protecție prevăzute de lege. A reiterat că este pensionar, nu are loc de muncă deja, se întreține doar din pensie (certificatul CNAS). La fel, având starea de sănătate precară (înrăutățită ca urmare a litigiilor inițiate de B.C. „BANCA SOCIALĂ” S.A.), este nevoit să efectueze cheltuieli pentru servicii medicale și medicamente. Actele anexate în ordine de apel și cele anexate la cererea de recurs demonstrează că se află la evidența medicului, necesită tratamente și îngrijiri medicale permanente, regulate și continue, din cauza litigiilor cu B.C. „BANCA SOCIALĂ” S.A.

Recurentul a argumentat că este în imposibilitate de a achita taxa de stat în volum deplin, însă nu poate fi lipsit din acest motiv de dreptul de acces la o instanță care să contribuie la apărarea drepturilor sale legitime și să dispună încetarea încălcării acestora de către alte persoane, conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Taxa de timbru și suma de 5 000,00 de lei constituie o parte din taxa de stat pe care a putut să o achite, reieșind din starea materială grea și lipsa mijloacelor bănești.

De asemenea, a menționat împrejurările obiective care au dus la agravarea situației sale economice și juridice, fiind implicat în litigii de durată exclusiv ca urmare a conduitei defectuoase a instituției bancare aflate în proces de lichidare. Astfel cum a detaliat în cererea de apel motivată depusă, banca nu a întreprins măsuri adecvate pentru valorificarea creanțelor de la debitorul principal „CAMELIA” S.A., iar de neexecutarea contractului nu este responsabil. Dimpotrivă, acesta a fost tras la răspundere într-un mod disproporționat, fără ca banca să fi demonstrat vreo diligență în recuperarea creanței de la societatea debitoare. În plus, banca se afla în proces de lichidare, iar situația internă a fost una de dezorganizare sistemică, afectând 4 inclusiv corectitudinea și echilibrul raporturilor contractuale, detaliată în cererea de apel. Aceste împrejurări justifică nu doar apelul propriu-zis, dar și necesitatea protejării accesului efectiv la justiție, în sensul art. 6 §1 CEDO, prin acordarea scutirii parțiale de la taxa de stat.

Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauzele Clionov contra Moldovei, Tudor-Comerț contra Moldovei, Teltronic-CATV contra Poloniei, s-a statuat că dreptul la tribunal este pus grav în discuție dacă taxa de stat este fixată într-un cuantum excesiv și persoana este lipsită de resurse financiare, în consecință, Curtea Europeană a arătat că în toate cazurile, instanța de judecată trebuie să examineze posibilitatea reducerii cuantumului acesteia sau scutirea persoanei care invocă situația grea financiară.

Recurentul a reiterat că prin documentele prezentate se confirmă situația materială grea, dispune de posibilitatea redusă de plată a taxei de stat numai în mărime de 5 000,00 de lei, solicitând scutirea de la plata taxei de stat în partea ce depășește această sumă.

La fel, a comunicat instanței de apel că conform procesului-verbal al licitației nr. 1 din 14 februarie 2025, administratorul autorizat Nicolae Bostan, în calitate de lichidator al „CAMELIA” S.A., în proces de insolvabilitate, a desfășurat licitația de vânzare „cu reducere” la care s-a expus ca lot unic - construcție comercială, prestare a serviciilor, S-1273,2 mp, și teren aferent S-0,1274 ha; construcție comercială, S-265,6 mp și teren aferent S-0,0286 ha, amplasate în mun. Chișinău, bd. Moscova, 11/1, la prețul inițial de 74 259 315 lei, fără TVA; loturile nr. 1-28 - bunuri mobile, la prețul inițial total de 943 029,54 de lei, inclusiv TVA pentru bunurile impozabile. În final, procesul verbal al licitației arată că drept urmare a desfășurării licitației cu reducere din 14 februarie 2025, câștigător al licitației cu reducere pentru lotul unic licitat (vândut), s-a declarat participantul cu numărul 2- „PEAK DEVELOPMENT” SRL. Prețul final al lotului unic vândut se reflecta ca fiind 46 502 597,20 de lei, inclusiv TVA pentru bunurile impozabile. Însă banca a manifestat rea-credință la această licitație și a admis micșorarea ilegală, abuzivă a prețului bunurilor imobile scoase la licitație. Astfel, a fost nevoit să conteste rezultatele licitației și procedura de desfășurare a acesteia cu scopul de a se obține un preț mai mare la valorificarea gajurilor prin care s-au garantat creanțele la caz. Ca efect al contestației depuse, banii au fost blocați la contul de acumulare a administratorului de insolvabilitate. De altfel, suma creanțelor grevate cu fidejusiune ar fi fost stinse. Adică, dacă nu era necesară contestarea rezultatelor licitației, fidejusiunile s-ar fi stins deja și nu era necesară achitarea taxei de stat în ordine de apel, dispărea obiectul cauzei.

