2r-452/25 — incasarea sumei datorate in urma neexecutării integrale a obligatiilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea sumei datorate in urma neexecutării integrale a obligatiilor
- Temei legal
- neindeplinirea in termen a indicatiilor instantei de apel, restituirea apelului; nejustificata cererea de scutire de la plata taxei de stat
2r-452/25 — incasarea sumei datorate in urma neexecutării integrale a obligatiilor (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Valentin Țurcan,
reprezentat de avocatul Constantin Chira,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca
Comercială „BANCA SOCIALĂ” S.A., în proces de lichidare, împotriva lui
Valentin Țurcan, intervenienți accesorii Casa de Comerț „CAMELIA” S.A.,
Întreprinderea Mixtă Moldo-Germană „TIPTOP” S.R.L. cu privire la
încasarea sumei datorate în urma neexecutării integrale a obligațiilor,
împotriva încheierii din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru și
încheierii din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2r-452/25
NR. PIGD 2-17219490-01-2r-04122025)
Neîndeplinirea în termen a indicațiilor instanței de apel. Restituirea cererii de apel.
Nejustificată cererea de scutire de la plata taxei de stat.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. D. Sîrghi,
Curtea de Apel Centru, R. Pascari, C. Roșca, R. Pulbere,
04 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul declarat de
Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 decembrie 2017, B.C. „BANCA SOCIALĂ” S.A., în proces de
lichidare, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin
Țurcan, „CAMELIA” S.A., Î.M. „TIPTOP” S.R.L., solicitând încasarea de
la „CAMELIA” S.A. și Î.M. „TIPTOP” S.R.L a datoriei aferente contractelor
de credit încheiate, în cuantum de 1 573 055,45 de euro, 421 311,96 de dolari
SUA și 1 803 171 de lei, încasarea de la „CAMELIA” S.A., Î.M. „TIPTOP”
S.R.L și Valentin Țurcan a datoriei aferente contractelor de credit încheiate
în cuantum de 35 011 391, 14 lei.
Ulterior, reclamantul a concretizat pretențiile, formulându-le față de
pârâtul Valentin Țurcan, iar „CAMELIA” S.A., în proces de insolvabilitate,
și Î.M. „TIPTOP” S.R.L, în proces de insolvabilitate, au fost indicate cu
statutul procesul de intervenienți accesorii. Prin cererea enunțată,
reclamantul a solicitat încasarea de la Valentin Țurcan datoria în cuantum
totală de 37 951 193, 90 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a constatat ca fiind depusă în termen prezenta acțiune civilă. S-a
admis cererea de chemare în judecată concretizată depusă de B.C. „BANCA
SOCIALĂ” S.A., în proces de lichidare. S-a încasat din contul lui Valentin
Țurcan împotriva B.C. „BANCA SOCIALĂ” S.A., în proces de lichidare,
suma totală a datoriei rezultate din neexecutarea contractelor de credit,
garantate prin contractele de fidejusiune nr. 138/2013 din 30 mai 2013;
132/2014 din 29 mai 2014; 71/2014 din 04 aprilie 2014; 57/2014 din 25
martie 2014; 55/2014 din 24 martie 2014; 16/2014 din 30 ianuarie 2014;
332/2013 din 22 noiembrie 2013; 292/2013 din 07 octombrie 2011;
186/2013 din 28 iunie 2013, beneficiate de către „CAMELIA” S.A.
(fidejusiuni asumate de Valentin Țurcan și Î.M. „TIPTOP” S.R.L.), în
mărime totală datorată în raport cu situația din 30 ianuarie 2025, de 37 951
193, 90 de lei. Totodată, a menționat că obligația de plată a lui Valentin
Țurcan ce derivă din prezenta hotărâre este solidară cu obligațiile de plată
ale debitorului principal „CAMELIA” S.A., în proces de lichidare și ale
fidejusorului Î.M. „TIPTOP” S.R.L., în proces de lichidare, care derivă din
contractele de credit nominalizate garantate cu fidejusiunile
1
corespunzătoare. S-a încasat de la Valentin Țurcan în beneficiul statului taxa
de stat în sumă de 50 000 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 aprilie 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin
Chira, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea
hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a
acțiunii ca neîntemeiată, precum și în legătură cu încetarea fidejusiunii,
încasarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 03 iulie 2025 a Curții de Apel Centru nu s-a dat curs
cererii de apel depuse de avocatul Constantin Chira, în interesele lui Valentin
Țurcan, împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru. S-a acordat avocatului Constantin Chira, în interesele lui
Valentin Țurcan, un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii
copiei încheierii în cauză pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel,
cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul,
prezentarea copiilor cererii suplimentare de apel într-un număr egal cu
numărul participanților la proces, prezentarea dovezii de achitare a taxei de
timbru în mărime de 200 de lei și a dovezii de achitare a taxei de stat în
mărime de 259 510,06 lei. S-a explicat avocatului despre disponibilitatea
rechizitelor bancare pentru achitarea taxei de stat și a taxei de timbru pe site-
ul Curții de Apel Centru. S-a explicat avocatului Constantin Chira, în
interesele lui Valentin Țurcan, că cererea de înlăturare a neajunsurilor
menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția
evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru, în termenul
stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din încheiere, cererea de apel
va fi restituită. Totodată, s-a explicat că asupra restituirii cererii de apel va
decide un complet de 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără
citarea participanților la proces.
