2ra-381/24 — privind repararea prejudiciului material si moral în temeiul Legii Nr.1545

2ra-381/24 — privind repararea prejudiciului material si moral în temeiul Legii Nr.1545 (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Starîș

Ghenadie împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu

privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-au respins apelurile declarate de către Starîș Ghenadie, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova și s-a menținut hotărârea din 28 martie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

(Dosarul nr. 2ra-381/24

Nr. PIGD 2-22052794-01-2ra-26032024)

Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recurs vădit neîntemeiat, conform art. 433

(1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de

apel nu constituie temei de casare a ei.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu. D. Dulghieru, I. Țurcan)

28 ianuarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de

către Ministerul Justiției al RM,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a RM, cu privire la încasarea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești și a cheltuielilor de judecată.

Inspectoratul de Poliție Soroca, s-a dispus începerea urmăririi penale

conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. XX alin. (X)

lit. X) și X) din Codul penal, iar la 16 februarie 2017, Starîș Ghenadie a fost

recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală enunțată.

s-a mai dispus începerea urmăririi penale conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art. XX alin. (X) lit. X) și X) din Codul penal, pe

pretinsul fapt că „la 21 august 2016, Starîș Ghenadie, folosindu-se de

automobilul de model „Mercedes-Benz” cu n/î XX-XX-X, care nu-i aparține

cu drept de proprietate, pe care l-a obținut de la Șarco Serghei, urmărind

scopul de îmbogățire, prin înșelăciune și abuz de încredere, cu scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, intenționat, l-a vândut ilegal la

prețul de 2 700,00 euro lui Dintiu Rustam, asigurându-l preventiv pe ultimul

că acest automobil îi aparține lui și nu este sustras, sechestrat, gajat, astfel

cauzându-i lui Dintiu Rustam o daună materială considerabilă”.

bănuit și în respectiva cauză penală, indicată mai sus. Totodată la accesași

dată, cauzele penale enunțate au fost conexate într-o singură cauză penală,

fiindu-i atribuit numărul: XXXXXXX.

fost pus sub învinuire Starîș Ghenadie, fiindu-i incriminată comiterea

infracțiunii prevăzute la art. XX alin. (X) din Codul penal, în cauza penală

cu nr. XXXXXXXX.

rechizitoriul privitor la cauza penală nr. XXXXXX despre învinuirea lui

Starîș Ghenadie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. XX alin. (X) din

1

Codul penal, cu transmiterea dosarului penal la data de 30 iunie 2017, spre

examinare în fond la Judecătoria Soroca.

s-a recunoscut vinovat Starîș Ghenadie în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. XX alin. (X) din Codul penal și în baza acestei legi, s-a condamnat la

pedeapsă penală sub formă de 180 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității. S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la

Starîș Ghenadie în beneficiul lui Șarco Serghei, a prejudiciului moral în

mărime de 2000,00 de lei și cheltuielilor pentru asistență juridică acordată în

mărime de 5000,00 de lei.

ca nefondat apelul inculpatului Starîș Ghenadie, declarat împotriva sentinței

din 22 martie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central. Apelurile

procurorului în Procuratura Soroca, Alexandr Corețchii, și al avocatului

Dumitru Bejenar în interesele părții vătămate Șarco Serghei, s-au admis, iar

sentința în cauză s-a casat în latura condamnării lui Starîș Ghenadie și în

latura acțiunii civile, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Starîș

Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.XX alin.(X) din

Codul penal și în baza acestei legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, cu privarea de dreptul de a exercita funcții

legate de gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani, pedeapsa

închisorii urmând a fi executată în penitenciar de tip semiînchis.

de judecată, termenul pedepsei urmându-i a fi calculat din 13 noiembrie

în parte, fiind dispus încasarea în beneficiul acestuia din contul inculpatului

Starîș Ghenadie a sumei de 5 000,00 de lei cu titlu de prejudiciul moral

cauzat prin infracțiune și suma de 11 000,00 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată suportate pentru asistența juridică. Respectiv, în temeiul actului

judecătoresc enunțat, reclamantul Starîș Ghenadie a fost plasat în arest

începând cu data de 13 noiembrie 2019, în vederea executării sentinței de

condamnare.