Recurentul a precizat că pentru aceste acțiuni ilegale a sesizat CNA. Tot în acest context a solicitat suspendarea prezentului proces în legătură cu procesul de insolvabilitate a debitorului principal „CAMELIA” S.A., 5 demers respins nejustificat, aspect detaliat în cererea de apel suplimentară. După informarea instanței de fond despre licitația desfășurată în mod ilegal, a solicitat întreruperea/amânarea examinării cauzei până la soluționarea contestației depuse împotriva procesului-verbal al licitației și a procedurii în sine, demers, la fel, respins. Or, dacă procesul civil era suspendat sau se întrerupea/amâna examinarea cauzei până la soluționarea contestațiilor în procedura de insolvabilitate, nu se ajungea la o hotărâre de încasare a sumei și respectiv necesitatea achitării taxei de stat în ordine de apel, deoarece banii încasați de „CAMELIA” S.A. ca urmare a vânzării bunurilor la licitație erau suficienți pentru a stinge creanțele garantate prin fidejusiuni. Banii achitați după licitație sunt deja în contul „CAMELIA” S.A., doar că se așteaptă rezultatul soluționării contestațiilor. În opinia recurentului, după examinarea contestației, banii obținuți din vânzarea bunurilor vor stinge creanțele garantate prin fidejusiuni și va dispărea obiectul acțiunii. În situația în care aceste circumstanțe sunt evidente, este ilegal și abuziv să fie pusă în sarcina sa achitarea taxei de stat. Prin toate aceste încălcări admise și prin comportamentul abuziv al băncii, s-a îngreunat sarcina justiției, soarta prezentului proces și situația sa. Astfel, cele menționate, la fel, constituie niște raționamente și argumente justificative care nu au fost luate în considerare de instanța de apel. Totodată, s-a referit la argumentele invocate în cererea de apel suplimentară precum și probele anexate la dosar.

Recurentul a menționat practică obligatorie a Curții Supremă de Justiție: cauza I. Manoli vs M. Bălanel, 09 iulie 2025, dosarul nr. 2r-483/24, examinarea superficială de către instanța de apel a cererii de scutire de la plata taxei de stat și a taxei de timbru. Curtea Supremă de Justiție a casat soluțiile similare ale Curții de Apel pentru lipsa unei examinări multiaspectuale a cererii de scutire, reținând că impunerea unui cuantum rezidual al taxei, fără să pună în balanță de interese și fără test de proporționalitate, încalcă dreptul efectiv de acces la justiție. Curtea Supremă de Justiție a dispus judecarea apelului cu scutire calibrată raportat la situația materială reală a părții. În opinia recurentului, situația sa este analogică: pensionar, plată parțială deja efectuată și diferență impusă în mod excesiv.

Totodată, CtEDO în cauza Prisăcaru c. Republicii Moldova, 25 septembrie 2025, refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina recursul din cauza taxei, încălcare art. 6 §1. CtEDO a reținut că respingerea cererii de scutire fără o evaluare adecvată a mijloacelor reclamanților și lăsarea recursului neexaminat a afectat esența dreptului de acces; a constatat încălcare art. 6 § 1 și a acordat satisfacție echitabilă. Speța este direct comparabilă cu prezentul caz (îngrădirea căii de atac pe motiv financiar în pofida probelor).