La 04 august 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul
Constantin Chira, a depus cerere de apel suplimentară.
Tot la 04 august 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul
Constantin Chira, a depus cerere, prin care a solicitat prelungirea termenului
de procedură pentru prezentarea actelor/probelor în legătură cu taxa de stat
și în vederea susținerii prezentului demers, stabilit prin încheierea din 03
iulie 2025, până la data de 15 august 2025, admiterea cererii și scutirea de la
plata taxei de stat în partea ce depășește suma de 5 000 de lei.
Prin încheierea din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a
admis parțial cererea avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin
Țurcan, cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea
cererii de apel. S-a scutit apelantul Valentin Țurcan de la achitarea taxei de
2
stat ce depășește suma de 50 000 de lei la depunerea apelului. S-a acordat
avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, un termen
suplimentar de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii
în cauză pentru prezentarea originalului dovezii de achitare a diferenței taxei
de stat în mărime de 45 000 de lei. S-a explicat avocatului Constantin Chira,
în interesele lui Valentin Țurcan, că cererea de înlăturare a neajunsurilor
menționate urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția
evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru, în termenul
stabilit, iar în caz de neîndeplinire a indicațiilor din încheiere, cererea de apel
va fi restituită. Totodată, s-a explicat că asupra restituirii cererii de apel va
decide un complet de 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără
citarea participanților la proces.
Prin încheierea din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a
restituit cererea de apel depusă de avocatul Constantin Chira, în interesele
lui Valentin Țurcan, împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru. S-a remis avocatului Constantin Chira, în interesele
lui Valentin Țurcan, cererea de apel cu toate documentele anexate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 05 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice (Vol.VIII,
f.d.1) și la 06 noiembrie 2025, în original, Valentin Țurcan, reprezentat de
avocatul Constantin Chira, a depus cerere de recurs împotriva încheierii din
09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru și încheierii din 09 octombrie
2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea
încheierii din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru în partea
respingerii cererii privind scutirea de la plata taxei de stat, casarea integrală
a încheierii din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru prin care s-a
restituit apelul, emiterea unei noi decizii sub formă de încheiere prin care să
fie admisă cererea de scutire de la plata taxei de stat și scutirea parțială de la
plata taxei de stat în partea ce depășește suma de 5 000 de lei, restituirea
cauzei instanței de apel pentru judecarea apelului în fond.
În susținerea recursului, recurentul a invocat aplicarea eronată și
formalistă a art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă și a art. 5 alin. (2)
din Legea nr. 213/2023. Instanța de apel a tratat scutirea ca pe un
automatism, impunând achitarea taxei de stat de 45 000 de lei fără corelare
cu capacitatea reală de plată. Or, este pensionar, unicul venit lunar fiind
pensia pentru limită de vârstă, fără active, cheltuieli medicale regulate și
continue, cheltuieli de locațiune, din motiv că nu deține imobile în
proprietate, problemele grave de sănătate și se află la evidența medicului
etc.). Standardul legal cere individualizare, putând merge până la scutire
totală sau parțială.
Totodată, Curtea de Apel nu a luat în considerare și nu a răspuns la
argumentele justificative invocate, și anume:
3
-situația financiară precară: deține un card social B.C.
„MOLDINDCONBANK” S.A. cu soldul de 2 360,92 de lei; în contul bancar
deschis la B.C. „MAIB” S.A. are disponibil doar 112,32 de lei -extrasul
bancar din 31 iulie 2025; în contul bancar deschis la B.C. „EURO CREDIT
BANK” S.A. are disponibil doar 32,81 de lei -extrasul bancar din 04 august
Nu deține alte conturi bancare active ori bunuri mobiliare sau
imobiliare, inclusiv generatoare de venit, confirmat prin extrasele eliberate
de organele competente - ASP, IP Cadastrul Bunurilor Imobile, CNAS, etc;
-venituri limitate: beneficiază de pensia pentru limita de vârstă în sumă de
15 692,97 de lei/lună, însă această sumă este destinată cheltuielilor curente:
locațiune, servicii comunale, alimentație, medicamente, întreținere etc.,
precum și pe cheltuieli de judecată, servicii juridice, legate de prezentul
proces judiciar și celelalte în care este implicat cu banca mai mult de 10 ani.
Se află într-o stare de vulnerabilitate financiară, ce nu-i permite achitarea
integrală a taxei de stat la depunerea apelului;
-diligență procesuală:-a depus diligența necesară pentru a nu bloca
accesul la justiție, reușind să achite suma minimă de 5 000,00 de lei, precum
și taxa de timbru. A susținut și în continuare susține că cererea de scutire nu
reprezintă o tentativă de eschivare, ci o solicitare justificată de a beneficia
de mecanismele de protecție prevăzute de lege. A reiterat că este pensionar,
nu are loc de muncă deja, se întreține doar din pensie (certificatul CNAS).