recursul ordinar declarat de către Starîș Ghenadie, s-a casat total decizia din

13 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, emisă în privința lui Starîș

Ghenadie, fiind dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată. Totodată, s-a dispus eliberarea lui Starîș Ghenadie

din penitenciar în caz că nu se deține în baza unei alte hotărâri de condamnare

sau măsuri de reprimare. Astfel, în temeiul actului judecătoresc enunțat,

Starîș Ghenadie, a fost eliberat din penitenciar, la data de 23 iunie 2020.

fiind nefondate apelurile procurorului în Procuratura r-nul Soroca, Alexandr

2

Corețchii și avocatului Bejenar Dumitru în interesele părții vătămate Șarco

Serghei, declarate împotriva sentinței din 22 martie 2019 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central, în cauza penală în privința lui Starîș Ghenadie.

Starîș Ghenadie și a inculpatului Starîș Ghenadie, declarate împotriva

sentinței din 22 martie 2019 a Judecătoriei Soroca sediul central, în cauza

penală în privința lui Starîș Ghenadie, s-au admis ca fondate, fiind casată

sentința în latura penală și civilă, cu rejudecarea cauzei penale și adoptarea

unei noi hotărâri, după cum urmează: Starîș Ghenadie învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. XX alin. (X) din Codul penal, s-a achitat în baza

art. 390 alin. (1) pct.3) din Codul de procedură penală, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Justiție, s-a declarat inadmisibil recursul ordinar declarat de către

Procuratura de circumscripție Bălți, împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a

Curții de Apel Bălți, în cauza penală în privința lui Starîș Ghenadie, ca fiind

vădit neîntemeiat.

enumerate supra, reclamantul Starîș Ghenadie, învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. XX alin. (X) din Codul penal a fost achitat și

reabilitat deplin, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) din Codul de procedură

penală din motiv că fapta incriminată lui Starîș Ghenadie nu întrunește

elementele infracțiunii. Respectiv, toate acțiunile organului de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești privind învinuirea,

privarea de libertate și condamnarea lui Starîș Ghenadie - sunt ilegale, iar

Statul prin efectul legii, urmează să răspundă pentru acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

reclamantului, precizează că drept urmare a acțiunilor ilicite ale organului de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, materializate

în învinuirea reclamantului în comiterea unei infracțiuni grave, condamnarea

și respectiv deținerea în arest lui Starîș Ghenadie i-a fost cauzat un prejudiciu

moral considerabil, care urmează a fi reparat integral de către Stat, prin

achitarea in beneficiul reclamantului a unei compensații bănești într-o

mărime rezonabilă și echitabilă de 1 000 000,00 de lei.

de 13 noiembrie 2019, în baza deciziei de condamnare a Curții de Apel Bălți

din 13 noiembrie 2019 și respectiv, eliberat din penitenciar la data de 23 iunie

2020, în baza deciziei din 23 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție.

Penitenciarul nr.2 - Lipcani, o perioadă de 232 de zile (13 noiembrie 2019 –

23 iunie 2020). Respectiv, lipsirea ilegală a reclamantului de libertate și

plasarea acestuia în arest în penitenciar, unde a fost deținut în condiții

3

degradante (condițiile de detenție în penitenciarele din Republica Moldova

sunt constatate prin Rapoartele Consiliului pentru Prevenirea Torturii) - în

mod indiscutabil au cauzat reclamantului suferințe fizice și psihice

considerabile. De asemenea, pe perioada de 232 de zile de detenției

nelegitimă în penitenciar, reclamantul a fost lipsit de modul său obișnuit de

viață, de activitățile sale cotidiene, precum și de posibilitatea de dezvoltare

personală (muncă, afaceri, studii, etc.). Mai mult ca atât, prin deținerea

nelegitimă a reclamantului în stare de arest, acestuia i-a fost încălcat/îngrădit

dreptul la respectarea vieții private și de familie, Starîș Ghenadie fiind lipsit

de afecțiunea și grija din familie, precum și lipsit de posibilitatea de a-și

întreține familia.

incriminată săvârșirea unei infracțiuni grave (art.XX alin.(X) din Codul

penal), pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 7 la 10 ani.