Recurentul a reiterat jurisprudență CtEDO constantă privind taxele ca obstacol disproporționat, și anume cauzele: Kreuz c. Poloniei: taxele judiciare excesive pot încălca art. 6 dacă fac accesul iluzoriu; instanțele trebuie să țină cont de mijloacele reale ale părții; Teltronic-CATV c. 6 Poloniei: Curtea a sancționat formalismul atunci când există mecanisme de exonerare/reducere pe motive sociale și instanțele nu le aplică efectiv; Weissman și alții c. României: cuantumul excesiv al taxei a negat accesul la instanță; Clionov c. Moldovei: refuzul instanței supreme de a examina căile de atac pe motiv pecuniar, fără a evalua capacitatea de plată, încalcă art. 6. În opinia recurentului, obligația de achitare a taxei de stat în cuantum de 45 000 lei pentru un pensionar fără active, în pofida plății de 5 000 de lei și a probelor detaliate, este vădit disproporționată și nemotivată individual, în contextul cauzelor Prisăcaru, Kreuz, Teltronic, Weissman, Clionov, soluția Curții de Apel încalcă art. 6 §1. La fel, neluarea în considerare insolvabilitatea debitorului principal și efectul potențial extinctiv al sumelor deja obținute, sumele rezultate din licitația enunțată, aflate în cont, sub efectul contestațiilor, pot stinge creanțele garantate prin fidejusiuni, putând face apelul fără obiect. Impunerea imediată a unei taxe ridicate, ignorând acest context, este disproporționată.

Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 04 decembrie 2025 (Vol.VIII, f.d.20).

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 368 din Codul de procedură civilă „(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbr, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. (2) Dacă apelantul îndeplinește în termen indicațiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării inițiale. (3) Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul.”

Art. 369 din Codul de procedură civilă: 7 „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 83 din Codul de procedură civilă: „(1) Taxa de stat este o sumă de bani care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a cauzei civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar. (2) În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege, în proporții fixe, conform Legii taxei de stat nr.213/2023. (3) Se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată, cererea reconvențională, cererea de intervenție principală, cererea vizând cauzele cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești, precum și alte cereri prevăzute la pct.1 din anexa nr.1 la Legea taxei de stat nr.213/2023.”

Art. 85 din Codul de procedură civilă: „(4) În funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de plata taxei de stat ori a unei părți a acesteia și/sau de plata taxei de timbru, atât în primă instanță, cât și în cazul exercitării căilor de atac.”

Anexa nr. 2 la Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023: Scutirile de taxa de stat și de taxa de timbru, pct.1: „Notă: În cazurile prevăzute de lege, judecătorul sau instanța de judecată este în drept să scutească, la cerere, integral sau parțial, persoanele fizice și juridice de taxa de stat, precum și să eșaloneze sau să amâne achitarea de către acestea a taxei de stat, în funcție de situația lor materială și de probele prezentate în acest sens.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în 8 funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Art. 427 din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierilor contestate, din motivele ce succed.

Din materialele cauzei civile rezultă că, la 23 aprilie 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Vol.VII, f.d.112-113).

În contextul prevederilor art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin încheierea din 03 iulie 2025, instanța de apel nu a dat curs cererii de apel depuse, comunicând avocatului apelantului despre necesitatea prezentării și înregistrării nemijlocit în Direcția evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru, în termen de 10 zile calendaristice de la primirea copiei încheierii, a unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor cererii suplimentare de apel într-un număr egal cu numărul participanților la proces, prezentarea dovezilor de achitare a taxei de stat în mărime de 259 510,06 lei și a taxei de timbru în mărime de 200 de lei (Vol.VII, f.d.149-151). Copia încheierii nominalizate a fost expediată avocatului Constantin Chira, la 25 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice (Vol.VII, f.d. 152).