La fel, având starea de sănătate precară (înrăutățită ca urmare a litigiilor
inițiate de B.C. „BANCA SOCIALĂ” S.A.), este nevoit să efectueze
cheltuieli pentru servicii medicale și medicamente. Actele anexate în ordine
de apel și cele anexate la cererea de recurs demonstrează că se află la
evidența medicului, necesită tratamente și îngrijiri medicale permanente,
regulate și continue, din cauza litigiilor cu B.C. „BANCA SOCIALĂ” S.A.
Recurentul a argumentat că este în imposibilitate de a achita taxa de
stat în volum deplin, însă nu poate fi lipsit din acest motiv de dreptul de
acces la o instanță care să contribuie la apărarea drepturilor sale legitime și
să dispună încetarea încălcării acestora de către alte persoane, conform art.
6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Taxa de timbru și suma
de 5 000,00 de lei constituie o parte din taxa de stat pe care a putut să o
achite, reieșind din starea materială grea și lipsa mijloacelor bănești.
De asemenea, a menționat împrejurările obiective care au dus la
agravarea situației sale economice și juridice, fiind implicat în litigii de
durată exclusiv ca urmare a conduitei defectuoase a instituției bancare aflate
în proces de lichidare. Astfel cum a detaliat în cererea de apel motivată
depusă, banca nu a întreprins măsuri adecvate pentru valorificarea creanțelor
de la debitorul principal „CAMELIA” S.A., iar de neexecutarea contractului
nu este responsabil. Dimpotrivă, acesta a fost tras la răspundere într-un mod
disproporționat, fără ca banca să fi demonstrat vreo diligență în recuperarea
creanței de la societatea debitoare. În plus, banca se afla în proces de
lichidare, iar situația internă a fost una de dezorganizare sistemică, afectând
4
inclusiv corectitudinea și echilibrul raporturilor contractuale, detaliată în
cererea de apel. Aceste împrejurări justifică nu doar apelul propriu-zis, dar
și necesitatea protejării accesului efectiv la justiție, în sensul art. 6 §1 CEDO,
prin acordarea scutirii parțiale de la taxa de stat.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauzele
Clionov contra Moldovei, Tudor-Comerț contra Moldovei, Teltronic-CATV
contra Poloniei, s-a statuat că dreptul la tribunal este pus grav în discuție
dacă taxa de stat este fixată într-un cuantum excesiv și persoana este lipsită
de resurse financiare, în consecință, Curtea Europeană a arătat că în toate
cazurile, instanța de judecată trebuie să examineze posibilitatea reducerii
cuantumului acesteia sau scutirea persoanei care invocă situația grea
financiară.
Recurentul a reiterat că prin documentele prezentate se confirmă
situația materială grea, dispune de posibilitatea redusă de plată a taxei de stat
numai în mărime de 5 000,00 de lei, solicitând scutirea de la plata taxei de
stat în partea ce depășește această sumă.
La fel, a comunicat instanței de apel că conform procesului-verbal al
licitației nr. 1 din 14 februarie 2025, administratorul autorizat Nicolae
Bostan, în calitate de lichidator al „CAMELIA” S.A., în proces de
insolvabilitate, a desfășurat licitația de vânzare „cu reducere” la care s-a
expus ca lot unic - construcție comercială, prestare a serviciilor, S-1273,2
mp, și teren aferent S-0,1274 ha; construcție comercială, S-265,6 mp și teren
aferent S-0,0286 ha, amplasate în mun. Chișinău, bd. Moscova, 11/1, la
prețul inițial de 74 259 315 lei, fără TVA; loturile nr. 1-28 - bunuri mobile,
la prețul inițial total de 943 029,54 de lei, inclusiv TVA pentru bunurile
impozabile. În final, procesul verbal al licitației arată că drept urmare a
desfășurării licitației cu reducere din 14 februarie 2025, câștigător al licitației
cu reducere pentru lotul unic licitat (vândut), s-a declarat participantul cu
numărul 2- „PEAK DEVELOPMENT” SRL. Prețul final al lotului unic
vândut se reflecta ca fiind 46 502 597,20 de lei, inclusiv TVA pentru
bunurile impozabile. Însă banca a manifestat rea-credință la această licitație
și a admis micșorarea ilegală, abuzivă a prețului bunurilor imobile scoase la
licitație. Astfel, a fost nevoit să conteste rezultatele licitației și procedura de
desfășurare a acesteia cu scopul de a se obține un preț mai mare la
valorificarea gajurilor prin care s-au garantat creanțele la caz. Ca efect al
contestației depuse, banii au fost blocați la contul de acumulare a
administratorului de insolvabilitate. De altfel, suma creanțelor grevate cu
fidejusiune ar fi fost stinse. Adică, dacă nu era necesară contestarea
rezultatelor licitației, fidejusiunile s-ar fi stins deja și nu era necesară
achitarea taxei de stat în ordine de apel, dispărea obiectul cauzei.
Recurentul a precizat că pentru aceste acțiuni ilegale a sesizat CNA.
Tot în acest context a solicitat suspendarea prezentului proces în legătură cu
procesul de insolvabilitate a debitorului principal „CAMELIA” S.A.,
5
demers respins nejustificat, aspect detaliat în cererea de apel suplimentară.