Totodată, Starîș Ghenadie a fost supus procedurilor de urmărire penală,

fiindu-i atribuit și menținut statutul de bănuit, învinuit, inculpat și condamnat

- pe o durată de 5 (cinci) ani, începând cu data de 16 februarie 2017 - data

recunoașterii reclamantului în calitate de bănuit și până la data de 09

februarie 2022 - data devenirii irevocabile a sentinței/deciziei de achitare a

lui Starîș Ghenadie.

fizice și psihice suportate de reclamant, ca urmare a acțiunilor ilicite din

partea exponenților statului, privind urmărirea penală, deținerea în arest și

condamnarea reclamantului. Totodată, la caz consideră necesar de reținut

statutul persoanei pe parcursul procedurilor penale derulate în privința sa,

imaginea acestuia, onoarea și demnitatea care i-au fost afectate prin

supunerea procedurilor penale, înaintarea unor învinuiri de comiterea faptei

ilicite infracționale, condamnarea și punerea în executare a pedepsei, cu

achitarea ulterioară a reclamantului. Astfel, aflarea reclamantului sub

incidența procedurilor penale cu statut de bănuit, învinuit, inculpat și

condamnat în circumstanțele descrise mai sus - impune implicit răspunderea

statului pentru lezarea drepturilor și libertăților fundamentale ale lui Starîș

Ghenadie.

de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Starîș Ghenadie a prejudiciului moral în mărime

de 1 000 000,00 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de

12 203,00 de lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Starîș

Ghenadie. S-a dispus încasarea din contul bugetului de stat al RM, prin

intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficul lui Starîș Ghenadie a

4

prejudiciul moral în mărime de 232 000,00 de lei. S-a încasat cheltuielile de

judecată formate din cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de

12 203,00 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

împotriva hotărârii din 28 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, modificarea hotărârii

primei instanțe, cu diminuarea cuantumului determinat cu titlu de prejudiciu

moral, cu încadrarea acestuia în limite rezonabile.

din 28 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a

solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond în partea

cerințelor respinse cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii

integral.

împotriva hotărârii din 28 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, modificarea hotărârii

primei instanțe, cu diminuarea sumei prejudiciului moral încasat în

corespundere cu cauzele similare examinate de către Curtea Europeană și

instanțele naționale.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins ca neîntemeiate apelurile declarate de către Starîș Ghenadie, de către

Ministerul Justiției al RM, de către Procuratura Generală a RM și s-a

menținut hotărârea din 28 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d.7; 8/22, vol.II).

1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești, prevederile art. 66 alin. (2) pct. 34), art.524,

art. 525 alin.(1), (2), (3) din Codul de procedură penală, prevederile art. 2007

alin. (1) lit. a) din Codul civil, în coraport cu criticile formulate în cererile de

apel declarate de Starîș Ghenadie și de Ministerul Justiției al RM și de

Procuratura Generală a RM, și a conchis ca acestea sunt neîntemeiate, or,

instanța de fond corect a apreciat circumstanțele cauzei și a concluzionat că

Starîș Ghenadie este în drept de a pretinde repararea prejudiciului cauzat în

urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și

instanțelor judecătorești, or în privința ultimului a fost emisă o sentință de

achitare în temeiul art. 390 alin. (1) pct.3 din Codul de procedură penală, pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, ceea ce

constituie un temei al reabilitării persoanei.

5

RM, precum că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, în condițiile în

care ilegalitatea actului procedural n-a fost constatat și prevederile art. 3 și 6

din Legea nr.1545-XII din 25 februarie 1998, sunt indisolubile, or, deși la

caz nu a fost constatată ilegalitatea nici a unui act procedural ale organului

de urmărire penală, totuși condamnarea persoanei cu plasarea acesteia în

penitenciar în vederea executării pedepsei penale, urmată de achitarea

persoanei, prin constatarea a unui temei de reabilitare, acordă dreptul la

despăgubiri persoanei vătămate.

concluziile instanței de fond precum că și în situația în care organul de

urmărire penală a respectat cerințele formale la întreprinderea acțiunilor de

urmărire penală, acest complex de acțiuni în cumul sunt apreciate ca fiind

ilicite odată cu emiterea deciziei de achitare din motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii și aceasta rezultă din interpretarea

sistemică a Legii nr.1545-XII din 25 februarie 1998. Or, eșecul actului de

învinuire prin sine constituie o confirmare a încălcării drepturilor persoanei,

comise de autorități față de cel tras la răspundere penală, indiferent dacă în

final s-a ajuns sau nu la condamnarea publică, achitarea persoanei sau

scoaterea persoanei de sub urmărire penală.

