2r-487/25 — încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie

La 5 ianuarie 2024, Cristian Catruc, Ianuș Leanca au depus cerere de chemare în judecată împotriva Rodicăi Lungu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție.

Prin hotărârea din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central a fost admisă acțiunea depusă de Cristian Catruc, Ianuș Leanca.

La 1 august 2025, Rodica Lungu, reprezentată de avocatul Tatiana Voloh a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, casarea integrală a hotărârii menționate, cu remiterea cauzei spre rejudecare, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea depusă de Rodica Lungu, reprezentată de avocatul Tatiana Voloh privind repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central.

La 26 noiembrie 2025, prin intermediul oficiului poștal, Rodica Lungu, reprezentată de avocatul Tatiana Voloh a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel, cu restituirea cauzei spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

În esență, în argumentarea recursului, a indicat că încheierea atacată este nelegală și neîntemeiată, întrucât instanța de apel nu a dat o apreciere efectivă circumstanțelor de fapt și de drept invocate în susținerea cererii de repunere în termen, limitându-se la o interpretare excesiv formalistă a dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, fără o analiză reală a probelor administrate.

Recurenta/reprezentantul acesteia a menționat că dispozitivul hotărârii din 14 aprilie 2025 i-a fost comunicat abia la 4 iulie 2025, fiind expediat la 2 iulie 2025, respectiv cu o întârziere de peste două luni și treisprezece zile de la pronunțare, contrar prevederilor art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care obligă 1 instanța de fond să comunice hotărârea în termen de 5 zile participanților care nu au fost prezenți la pronunțare. Această comunicare tardivă a făcut imposibilă exercitarea apelului în termenul legal.

Totodată, recurenta a invocat faptul că nu a fost citată legal la examinarea cauzei în fond, citarea prin publicitate fiind dispusă nejustificat, în condițiile în care domiciliul său era cunoscut, iar instanța și părțile adverse dispuneau inclusiv de numărul său de telefon. În aceste circumstanțe, examinarea cauzei în lipsa sa a avut loc fără ca aceasta să fi avut posibilitatea reală de a participa la proces și de a-și exercita dreptul la apărare.

S-a mai specificat că instanța de apel a ignorat caracterul neimputabil al omiterii termenului de apel, sancționând recurenta pentru deficiențe de comunicare imputabile instanței de fond, ceea ce constituie o ingerință disproporționată în dreptul de acces la o instanță și la o cale de atac efectivă, garantate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La fel, în susținerea poziției sale, recurenta a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cauzele Miragall Escolano c. Spaniei, Kushnir c. Ucrainei, Pozharska c. Ucrainei și Zavodnik c. Sloveniei, subliniind că deficiențele autorităților în comunicarea actelor judiciare nu pot fi imputate justițiabilului, iar aplicarea rigidă a termenelor procedurale nu trebuie să anihileze accesul efectiv la justiție.

În concluzie, recurenta/reprezentantul acesteia a afirmat că refuzul repunerii în termenul de declarare a apelului reprezintă un formalism excesiv și este contrar standardelor convenționale.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: 2 „Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 108 din Codul de procedură civilă: (1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală. (2) Citația se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în care instanța consideră că o astfel de măsură este necesară. (3) Publicarea citației în ziar se face cu cel puțin 15 zile înainte de data ședinței de judecată. În cazuri de urgență, președintele instanței poate reduce acest termen la 5 zile. (4) În cazul în care pîrîtul se prezintă în judecată și dovedește că citarea prin publicitate s-a făcut cu rea-voință, reclamantul suportă cheltuielile de citare prin publicitate chiar dacă este în cîștig de cauză, iar toate actele de procedură posterioare încuviințării acestei citări se anulează. (5) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, instanța va examina cauza după expirarea termenului de publicitate.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: 3 „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Din materialele cauzei rezultă că recursul este formulat împotriva încheierii din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a fost respinsă cererea apelantei Rodica Lungu, reprezentată de avocatul Tatiana Voloh, cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține ca fiind pripită concluzia instanței de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului și restituirea apelului ca fiind tardiv, deoarece circumstanțele referitoare la comunicarea/înștiințarea părții în proces, au fost examinate superficial.