La 04 august 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira, a depus cerere de apel suplimentară, dovezile de plată a taxei de timbru în mărime de 200 de lei și a taxei de stat în mărime de 5 000 de lei (Vol.VII, 153-186). 9

Tot la aceeași dată, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira, a formulat cerere de scutire parțială de la plata taxei de stat, solicitând prelungirea termenului de procedură pentru prezentarea actelor/probelor în legătură cu taxa de stat și în vederea susținerii prezentului demers, stabilit prin încheierea din 03 iulie 2025, până la data de 15 august 2025, admiterea cererii și scutirea de la plata taxei de stat în partea ce depășește suma de 5 000 de lei (Vol.VII, f.d.187-190).

Prin încheierea din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a admis parțial cererea avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel. S-a scutit apelantul Valentin Țurcan de la achitarea taxei de stat ce depășește suma de 50 000 de lei la depunerea apelului. S-a acordat avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, un termen suplimentar de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii în cauză pentru prezentarea în Direcția evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru, a originalului dovezii de achitare a diferenței taxei de stat în mărime de 45 000 de lei (Vol.VII, f.d.242-245). Copia încheierii nominalizate a fost expediată avocatului Constantin Chira, la 22 septembrie 2025, prin intermediul poștei electronice (Vol.VII, f.d. 246).

Prin încheierea din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, în temeiul art. 369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă de avocatul Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a remis cererea de apel cu toate documentele anexate (Vol.VII, f.d.247-249).

Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică dezacordul recurentului cu încheierile în partea respingerii cererii de scutire de la plata taxei de stat la depunerea apelului și de restituire a apelului, motivat, în esență, prin faptul că instanța de apel a aplicat eronat și formalist prevederile art. 85 alin. (4) din Codul procedură civilă și ale art.5 alin.(2) din Legea nr.213/2023 și nu a luat în considerare argumentele justificative. Iar conform jurisprudenței CtEDO, taxele judiciare excesive pot încălca art. 6 CEDO dacă fac accesul iluzoriu.

În context, instanța de recurs reiterează că instanța de apel la soluționarea cererii apelantului/recurent privind scutirea parțială de la plata taxei de stat, care a achitat doar suma de 5 000 de lei cu titlu de taxă de stat la depunerea apelului, a dispus admiterea parțială a cererii formulate cu scutirea apelantului de la achitarea taxei de stat ce depășește suma de 50 000 de lei la depunerea apelului, fiindu-i acordat termen suplimentar de 10 zile calendaristice pentru achitarea diferenței în cuantum de 45 000 de lei.

La această soluție, instanța ierarhic inferioară a ajuns în rezultatul aprecierii probelor anexate în vederea confirmării situației materiale vulnerabile, și anume că este pensionar, în conturile bancare deținute nu 10 dispune de mijloace financiare suficiente, nu deține bunuri imobile și mobile în proprietate, precum și prezintă probleme de sănătate drept urmare a proceselor intentate de reclamant.

Deși recurentul a pretins că instanța de apel nu ar fi luat în considerare și nu ar fi răspuns, în opinia sa, argumentelor justificative referitor la situația financiară precară, veniturile limitate și diligența procesuală, însă din constatările instanței de apel se identifică contrariul. Anume în baza probelor prezentate de apelant despre imposibilitate achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel, instanța ierarhic inferioară a stabilit imposibilitatea achitării acesteia în cuantum integral în mărime de 259 510, 06 lei. De altfel, nu poate fi considerată ca o ignorare de către instanța de apel a probatoriului și argumentelor aduse de apelant, în situația în care anume aceste înscrisuri au determinat admiterea parțială a cererii de scutire de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel cu scutirea apelantului de la taxa de stat ce excede suma de 50 000 de lei.

Totodată, instanța de recurs reiterează că recurentul a prezentat în instanța de apel înscrisuri eliberate de instituțiile bancare privind lipsa mijloacelor financiare și/sau insuficiența acestora în vederea plății taxei de stat integrale la situația depunerii apelului, lipsa bunurilor imobile și mobile în proprietate, cuantumul pensiei pentru limita de vârstă, extrasele medicale privind starea sănătății, dovezile veniturilor pe ultimii ani (Vol.VII, f.d.191- 201), de care instanța de apel a ținut cont la soluționarea cererii de scutire parțială de la plata taxei de stat. La fel, în recurs a prezentat extrase medicale (Vol.VIII, f.d.6-8), care, în opinia sa, justifică situația materială precară și respectiv, scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea apelului în cuantumul solicitat, însă atât în instanța de apel, cât și în recurs nu a prezentat înscrisuri privind cheltuielile reale ale recurentului în raport cu veniturile în sensul argumentării situației precare.