în drepturile fundamentale garantate ale lui Starîș Ghenadie, fiind aplicabile

dispozițiile articolelor 3, 6, 10 și 11 ale Legii nr.1545-XIII din 25 februarie

1998, dispozițiile articolelor 219, 525 din Codul de procedură penală,

precum și dispozițiile articolelor 1998, 2007, 2036, 2037 din Codul civil,

fiind stabilit cert că, Starîș Ghenadie a avut calitatea de bănuit, învinuit apoi

inculpat în cadrul cauzei penală pornită în baza unor probe acumulate de

organul de urmărire penală, fiind stabilit cu certitudine faptul că reclamantul

de o perioadă de 5 ani a fost impus să își probeze nevinovăția în fața

organului de urmărire penală, organelor procuraturii și instanțelor

judecătorești, față de acesta fiind aplicată și pedeapsa penală sub formă de

închisoare, iar reclamantul a fost deținut în penitenciar pe parcursul a 232 de

zile, în perioada 13 noiembrie 2019 – 23 iunie 2023.

achitat reclamantul este prevăzut la 390 alin. (1) pct.3 din Codul de

procedură penală și reprezintă un temei de reabilitare prin prisma normei

respective. cât și în temeiul art.6 lit. a) din Legea nr. 1545-XII din 25

februarie 1998, ultimul este în drept de a-i fi reparat prejudiciul, or, prin

acuzarea sa în faptele descrise în rechizitoriul lui Starîș Ghenadie i-au fost

încălcate drepturile fundamentale garantate de art.5 CEDO – Dreptul la

libertate și siguranță.

1545-XII din 25 februarie 1998, art. 2037 din Codul civil, în coraport cu

6

cerința reclamantului privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel

a concluzionat că la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează

să se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru

prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie

stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a

prejudiciului moral cauzat, ca astfel să fie menținut echilibrul între daunele

efectiv pricinuite și suma acordată.

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-

XII din 25 februarie 1998, mărimea compensației pentru repararea

prejudiciului moral se determină de instanța de judecată luându-se în

considerare:

i) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă – în speță, Starîș Ghenadie a fost învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. XX alin.(X) din Codul penal, pentru care este prevăzută

pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen până la 12 ani;

ii) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea

penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, la caz, acțiunile

organelor urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței judecătorești au

fost contrare drepturilor fundamentale garantate de art.5 CEDO – Dreptul la

libertate și siguranță, pe parcursul procesului penal Starîș Ghenadie a fost

plasat în penitenciar și a executat pedeapsa penală pe parcursul unei perioade

de 232 de zile, deși pe parcurs a fost stabilit că aceste măsuri nu au fost

necesare în măsura în care reclamantul a fost reabilitat printr-un act

procesual irevocabil;

iii) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea

persoanei, natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al

persoanei.

penale, Starîș Ghenadie nu era angajat în câmpul muncii în Republica

Moldova, iar din declarațiile acestuia a indicat că drept urmare al intentării

procesului penal, iar ulterior al condamnării acestuia au avut de suferit

membrii familiei sale.

penale în instanța de judecată, a fost efectuată pe parcursul unei perioade de

mai mult de 5 ani, fiind inițiată la 03 februarie 2017 prin ordonanța de

începere a urmării penale și finalizându-se cu decizia din 09 februarie 2022

a Curții Supreme de Justiție. Iar, durata aflării nelegitime a persoanei în

detenție. În urma aplicării măsurilor preventive, Starîș Ghenadie a fost privat

de libertate începând cu 13 noiembrie 2019 până la 23 iunie 2023, adică pe

parcursul unei perioade de 232 de zile.