După informarea instanței de fond despre licitația desfășurată în mod ilegal,
a solicitat întreruperea/amânarea examinării cauzei până la soluționarea
contestației depuse împotriva procesului-verbal al licitației și a procedurii în
sine, demers, la fel, respins. Or, dacă procesul civil era suspendat sau se
întrerupea/amâna examinarea cauzei până la soluționarea contestațiilor în
procedura de insolvabilitate, nu se ajungea la o hotărâre de încasare a sumei
și respectiv necesitatea achitării taxei de stat în ordine de apel, deoarece banii
încasați de „CAMELIA” S.A. ca urmare a vânzării bunurilor la licitație erau
suficienți pentru a stinge creanțele garantate prin fidejusiuni. Banii achitați
după licitație sunt deja în contul „CAMELIA” S.A., doar că se așteaptă
rezultatul soluționării contestațiilor. În opinia recurentului, după examinarea
contestației, banii obținuți din vânzarea bunurilor vor stinge creanțele
garantate prin fidejusiuni și va dispărea obiectul acțiunii. În situația în care
aceste circumstanțe sunt evidente, este ilegal și abuziv să fie pusă în sarcina
sa achitarea taxei de stat. Prin toate aceste încălcări admise și prin
comportamentul abuziv al băncii, s-a îngreunat sarcina justiției, soarta
prezentului proces și situația sa. Astfel, cele menționate, la fel, constituie
niște raționamente și argumente justificative care nu au fost luate în
considerare de instanța de apel. Totodată, s-a referit la argumentele invocate
în cererea de apel suplimentară precum și probele anexate la dosar.
Recurentul a menționat practică obligatorie a Curții Supremă de
Justiție: cauza I. Manoli vs M. Bălanel, 09 iulie 2025, dosarul nr. 2r-483/24,
examinarea superficială de către instanța de apel a cererii de scutire de la
plata taxei de stat și a taxei de timbru. Curtea Supremă de Justiție a casat
soluțiile similare ale Curții de Apel pentru lipsa unei examinări
multiaspectuale a cererii de scutire, reținând că impunerea unui cuantum
rezidual al taxei, fără să pună în balanță de interese și fără test de
proporționalitate, încalcă dreptul efectiv de acces la justiție. Curtea Supremă
de Justiție a dispus judecarea apelului cu scutire calibrată raportat la situația
materială reală a părții. În opinia recurentului, situația sa este analogică:
pensionar, plată parțială deja efectuată și diferență impusă în mod excesiv.
Totodată, CtEDO în cauza Prisăcaru c. Republicii Moldova, 25
septembrie 2025, refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina recursul
din cauza taxei, încălcare art. 6 §1. CtEDO a reținut că respingerea cererii
de scutire fără o evaluare adecvată a mijloacelor reclamanților și lăsarea
recursului neexaminat a afectat esența dreptului de acces; a constatat
încălcare art. 6 § 1 și a acordat satisfacție echitabilă. Speța este direct
comparabilă cu prezentul caz (îngrădirea căii de atac pe motiv financiar în
pofida probelor).
Recurentul a reiterat jurisprudență CtEDO constantă privind taxele
ca obstacol disproporționat, și anume cauzele: Kreuz c. Poloniei: taxele
judiciare excesive pot încălca art. 6 dacă fac accesul iluzoriu; instanțele
trebuie să țină cont de mijloacele reale ale părții; Teltronic-CATV c.
6
Poloniei: Curtea a sancționat formalismul atunci când există mecanisme de
exonerare/reducere pe motive sociale și instanțele nu le aplică efectiv;
Weissman și alții c. României: cuantumul excesiv al taxei a negat accesul la
instanță; Clionov c. Moldovei: refuzul instanței supreme de a examina căile
de atac pe motiv pecuniar, fără a evalua capacitatea de plată, încalcă art. 6.
În opinia recurentului, obligația de achitare a taxei de stat în cuantum de 45
000 lei pentru un pensionar fără active, în pofida plății de 5 000 de lei și a
probelor detaliate, este vădit disproporționată și nemotivată individual, în
contextul cauzelor Prisăcaru, Kreuz, Teltronic, Weissman, Clionov, soluția
Curții de Apel încalcă art. 6 §1. La fel, neluarea în considerare
insolvabilitatea debitorului principal și efectul potențial extinctiv al sumelor
deja obținute, sumele rezultate din licitația enunțată, aflate în cont, sub
efectul contestațiilor, pot stinge creanțele garantate prin fidejusiuni, putând
face apelul fără obiect. Impunerea imediată a unei taxe ridicate, ignorând
acest context, este disproporționată.
Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 04
decembrie 2025 (Vol.VIII, f.d.20).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 din Codul de procedură civilă:
„(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.
(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza
recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.”
Art. 368 din Codul de procedură civilă
„(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă
cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbr, instanța de apel, în
termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără
înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un
termen pentru lichidarea neajunsurilor.
(2) Dacă apelantul îndeplinește în termen indicațiile din încheierea judecătorească,
apelul se consideră depus la data prezentării inițiale.
(3) Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu
fondul.”
Art. 369 din Codul de procedură civilă:
7
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a
îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate
cu art.368 alin.(1).”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie
un ansamblu de acte.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage
după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede
altfel.”
Art. 83 din Codul de procedură civilă:
„(1) Taxa de stat este o sumă de bani care se percepe, în temeiul legii, de către instanța
judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită
actele procedurale de judecare a cauzei civile sau cărora li se eliberează copii de pe
documente din dosar.