Mai mult, extrasul din contul curent al persoanei asigurate pentru perioadă 01 aprilie 2025-31 iulie 2025, prezentat de însuși recurent, atestă că ultimul a avut venituri în perioada de 01 aprilie 2025-30 iunie 2025 în mediu de 26 mii lei lunar, plus pensia pentru limita de vârstă de 15 692,97 de lei (Vol.VII, f.d.197-199). Drept urmare decade argumentul recurentului precum că pensia pentru limita de vârstă este unicul venit și este destinat cheltuielilor curente. Astfel, instanța de apel justificat a dispus scutirea parțială de la plata taxei de stat ce excede suma de 50 000 de lei, prin obligarea apelantului la plata diferenței de 45 000 de lei în termenul acordat, raportat la veniturile reale ale acestuia, care nu este una exagerată și nejustificată.

Implicit, instanța de apel la aprecierea situației materiale a apelantului de rând cu înscrisurile prezentat privind patrimoniul disponibil, evaluând dacă taxa impusă de 259 510,06 lei este proporțională cu scopul 11 urmărit, a ținut cont și de valoarea acțiunii, obligațiile ce ar rezulta din anumite acte, pentru a concluziona din ansamblu probelor prezentate.

În ceea ce vizează argumentele recurentului referitor la faptul că banca a manifestat rea-credință la licitația desfășurată fiind micșorat ilegal și abuziv prețul bunurilor imobile scoase la licitație în procesul de insolvabilitate a „CAMELIA” S.A., ceea ce a determinat contestarea acesteia cu scopul obținerii unui preț mai mare la valorificarea gajurilor prin care s-au garantat creanțele la caz și ca efect al contestației depuse, banii au fost blocați la contul de acumulare a administratorului de insolvabilitate, iar dacă nu era necesară contestarea rezultatelor licitației, fidejusiunile ar fi fost stinse și nu era necesară achitarea taxei de stat în ordine de apel, dispărea obiectul cauzei, instanța de recurs notează că acestea țin de fondul procesului enunțat, însă nu justifică scutirea persoanei fizice de la plata taxei de stat în cuantumul solicitat la depunerea apelului împotriva hotărârii emise în prezenta cauză. De altfel, fiecare litigiu parcurge etapele prevăzute de lege, iar dezacordul cu anumite acte judecătorești emise de instanțele de judecată se contestă în condițiile legii aplicabile.

Instanța de recurs relevă că în jurisprudența CtEDO, principiile generale referitoare la accesul la o instanță în sensul Articolului 6 § 1 din Convenție și, mai specific, cerința de a plăti taxe judiciare au fost rezumate în Kreuz v. Polonia, nr. 28249/95, 19.06.2001, §§ 52-57, Malahov v. Moldova, nr. 32268/02, §§ 25-30, 7 iunie 2007; Weissman și alții v. România, nr. 63945/00, § 37, CEDO 2006-VII (extrase).

CtEDO a reamintit că articolul 6 § 1 consacră „dreptul la o instanță”, dintre care dreptul de acces, adică dreptul de a intenta o acțiune în fața unei instanțe în materie civilă, constituie un aspect. Totuși, acest drept nu este absolut, ci poate fi supus unor limitări; acestea sunt permise implicit, deoarece dreptul de acces la justiție, prin însăși natura sa, necesită o reglementare de către stat. În acest sens, statele contractante se bucură de o anumită marjă de apreciere, deși decizia finală cu privire la respectarea cerințelor Convenției revine Curții. Aceasta trebuie să se asigure că limitările aplicate nu restricționează sau nu reduc accesul lăsat individului într-un mod sau într-o asemenea măsură încât însăși esența dreptului este afectată. restricția impusă accesului la o instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Stubbings și alții v Regatul Unit din 22 octombrie 1996, § 50, Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții v. Regatul Unit, § 72, Malahov v. Moldova, cererea nr. 32268/02, § 28, 7 iunie 2007).