7

accentueze faptul că la determinarea cuantumului prejudiciului moral, prima

instanță în mod primordial a ținut cont de suferințele psihologice și afectarea

stării emoționale al reclamantului, din moment ce participarea la acțiunile

procesuale, întocmirea actelor de procedură, pledarea în fața organelor de

drept, precum și plasarea în penitenciar, au limitat dreptul la libertate și la

prezumția de nevinovăție al reclamantului, au creat un disconfort vădit

reclamantului, au consumat timp și emoții și au condiționat stările specificate

de către Starîș Ghenadie în cererea de chemare în judecată.

vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

suferințele morale cauzate, starea de stres și retrăirile suportate de către Starîș

Ghenadie, provocate prin intentarea în privința ultimei a urmăririi penale,

înaintarea neîntemeiată al acuzărilor și aplicarea neîntemeiată a pedepsei

penale în privința ultimului, corect instanța a stabilit că prejudiciul în mărime

de 232 000,00 de lei corespunde cu caracterul și gravitatea suferințelor

psihice suportate de ultimul, în rest pretențiile reclamantului urmează a se

respinge ca neîntemeiate.

prejudiciului moral, prima instanță a ținut cont, în principal de impactul ce

le-au avut acuzările în privința reclamantului Starîș Ghenadie și aplicarea în

privința acestuia al pedepsei penale prin plasarea acestuia în penitenciar pe

o perioadă de 232 de zile, or, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit,

încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru

victimele daunelor, iar suma de 232 000,00 de lei este una rezonabilă și

echitabilă în raport cu suferințele psihice ale reclamantului cauzate prin

atragerea ilegală la răspundere penală, fiind o soluție corectă raportarea

prejudiciului calculat la suma de 1 000,00 de lei pentru fiecare zi petrecută

de către reclamant în penitenciar.

exactă a prejudiciului moral suferit de către Starîș Ghenadie este imposibilă,

apreciind totuși că despăgubirile ce se acordă trebuie să fie proporționale cu

prejudiciul ce se impune a fi reparat, instanța, prin raportare la datele

concrete ale cauzei, cu respectarea principiului echității apreciază că suma

de 1 000 000,00 de lei sub forma prejudiciului moral pretins este una

inechitabilă, astfel că prin stabilirea unor despăgubiri de 232 000,00 de lei se

va realiza o compensare bănească echitabilă a daunelor inerente suportate de

reclamant.

moral pretins de către Starîș Ghenadie este disproporțional și mărit în raport

cu circumstanțele stabilite în speță, la determinarea cuantumului acestuia

urmând a fi respectat criteriul echității, care presupune că despăgubirile

8

pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică

trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a

prejudiciului moral cauzat, cu menținerea echilibrului între daunele efectiv

pricinuite și suma acordată, la caz un criteriu ce a mai stat la baza acordării

prejudiciului moral ține de gravitatea infracțiunii incriminate, fiind o

infracțiune gravă pentru care este prevăzută pedeapsa maximă cu închisoare

pe un termen până la 12 ani, precum și obligarea acestuia de a executa

pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă de 232 de zile.

neîntemeiate și criticile Ministerului Justiției al RM, precum că acțiunile de

urmărire penală au fost realizate în limitele legislației, iar lui Starîș Ghenadie

i-au fost asigurate toate garanțiile prevăzute de legislația procesuală, or, prin

prisma art. 2007 alin. (1) din Codul civil, este suficient ca să existe un temei

de reabilitare al persoanei fizice, iar repararea prejudiciului poate fi solicitată

chiar și în lipsa vinovăției organului de urmărire penală.

de asistență juridică în prezenta cauză în mărime de 12 203,00 de lei, instanța

de apel a constatat că prima instanță corect a dispus admiterea pretenției

respective pe motiv că reclamantul a demonstrat cu certitudine temeinicia

acestor pretenții, prezentând bonul de plată seria DAA nr. XXXXX din 01

aprilie 2022 (f.d.9), prin care se dovedește achitarea de către Starîș Ghenadie

a sumei de 12 203,00 de lei în beneficiul BAA „Nagacevschi și Partenerii”,

pentru serviciilor juridice conform contractului de asistență juridică nr.VCI-

XXXc/XX din XX martie XXXX.