(2) În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și
valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege, în
proporții fixe, conform Legii taxei de stat nr.213/2023.
(3) Se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată, cererea
reconvențională, cererea de intervenție principală, cererea vizând cauzele cu procedură
specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a
insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor
arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, cererea de eliberare a copiilor
(duplicatelor) de pe actele judecătorești, precum și alte cereri prevăzute la pct.1 din
anexa nr.1 la Legea taxei de stat nr.213/2023.”
Art. 85 din Codul de procedură civilă:
„(4) În funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana
fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de
plata taxei de stat ori a unei părți a acesteia și/sau de plata taxei de timbru, atât în primă
instanță, cât și în cazul exercitării căilor de atac.”
Anexa nr. 2 la Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023: Scutirile
de taxa de stat și de taxa de timbru, pct.1:
„Notă: În cazurile prevăzute de lege, judecătorul sau instanța de judecată este în drept
să scutească, la cerere, integral sau parțial, persoanele fizice și juridice de taxa de stat,
precum și să eșaloneze sau să amâne achitarea de către acestea a taxei de stat, în funcție
de situația lor materială și de probele prezentate în acest sens.”
Art. 10 din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz
de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești,
ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în
8
funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în
decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în
obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în
restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri
prevăzute de lege.”
Art. 427 din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a)
să respingă recursul și să mențină încheierea.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că materialele cauzei denotă că prin
scrisoarea datată cu 22 octombrie 2025 a fost expediată copia încheierii din
09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, inclusiv avocatului Constantin
Chira, la adresa electronică (Vol.VII, f.d.250). În ceea ce vizează declararea
recursului împotriva încheierii din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel
Centru, prin prisma art. 368 alin.(3) din Codul de procedură civilă, se
contestă odată cu fondul. Astfel, recursul este depus în termen.
Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în
raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea
încheierilor contestate, din motivele ce succed.
Din materialele cauzei civile rezultă că, la 23 aprilie 2025, Valentin
Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin Chira, a depus cerere de apel
împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
(Vol.VII, f.d.112-113).
În contextul prevederilor art. 368 alin.(1) din Codul de procedură
civilă, prin încheierea din 03 iulie 2025, instanța de apel nu a dat curs cererii
de apel depuse, comunicând avocatului apelantului despre necesitatea
prezentării și înregistrării nemijlocit în Direcția evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Centru, în termen de 10 zile calendaristice de la
primirea copiei încheierii, a unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea
motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea
copiilor cererii suplimentare de apel într-un număr egal cu numărul
participanților la proces, prezentarea dovezilor de achitare a taxei de stat în
mărime de 259 510,06 lei și a taxei de timbru în mărime de 200 de lei
(Vol.VII, f.d.149-151). Copia încheierii nominalizate a fost expediată
avocatului Constantin Chira, la 25 iulie 2025, prin intermediul poștei
electronice (Vol.VII, f.d. 152).
La 04 august 2025, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul
Constantin Chira, a depus cerere de apel suplimentară, dovezile de plată a
taxei de timbru în mărime de 200 de lei și a taxei de stat în mărime de 5 000
de lei (Vol.VII, 153-186).
9
Tot la aceeași dată, Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul
Constantin Chira, a formulat cerere de scutire parțială de la plata taxei de
stat, solicitând prelungirea termenului de procedură pentru prezentarea
actelor/probelor în legătură cu taxa de stat și în vederea susținerii prezentului
demers, stabilit prin încheierea din 03 iulie 2025, până la data de 15 august
2025, admiterea cererii și scutirea de la plata taxei de stat în partea ce
depășește suma de 5 000 de lei (Vol.VII, f.d.187-190).
Prin încheierea din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a
admis parțial cererea avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin
Țurcan, cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea
cererii de apel. S-a scutit apelantul Valentin Țurcan de la achitarea taxei de
stat ce depășește suma de 50 000 de lei la depunerea apelului. S-a acordat
avocatului Constantin Chira, în interesele lui Valentin Țurcan, un termen
suplimentar de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii
în cauză pentru prezentarea în Direcția evidență și documentare procesuală
a Curții de Apel Centru, a originalului dovezii de achitare a diferenței taxei
de stat în mărime de 45 000 de lei (Vol.VII, f.d.242-245). Copia încheierii
nominalizate a fost expediată avocatului Constantin Chira, la 22 septembrie
2025, prin intermediul poștei electronice (Vol.VII, f.d. 246).
Prin încheierea din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, în
temeiul art. 369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, s-a restituit
cererea de apel depusă de avocatul Constantin Chira, în interesele lui
Valentin Țurcan, împotriva hotărârii din 27 martie 2025 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru și s-a remis cererea de apel cu toate documentele
anexate (Vol.VII, f.d.247-249).
Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică
dezacordul recurentului cu încheierile în partea respingerii cererii de scutire
de la plata taxei de stat la depunerea apelului și de restituire a apelului,
motivat, în esență, prin faptul că instanța de apel a aplicat eronat și formalist
prevederile art. 85 alin. (4) din Codul procedură civilă și ale art.5 alin.(2) din
Legea nr.213/2023 și nu a luat în considerare argumentele justificative. Iar
conform jurisprudenței CtEDO, taxele judiciare excesive pot încălca art. 6
CEDO dacă fac accesul iluzoriu.