De altfel, nu poate fi pretinsă îngrădirea accesului la justiție sau că acesta ar fi iluzoriu, prin prisma art. 6 § 1 din CEDO și a jurisprudenței CtEDO, în condițiile în care între suma achitată în cuantum de 5 000 de lei de către Valentin Țurcan cu titlu de taxă de stat la formularea apelului și 12 cuantumul integral al taxei de stat în mărime de 259 510, 06 lei ce urma a fi achitat se atestă o disproporție suficient de majoră. Iar instanța de apel la soluționarea cererii de scutire parțială de la plata taxei de stat a luat în considerare situația materială a recurentului, rezultând din înscrisurile prezentate de ultimul.

De asemenea, urmează a se ține cont dacă limitările aplicate nu au restricționat sau redus accesul acordat reclamantului într-un mod sau într-o asemenea măsură încât însăși esența acestui drept a fost afectată.

În circumstanțele conturate, la caz, nu se atestă impunerea recurentului la o taxă de stat exorbitantă, care nu ar corela cu capacitatea justițiabilului de a o achita. Respectiv nu poate fi interpretată ca o restricție/limitare a dreptului de acces liber la justiție. Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. În sensul jurisprudenței CtEDO, dreptul de acces la un tribunal nu este absolut, acesta poate implica limitări, precum ar fi condiționalitatea achitării anumitor taxe. Acestea sunt permise în mod implicit, de vreme ce dreptul de acces, prin chiar natura sa, reclamă o reglementare de către stat, care se bucură de o marjă de apreciere în această privință. Totuși, aceste limitări nu pot restricționa sau reduce accesul unei persoane de o manieră care ar afecta însăși esența dreptului (a se vedea Bîzdîga v. Republica Moldova, 17 octombrie 2023, § 40).

În ceea ce vizează taxele judiciare, este important că aceste limitări să fie rezonabile și proporționale scopului urmărit. Proporționalitatea taxei de stat presupune ca mărimea acesteia este în funcție de natura și valoarea economică a acțiunii juridice, fiind un principiu fundamental ce asigură echitatea. Iar în raport cu scopul urmărit, suma percepută trebuie să fie într- un raport rezonabil cu obiectivele legitime ale statului, cum ar fi buna administrare a justiției, precum și și să nu fie o povară disproporționată, permițând accesul la justiție.

Prin prisma rezonabilității, cuantumul diferenței taxei de stat dispuse spre achitare ca urmare a admiterii cererii apelantului/recurent de scutire parțială de la plata taxei de stat la depunerea apelului, este justificat, ținând cont de valoarea litigiului, complexitatea cazului și capacitatea de plată a apelantului/recurent.

În contextul respectării dreptului de acces liber la justiție, conform jurisprudenței CtEDO, în cadrul soluționării cererilor privind acordarea facilităților la plata taxei de stat, instanțele judecătorești urmează să examineze cu minuțiozitate fiecare caz concret pentru a nu admite îngrădirea dreptului persoanei la „un tribunal”, conducându-se la soluționarea acestor cereri atât de normele dreptului național, cât și de prevederile Convenției și jurisprudenței CtEDO. Totodată, dreptul de acces la un tribunal urmează a fi înțeles ca un drept de acces concret și efectiv, ceea ce determină instanța de 13 judecată de a supune adresarea oricărei persoane în justiție cu o restricție pecuniară clară și concretă, evidențiind-o în conținutul încheierii de contestare a neajunsurilor la adresarea cu un instrument de atac, urmărind scopul de respectare a echilibrului între necesitatea asigurării bunei administrări în justiție și proporționalitatea unei astfel de restricții.