indubitabil a suportat în mod real și efectiv cheltuielile de asistență juridică

pretinse, fiind cert faptul că reclamantul este în drept de a pretinde

compensarea acestor cheltuieli, fiind o sumă rezonabilă pentru prestația de

asistență juridică acordată de către reprezentantul acestuia, avocatul

Ciuperca Vasili.

cheltuielilor pentru asistenta juridică, a ținut cont de complexitatea cauzei,

de faptele stabilite, de volumul de lucru, apreciind necesitatea cheltuielilor,

realmente angajate și rezonabile ca mărime, fapt pentru care just a

concluzionat că cheltuielile de asistență juridică ale lui Starîș Ghenadie

urmează a fi recuperate, în mărime de 12 203,00 de lei în prezenta cauză,

considerându-le ca fiind cheltuieli necesare, care au fost în mod real

suportate, în limita unui cuantum rezonabil, ținând cont, totodată, și de

complexitatea prezentei cauze.

primei instanțe este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către

apelanți sunt nefondate și combătute integral prin constatările expuse supra,

9

instanța de apel a ajunge la concluzia de a respinge apelurile declarate și a

menține hotărârea primei instanțe.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

reprezentat de Constantin Cachița, în baza procurii nr.15 din 17 februarie

2023 (f.d.33, vol.II), a declarat recurs împotriva deciziei din 06 decembrie

2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărârii prin care acțiunea depusă de Starîș Ghenadie să fie respinsă

integral ca neîntemeiată (f.d. 25/32, vol.II).

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar invocându-se că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au

pătruns în esența cauzei, apreciind greșit și arbitrar probele, superficial și

incorect solicitările cu care a fost investită, ceea ce impută, în esență, că

judecătorii nu au cercetat multiaspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit

probatoriul administrat, fixând la bază argumente iluzorii, bazate pe ipoteze

de ordin subiectiv, prezentate faptic de reclamant și avocatul acestuia.

46.1. Subsecvent, a evidențiat că decizia contestată conține lacune și este

dictată de concluzii nemotivate. Or, atât practica CEDO cât și doctrina au

învederat că motivarea unei hotărâri asigură părților drepturi concrete,

efective, ce implică materializare și nu doar ipotetice.

46.2. La caz, însă, instanțele de judecată ierarhic inferioare prin memoriul

hotărârilor sale, nu oferă putere de convingere, or, aceasta trebuia temeinic

motivată și să cuprindă raționamentul logico-juridic al magistratului care

pronunță hotărârea. Iar, nemotivarea hotărârii, în concluzie, atrage anularea

acesteia, astfel încât hotărârea ulterioară să fie una legală și să cuprindă toate

aspectele prevăzute de Codul de procedură civilă.

46.3. În această ordine de idei a mai susținut că soluția adoptată de instanța

de judecată, prin decizia contestată, nu este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art.6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului,

care statuează că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în

mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

46.4. În contextul celor enunțate mai sus a considerat că decizia din 06

decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, este una neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate, arbitrară, emisă cu încălcarea normelor de drept

material, procedural, fiind aplicate și interpretate eronat, concluziile, expuse

în hotărâre, sânt în contradicție cu circumstanțele cauzei, cu probele, și fără

a fi motivate, or, motivarea este o puternică garanție a imparțialității și a

10

calității actului de justiție, obligativitatea motivării fiind o condiție a

procesului echitabil, exigență a art.6 alin.(1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

46.5. Cu referire la cerința admisă privind compensarea unui prejudiciu

moral, în cuantum de 232 000,00 de lei, o consideră greșită și în acest sena a

menționat faptul că art. 11 din Legea nr. 1545/1998 circumscrie anumite

criterii privind evaluarea compensației pentru repararea prejudiciului moral.

Deci, mărimea concretă a compensației se determină luându-se în

considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuită

persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale

comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de

judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre

învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării

cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și

locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate

atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a

persoanei în detenție.