Or, din actele dosarului se reține că, prin încheierea Judecătoriei Căușeni, din 3 iulie 2019, cererea lui Cristian Catruc și Ianuș Leanca a fost acceptată în procedură contencioasă și s-a stabilit ședința de examinare a cauzei, iar copia încheierii și citația au fost expediate Rodicăi Lungu, însă acestea au fost returnate cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 33-34, 43-44).

Ulterior, a fost publicat un aviz publicitar la 19 decembrie 2024 (f.d. 47) în care se conține informația despre data și locul examinării cauzei.

Conform art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă, participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărîrii primesc copia hotărîrii în decurs de 5 zile. 4

Dispozitivul hotărârii a fost pronunțat public la 14 aprilie 2025, pârâta fiind considerată de instanța de judecată ca fiind citat prin aviz publicitar, iar copia dispozitivului hotărârii ar fi fost expediată prin intermediul oficiului poștal, însă careva acte care să ateste recepționarea acestuia la materialele cauzei lipsesc.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, analizând conținutul art. 108 din Codul de procedură civilă, subliniază că acesta prevede un regim excepțional al citării prin publicitate aplicabil doar în cazul în care locul de aflare al pârâtului nu este cunoscut și dacă reclamantul oferă garanția că a depus toate diligențele rezonabile pentru a afla domiciliul acestuia.

Astfel, citarea prin publicitate este o măsură ultimă și subsidiară, nu una primară. Citarea prin publicitate nu poate fi aplicată automat, doar pentru că o scrisoare anterioară s-a întors cu mențiunea „nereclamat”, ci numai după ce instanța constată că celelalte modalități posibile de notificare au fost epuizate. Constatarea instanței va interveni doar în măsura în care reclamantul își demonstrează rolul său activ, prin acțiuni concrete în vederea stabilirii locului de aflare a pârâului, care nu s-au soldat cu succes.

Dacă instanța de judecată constată că este necesară o citare publică, realizarea acesteia nu substituie obligația instanței de a expedia actele procesuale la adresa cunoscută a părții, chiar dacă anterior unele scrisori s-au întors ca nereclamate.

În speță, faptul că pârâta a fost anterior citat prin publicitate nu exonerează instanța de obligația de a expedia de fiecare dată actele procedurale și dispozitivul hotărârii potrivit art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Publicarea unui aviz nu creează o prezumție absolută de informare pentru toate actele viitoare, întrucât fiecare comunicare a actelor procedurale trebuie efectuată separat și individual, în mod efectiv și verificabil.

În aceste condiții, respingerea cererii de repunere în termen de către instanța de apel, pe motiv că pârâtul ar fi cunoscut despre cauză și putea formula apel în termen, este neîntemeiată, deoarece hotărârea nu i-a fost comunicată destinatarului.

Completul de judecată constată că apelul depus la 1 august 2025, de Rodica Lungu, reprezentată de avocatul Tatiana Voloh, a fost restituit ca tardiv, însă această soluție limitează nejustificat dreptul de acces la justiție, având în vedere lipsa comunicării efective a tuturor actelor de dispoziție judecătorești.

În acest context, Completul de judecată reține că instanța de apel a dispus restituirea fără a cerceta nemijlocit circumstanțele legate de comunicarea hotărârii din 14 aprilie 2025. Astfel, fără a analiza data la care părții i-a fost adus la cunoștință dispozitivul hotărârii, instanța a considerat, în mod eronat, că apelul ar fi fost depus peste termenul legal și a dispus restituirea acestuia. 5

Din considerentele menționate, în scopul respectării dreptului recurentei la un proces echitabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează să admită recursul, să caseze încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru și să restitui cauza în instanța de apel, pentru rejudecare a problemei soluționată prin încheierea casată.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,