Referitor la plata taxelor judiciare, Curtea Europeană a notat că capacitatea reclamantului de a le plăti, precum și faza procedurii în care se aplică această restricție sunt factorii care au importanță pentru a se stabili dacă o persoană a beneficiat sau nu de dreptul de acces la un tribunal (a se vedea Teltronic-CATV v. Polonia, 10 ianuarie 2006, § 48). De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că limitările de ordin financiar privind accesul la un tribunal care nu au legătură cu fondul unei cereri sau cu perspectivele de succes ale acesteia trebuie să facă obiectul unei examinări deosebit de riguroase din punctul de vedere al intereselor justiției (a se vedea Teltronic- CATV v. Polonia, 10 ianuarie 2006, § 61; Nalbant și alții v. Turcia, 3 mai 2022, § 35).

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că restricțiile privind accesul la justiție care au un caracter pur financiar și care nu au nicio legătură cu fondul cererii sau cu perspectivele sale de succes trebuie să facă obiectul unei examinări riguroase din punct de vedere al intereselor justiției (a se vedea Teltronic-CATV v. Polonia, 10 ianuarie 2006, § 61, Nalbant și alții v. Turcia, 3 mai 2022, § 35). Totodată, Curtea Europeană a subliniat că, pentru a stabili dacă o persoană a beneficiat sau nu de dreptul de acces, cuantumul taxelor achitate trebuie evaluate în lumina circumstanțelor particulare ale cauzei, a posibilității reclamantului de a le plăti, precum și în funcție de faza procesului în care a fost aplicată această restricție (a se vedea Apostol v. Georgia, 28 noiembrie 2006, § 59). Restricția financiară este în măsură să pericliteze exercițiul dreptului de acces la justiție în cazul persoanelor cu venituri modeste care nu-și permit să achite 200 lei, în timp ce interdicția scutirii, amânării sau eșalonării de la plata taxei de timbru are un efect disuasiv puternic în privința acestora, descurajându-le să adreseze cereri privind apărarea drepturilor lor în instanța de judecată (a se vedea, mutatis mutandis, Vanchev v. Bulgaria, 19 octombrie 2017, § 54).

Simpla invocare a prevederilor legale naționale, a jurisprudenței CtEDO, chiar și în condițiile în care ultimele prevalează, în lipsa unor probe plauzibile ce justifică situația materială precară reală a apelantului, nu doar venituri, dar și cheltuielile acestuia în raport cu veniturile, ce ar face imposibilă achitarea taxei de stat în cuantumul dispus la depunerea cererii de apel, nu poate determina admiterea cerinței de scutire parțială de la plata taxei de stat în sensul formulat.

De altfel, cu referire la alegația recurentului precum că în sensul jurisprudenței CtEDO, accesul la justiție este pus grav în discuție, în cazul în care taxa de stat este într-un cuantum excesiv sau facilitățile acordate în acest 14 sens poartă un caracter discriminatoriu, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că instanța de judecată are obligația de a analiza situația materială a solicitantului prin prisma probelor prezentate în raport cu normele pertinente, ca, în consecință, să se pronunțe asupra temeiniciei/ netemeiniciei solicitării de scutire parțială de la plata taxei de stat în sensul formulat, aspect de care a ținut cont instanța de apel.

Mai mult, conform jurisprudenței CtEDO indicate de recurent, la analiza unor astfel de cereri se ține cont de situația concretă a solicitantului, probele prezentate în sensul confirmării situației materiale. La fel, în cauza din jurisprudența națională, invocată în mod special de recurent, vizează situația materială în dependență de veniturile acestuia. Respectiv, nu poate fi tratată ca o situația similară cu cea din speță.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că, apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ceea ce a determinat restituirea cererii de apel. Respectiv alegațiile recurentului nu justifică casarea încheierilor contestate, în condițiile în care instanța de apel la adoptarea judecătorești a ținut cont de materialele cauzei și prevederile legale pertinente.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul acordat de instanță.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierilor contestate.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira. Menține încheierea din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru și încheierea din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă 15 intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „BANCA SOCIALĂ” S.A., în proces de lichidare, împotriva lui Valentin Țurcan, intervenienți accesorii Casa de Comerț „CAMELIA” S.A., Întreprinderea Mixtă Moldo-Germană „TIPTOP” S.R.L. cu privire la încasarea sumei datorate în urma neexecutării integrale a obligațiilor. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 16