46.6. În acest sens, a considerat necesar de a reitera că atât instanța de fond

cât și instanța de apel au ignorat în totalitate prevederile art. 219 alin.(4) din

Codul de procedură penală, or, la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanțele de judecată urmează să i-a în

considerație - suferințele fizice ale victimei; gravitatea și persistența

suferințelor psihice, inclusiv legate de incapacitatea de a se apăra pe sine ori

alte persoane; prejudiciul agrement sau estetic; pierderea speranței în viață;

pierderea onoarei prin defăimare; suferințele psihice provocate de decesul

rudelor apropiate, etc.

46.7. La caz, a susținut că soluția instanței de fond privind încasarea sumei

în mărime de 232 000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral, în contextul celor

enunțate, este o pretenție neîntemeiată și exagerată, or, la materialele cauzei,

nu se regăsesc probe pertinente, concludente și verosimile, de impecabilitate

probațională în legalitatea interesului litigios, de încasare a prejudiciului

moral solicitat.

46.8. În ce privește pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată a

12 203,00 de lei asistență juridică ca cerințe subsecvente celei de bază, a

susținut că urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată. Or, în sensul

cheltuielilor de asistență juridică, prin prisma Recomandării Curții Supreme

de Justiție nr.23 privind unele aspecte ale încasării cheltuielilor de asistență

juridică, Recomandării Consiliului Uniunii Avocaților privind cuantumul

onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a

cheltuielilor de asistență juridică, aprobată prin decizia nr.2 din 30 martie

2012, precum și a practicii Curții Europene, a precizat că la aprecierea

cheltuielilor pentru asistență juridică urmează a fi constatat faptul dacă

11

acestea au fost necesare, realmente angajate și rezonabile în cuantumul

solicitat.

46.9. În concluzie, a notat că faptele relatate generează casarea hotărârii

apelate, deoarece menținerea acesteia în condițiile enunțate, ar constitui

pentru apelant o îngrădire a posibilității de a-și valorifica drepturile

procedurale conform normelor în vigoare, care sunt garantate și de

Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.

De asemenea, a specificat că asemenea hotărâri/decizii ar putea genera o

practică vicioasă cu declanșarea mecanismului de condamnări a Republicii

Moldova la CEDO.

electronice, a expediat în adresa intimatului Starîș Gheorghe, precum și

intervenientului accesoriu Procuratura Generală a RM, copia recursului

declarat de reprezentantul Ministerului Justiției al RM, Constantin Cachița,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare

a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării

principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de

depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere

anexată la materialele dosarului (f.d.38, vol.II).

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 06

decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat ca acesta să

fie considerat admisibil, casată decizia instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.41, vol.II).

recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei

(f.d. 39, vol. II), acesta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu

a depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat

de Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a

Curții de Apel Chișinău.

TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI

următoarele:

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.”

recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul

deciziei în ședință publică la 06 decembrie 2023 (f.d.7, vol.II).

că instanța de apel la 05 martie 2024, a remis prin intermediul poștei terestre

12

în adresa participanților la proces, pentru cunoștință copia deciziei integrale

din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d.23, vol.II), însă, date

care ar confirma recepționarea acesteia de către ultimii la materialele nu se

regăsesc.

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 06

decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la 26 martie 2024, se consideră

depus în termenul stabilit de lege.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

,,Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de

instanțe de apel, cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3

judecători.”

reglementează că, recursul este admis dacă:

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

,,(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1); f) recursul este vădit neîntemeiat.”

,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității

temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art.432

din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării

recursului. La caz, Ministerul Justiției al RM, a declarat recurs la 26 martie

2024, după modificările operate în Codul de procedură civilă în redacția

Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023.