În context, instanța de recurs reiterează că instanța de apel la
soluționarea cererii apelantului/recurent privind scutirea parțială de la plata
taxei de stat, care a achitat doar suma de 5 000 de lei cu titlu de taxă de stat
la depunerea apelului, a dispus admiterea parțială a cererii formulate cu
scutirea apelantului de la achitarea taxei de stat ce depășește suma de 50 000
de lei la depunerea apelului, fiindu-i acordat termen suplimentar de 10 zile
calendaristice pentru achitarea diferenței în cuantum de 45 000 de lei.
La această soluție, instanța ierarhic inferioară a ajuns în rezultatul
aprecierii probelor anexate în vederea confirmării situației materiale
vulnerabile, și anume că este pensionar, în conturile bancare deținute nu
10
dispune de mijloace financiare suficiente, nu deține bunuri imobile și mobile
în proprietate, precum și prezintă probleme de sănătate drept urmare a
proceselor intentate de reclamant.
Deși recurentul a pretins că instanța de apel nu ar fi luat în
considerare și nu ar fi răspuns, în opinia sa, argumentelor justificative
referitor la situația financiară precară, veniturile limitate și diligența
procesuală, însă din constatările instanței de apel se identifică contrariul.
Anume în baza probelor prezentate de apelant despre imposibilitate achitării
taxei de stat la depunerea cererii de apel, instanța ierarhic inferioară a stabilit
imposibilitatea achitării acesteia în cuantum integral în mărime de 259 510,
06 lei. De altfel, nu poate fi considerată ca o ignorare de către instanța de
apel a probatoriului și argumentelor aduse de apelant, în situația în care
anume aceste înscrisuri au determinat admiterea parțială a cererii de scutire
de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel cu scutirea apelantului
de la taxa de stat ce excede suma de 50 000 de lei.
Totodată, instanța de recurs reiterează că recurentul a prezentat în
instanța de apel înscrisuri eliberate de instituțiile bancare privind lipsa
mijloacelor financiare și/sau insuficiența acestora în vederea plății taxei de
stat integrale la situația depunerii apelului, lipsa bunurilor imobile și mobile
în proprietate, cuantumul pensiei pentru limita de vârstă, extrasele medicale
privind starea sănătății, dovezile veniturilor pe ultimii ani (Vol.VII, f.d.191-
201), de care instanța de apel a ținut cont la soluționarea cererii de scutire
parțială de la plata taxei de stat. La fel, în recurs a prezentat extrase medicale
(Vol.VIII, f.d.6-8), care, în opinia sa, justifică situația materială precară și
respectiv, scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea apelului în
cuantumul solicitat, însă atât în instanța de apel, cât și în recurs nu a prezentat
înscrisuri privind cheltuielile reale ale recurentului în raport cu veniturile în
sensul argumentării situației precare.
Mai mult, extrasul din contul curent al persoanei asigurate pentru
perioadă 01 aprilie 2025-31 iulie 2025, prezentat de însuși recurent, atestă că
ultimul a avut venituri în perioada de 01 aprilie 2025-30 iunie 2025 în mediu
de 26 mii lei lunar, plus pensia pentru limita de vârstă de 15 692,97 de lei
(Vol.VII, f.d.197-199). Drept urmare decade argumentul recurentului
precum că pensia pentru limita de vârstă este unicul venit și este destinat
cheltuielilor curente. Astfel, instanța de apel justificat a dispus scutirea
parțială de la plata taxei de stat ce excede suma de 50 000 de lei, prin
obligarea apelantului la plata diferenței de 45 000 de lei în termenul acordat,
raportat la veniturile reale ale acestuia, care nu este una exagerată și
nejustificată.
Implicit, instanța de apel la aprecierea situației materiale a
apelantului de rând cu înscrisurile prezentat privind patrimoniul disponibil,
evaluând dacă taxa impusă de 259 510,06 lei este proporțională cu scopul
11
urmărit, a ținut cont și de valoarea acțiunii, obligațiile ce ar rezulta din
anumite acte, pentru a concluziona din ansamblu probelor prezentate.
În ceea ce vizează argumentele recurentului referitor la faptul că
banca a manifestat rea-credință la licitația desfășurată fiind micșorat ilegal
și abuziv prețul bunurilor imobile scoase la licitație în procesul de
insolvabilitate a „CAMELIA” S.A., ceea ce a determinat contestarea
acesteia cu scopul obținerii unui preț mai mare la valorificarea gajurilor prin
care s-au garantat creanțele la caz și ca efect al contestației depuse, banii au
fost blocați la contul de acumulare a administratorului de insolvabilitate, iar
dacă nu era necesară contestarea rezultatelor licitației, fidejusiunile ar fi fost
stinse și nu era necesară achitarea taxei de stat în ordine de apel, dispărea
obiectul cauzei, instanța de recurs notează că acestea țin de fondul procesului
enunțat, însă nu justifică scutirea persoanei fizice de la plata taxei de stat în
cuantumul solicitat la depunerea apelului împotriva hotărârii emise în
prezenta cauză. De altfel, fiecare litigiu parcurge etapele prevăzute de lege,
iar dezacordul cu anumite acte judecătorești emise de instanțele de judecată
se contestă în condițiile legii aplicabile.