13

reprezentantul Ministerului Justiției al RM, Constantin Cachița a făcut

trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) lit. b), e) din

Codul de procedură civilă, nu a stabilit că decizia contestată a Curții de Apel

Chișinău că aceasta ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme

de Justiție pe cauze similare, iar prin admiterea recursului declarat de

Ministerul Justiției al RM s-ar consolida sau s-ar modifica jurisprudența

Curții Supreme de Justiție.

prin prisma argumentelor recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție nu a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii

sau cu aprecierea nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia contestată a

fost emisă cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

că motivele recursului declarat de sunt similare celor invocate în cadrul

judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat

corespunzător cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse judecății.

temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii

a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele

invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să

admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs.

a invocat dispozițiile art.432 alin.(1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă,

însă, acesta nu a explicat concret aceste pretenții.

la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin

admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția

Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru

ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să

confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de

drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții

Supreme cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau

juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de

Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recurs. Prin urmare,

și în acest aspect acesta este vădit neîntemeiat.

14

civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară și bazată

pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară

ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în

coraportul dintre mai multe principii.

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține

cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2),

5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească

este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu

stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul

procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o

„denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia,

22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-

o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis

o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-

o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al

procedurii.

actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de

fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte

documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,

a aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din

practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu

aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt

bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În

esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate

cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)…”. Iar în

nota de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă

aduce mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost

considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:

„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui

recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar

contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra

acestei contradicții (a se vedea cauza Dulaurans v. France, 2000, § 38);

Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din

funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor anulat

15

anterior de aceiași judecători (a se vedea cauza Tel v. Turkey, 2017);

Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au

fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în

vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste

compensații (a se vedea cauza Anđelković v. Serbia, 2013; cauza Lazarević

v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În

jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea

arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,

fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși

că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu

bună știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)”. Rezultă că

în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme

legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio

discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului

prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.

Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu

bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor

asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce

contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de

instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce

nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16 ianuarie 2025 (pct.149-150),

potrivit căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia

”hotărâre arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit

acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de

exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea

Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență,

nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între

faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de

fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta

este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor

imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din

textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

16

probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs

în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)

aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în

mod determinant pe această apreciere.

admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit. e) din Codul de procedură

civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată

rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru

soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă

instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

considerat necesar de a menționa faptul că nu exclude că o hotărâre

judecătorească poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi

invocate și argumentate separat.

remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din

Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere

a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute

în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

al RM, Constantin Cachița în cererea de recurs, cu titlu de practică unitară,

Completul de judecată menționează că nu poate fi apreciată ca fiind o

practică uniformă a Curții Supreme de Justiție, întrucât aceasta a fost

pronunțată în perioada anterioară modificării orientării jurisprudențiale în

materia interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași

problematică.

prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluțiile pe

marginea unei astfel de categorii de litigii oferă o apreciere distinctă (a se

vedea de exemplu hot. nr. 2ra-523/21 din 02 iunie 2021, nr.2ra-1171/21 din

22 septembrie 2021 și nr.2ra-1986/21 din 02 februarie 2022).

că hotărârile invocate de reprezentantul Ministerului Justiției al RM,

Constantin Cachița nu pot fi considerate relevant acestei categorii de cauze

și nu corespunde liniei jurisprudențiale actuale a Curții Supreme de Justiție.

Ministerului Justiției al RM, Constantin Cachița în cererea de recurs, cu titlu

de practică unitară, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

17

menționează că aceasta poate fi apreciată de către instanța de recurs, doar în

vederea justificări cuantumului prejudiciului moral acordat lui Starîș

Ghenadie, prin hotărârea instanței de fond, menținută prin decizia instanței

de apel supusă recursului, deoarece în cauza nominalizată, reclamantul s-a

aflat în detenție începând cu data de 26 septembrie 2016, când a fost luat

imediat sub strajă din sala de ședințe, până la 14 martie 2017 (aproximativ

170 de zile), iar pentru perioada respectivă i-a fost acordat suma de

200 000,00 de lei (200000/170 de zile =1 176,47 de lei/per zi), cu titlu de

prejudiciu moral, o sumă mult mai mare de cât cea acordată în prezenta cauză

(232000/232=1000,00 de lei per zi).

Justiție concluzionează că recursul declarat de către Ministerul Justiției al

RM, împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art.

433 alin. (1) lit. f), urmează a fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat și

considerat inadmisibil.

art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Declară inadmisibil recursul depus de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

18