Instanța de recurs relevă că în jurisprudența CtEDO, principiile
generale referitoare la accesul la o instanță în sensul Articolului 6 § 1 din
Convenție și, mai specific, cerința de a plăti taxe judiciare au fost rezumate
în Kreuz v. Polonia, nr. 28249/95, 19.06.2001, §§ 52-57, Malahov v.
Moldova, nr. 32268/02, §§ 25-30, 7 iunie 2007; Weissman și alții v.
România, nr. 63945/00, § 37, CEDO 2006-VII (extrase).
CtEDO a reamintit că articolul 6 § 1 consacră „dreptul la o instanță”,
dintre care dreptul de acces, adică dreptul de a intenta o acțiune în fața unei
instanțe în materie civilă, constituie un aspect. Totuși, acest drept nu este
absolut, ci poate fi supus unor limitări; acestea sunt permise implicit,
deoarece dreptul de acces la justiție, prin însăși natura sa, necesită o
reglementare de către stat. În acest sens, statele contractante se bucură de o
anumită marjă de apreciere, deși decizia finală cu privire la respectarea
cerințelor Convenției revine Curții. Aceasta trebuie să se asigure că limitările
aplicate nu restricționează sau nu reduc accesul lăsat individului într-un mod
sau într-o asemenea măsură încât însăși esența dreptului este afectată.
restricția impusă accesului la o instanță judecătorească sau un tribunal nu va
fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta urmărește un scop legitim
și există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și scopul
legitim urmărit (Stubbings și alții v Regatul Unit din 22 octombrie 1996, §
50, Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții v. Regatul Unit, § 72,
Malahov v. Moldova, cererea nr. 32268/02, § 28, 7 iunie 2007).
De altfel, nu poate fi pretinsă îngrădirea accesului la justiție sau că
acesta ar fi iluzoriu, prin prisma art. 6 § 1 din CEDO și a jurisprudenței
CtEDO, în condițiile în care între suma achitată în cuantum de 5 000 de lei
de către Valentin Țurcan cu titlu de taxă de stat la formularea apelului și
12
cuantumul integral al taxei de stat în mărime de 259 510, 06 lei ce urma a fi
achitat se atestă o disproporție suficient de majoră. Iar instanța de apel la
soluționarea cererii de scutire parțială de la plata taxei de stat a luat în
considerare situația materială a recurentului, rezultând din înscrisurile
prezentate de ultimul.
De asemenea, urmează a se ține cont dacă limitările aplicate nu au
restricționat sau redus accesul acordat reclamantului într-un mod sau într-o
asemenea măsură încât însăși esența acestui drept a fost afectată.
În circumstanțele conturate, la caz, nu se atestă impunerea
recurentului la o taxă de stat exorbitantă, care nu ar corela cu capacitatea
justițiabilului de a o achita. Respectiv nu poate fi interpretată ca o
restricție/limitare a dreptului de acces liber la justiție. Orice persoană are
dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente
împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale
legitime. În sensul jurisprudenței CtEDO, dreptul de acces la un tribunal nu
este absolut, acesta poate implica limitări, precum ar fi condiționalitatea
achitării anumitor taxe. Acestea sunt permise în mod implicit, de vreme ce
dreptul de acces, prin chiar natura sa, reclamă o reglementare de către stat,
care se bucură de o marjă de apreciere în această privință. Totuși, aceste
limitări nu pot restricționa sau reduce accesul unei persoane de o manieră
care ar afecta însăși esența dreptului (a se vedea Bîzdîga v. Republica
Moldova, 17 octombrie 2023, § 40).
În ceea ce vizează taxele judiciare, este important că aceste limitări
să fie rezonabile și proporționale scopului urmărit. Proporționalitatea taxei
de stat presupune ca mărimea acesteia este în funcție de natura și valoarea
economică a acțiunii juridice, fiind un principiu fundamental ce asigură
echitatea. Iar în raport cu scopul urmărit, suma percepută trebuie să fie într-
un raport rezonabil cu obiectivele legitime ale statului, cum ar fi buna
administrare a justiției, precum și și să nu fie o povară disproporționată,
permițând accesul la justiție.
Prin prisma rezonabilității, cuantumul diferenței taxei de stat dispuse
spre achitare ca urmare a admiterii cererii apelantului/recurent de scutire
parțială de la plata taxei de stat la depunerea apelului, este justificat, ținând
cont de valoarea litigiului, complexitatea cazului și capacitatea de plată a
apelantului/recurent.
În contextul respectării dreptului de acces liber la justiție, conform
jurisprudenței CtEDO, în cadrul soluționării cererilor privind acordarea
facilităților la plata taxei de stat, instanțele judecătorești urmează să
examineze cu minuțiozitate fiecare caz concret pentru a nu admite îngrădirea
dreptului persoanei la „un tribunal”, conducându-se la soluționarea acestor
cereri atât de normele dreptului național, cât și de prevederile Convenției și
jurisprudenței CtEDO. Totodată, dreptul de acces la un tribunal urmează a fi
înțeles ca un drept de acces concret și efectiv, ceea ce determină instanța de
13
judecată de a supune adresarea oricărei persoane în justiție cu o restricție
pecuniară clară și concretă, evidențiind-o în conținutul încheierii de
contestare a neajunsurilor la adresarea cu un instrument de atac, urmărind
scopul de respectare a echilibrului între necesitatea asigurării bunei
administrări în justiție și proporționalitatea unei astfel de restricții.
Referitor la plata taxelor judiciare, Curtea Europeană a notat că
capacitatea reclamantului de a le plăti, precum și faza procedurii în care se
aplică această restricție sunt factorii care au importanță pentru a se stabili
dacă o persoană a beneficiat sau nu de dreptul de acces la un tribunal (a se
vedea Teltronic-CATV v. Polonia, 10 ianuarie 2006, § 48). De asemenea,
Curtea Europeană a subliniat că limitările de ordin financiar privind accesul
la un tribunal care nu au legătură cu fondul unei cereri sau cu perspectivele
de succes ale acesteia trebuie să facă obiectul unei examinări deosebit de
riguroase din punctul de vedere al intereselor justiției (a se vedea Teltronic-
CATV v. Polonia, 10 ianuarie 2006, § 61; Nalbant și alții v. Turcia, 3 mai
2022, § 35).
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că restricțiile privind accesul la
justiție care au un caracter pur financiar și care nu au nicio legătură cu fondul
cererii sau cu perspectivele sale de succes trebuie să facă obiectul unei
examinări riguroase din punct de vedere al intereselor justiției (a se vedea
Teltronic-CATV v. Polonia, 10 ianuarie 2006, § 61, Nalbant și alții v. Turcia,
3 mai 2022, § 35). Totodată, Curtea Europeană a subliniat că, pentru a stabili
dacă o persoană a beneficiat sau nu de dreptul de acces, cuantumul taxelor
achitate trebuie evaluate în lumina circumstanțelor particulare ale cauzei, a
posibilității reclamantului de a le plăti, precum și în funcție de faza
procesului în care a fost aplicată această restricție (a se vedea Apostol v.
Georgia, 28 noiembrie 2006, § 59). Restricția financiară este în măsură să
pericliteze exercițiul dreptului de acces la justiție în cazul persoanelor cu
venituri modeste care nu-și permit să achite 200 lei, în timp ce interdicția
scutirii, amânării sau eșalonării de la plata taxei de timbru are un efect
disuasiv puternic în privința acestora, descurajându-le să adreseze cereri
privind apărarea drepturilor lor în instanța de judecată (a se vedea, mutatis
mutandis, Vanchev v. Bulgaria, 19 octombrie 2017, § 54).
Simpla invocare a prevederilor legale naționale, a jurisprudenței
CtEDO, chiar și în condițiile în care ultimele prevalează, în lipsa unor probe
plauzibile ce justifică situația materială precară reală a apelantului, nu doar
venituri, dar și cheltuielile acestuia în raport cu veniturile, ce ar face
imposibilă achitarea taxei de stat în cuantumul dispus la depunerea cererii de
apel, nu poate determina admiterea cerinței de scutire parțială de la plata
taxei de stat în sensul formulat.
De altfel, cu referire la alegația recurentului precum că în sensul
jurisprudenței CtEDO, accesul la justiție este pus grav în discuție, în cazul în
care taxa de stat este într-un cuantum excesiv sau facilitățile acordate în acest
14
sens poartă un caracter discriminatoriu, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că instanța de judecată are obligația de a analiza
situația materială a solicitantului prin prisma probelor prezentate în raport cu
normele pertinente, ca, în consecință, să se pronunțe asupra temeiniciei/
netemeiniciei solicitării de scutire parțială de la plata taxei de stat în sensul
formulat, aspect de care a ținut cont instanța de apel.
Mai mult, conform jurisprudenței CtEDO indicate de recurent, la
analiza unor astfel de cereri se ține cont de situația concretă a solicitantului,
probele prezentate în sensul confirmării situației materiale. La fel, în cauza
din jurisprudența națională, invocată în mod special de recurent, vizează
situația materială în dependență de veniturile acestuia. Respectiv, nu poate fi
tratată ca o situația similară cu cea din speță.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant
de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună-credință de drepturile
procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul
de procedură civilă.
În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că,
apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile din încheierea emisă în
conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ceea ce a
determinat restituirea cererii de apel. Respectiv alegațiile recurentului nu
justifică casarea încheierilor contestate, în condițiile în care instanța de apel
la adoptarea judecătorești a ținut cont de materialele cauzei și prevederile
legale pertinente.
Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din
Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă,
relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv
garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că,
recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale
în termenul acordat de instanță.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierilor contestate.
Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428
din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Valentin Țurcan, reprezentat de avocatul
Constantin Chira.
Menține încheierea din 09 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru și
încheierea din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă
15
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială
„BANCA SOCIALĂ” S.A., în proces de lichidare, împotriva lui Valentin
Țurcan, intervenienți accesorii Casa de Comerț „CAMELIA” S.A.,
Întreprinderea Mixtă Moldo-Germană „TIPTOP” S.R.L. cu privire la
încasarea sumei datorate în urma neexecutării integrale a obligațiilor.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
16