3d-14/23 — cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor si asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil

La 29 august 2023, Ana Cojocari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că la 03 mai 2023 а depus cerere de apel la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. La 11 iulie 2023 а expirat termenul de 45 dе zile lucrătoare pentru publicarea hotărârii judecătorești în cauza Cojocari Ana vs STL „Soldi” cu privire la încasarea prejudiciului material, însă, hotărârea nu era publicată pe site-ul Judecătoriei Chișinău și nu a primit-o prin poștă.

Întârzierea publicării hotărârii motivate de către judecător poate fi considerată o încălcare a procedurilor legale și a dreptului la un proces echitabil. În acest caz, hotărârea nu a fost publicată în termenul legal de 45 zile lucrătoare după depunerea cererii de apel, așa cum prevede art. 236 alin. (6) din Codul de procedură civilă. Succesiv, acest termen se referă în stricto sensu la zilele lucrătoare unanim recunoscute, iar aflarea magistratului din varii motive în imposibilitatea redactării actului adoptat nu este în măsură să justifice extinderea din oficiu și autonomă a termenului.

Ulterior, la 12 iulie 2023 a depus la Consiliul Superior al Magistraturii cererea nr. 908, prin care a solicitat luarea măsurilor pentru remedierea acestei încălcări și pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil cu notificarea ulterioară despre aceste măsuri prin poștă. Răspuns la această cerere în termenul stabilit de legislație nu a primit.

Așadar, Ana Cojocari a solicitat admiterea acțiunii și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită un răspuns pertinent referitor la această situație și să ia măsuri pentru remedierea situației create.

În susținerea acestei solicitări autoritatea pârâtă a informat că, prin cererea înregistrată la 12 iulie 2023 cu nr. 908 p/m Ana Cojocari a solicitat luarea măsurilor necesare pentru remedierea încălcării și anume nepublicarea și recepționarea hotărârii motivate din 26 aprilie 2023 de către judecătorul Irina Țonov de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru și asigurarea respectării dreptului său la un proces echitabil cu notificarea ulterioară despre aceste măsuri prin poștă.

Această cerere a fost repartizată conform competenței prevăzute de lege, Inspecției Judiciare, care, în rezultatul verificării, a adoptat decizia nr. 652s- 908p/m din 18 august 2023. În decizie este indicat în mod expres care este modalitatea de contestare a deciziei cu privire la respingerea sesizării, care rezultă nemijlocit din prevederile art. 23 аlin. (11) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Prin urmare, autoritatea pârâtă a atras atenția la faptul că, Ana Cojocari nu a parcurs etapele prevăzute de legea specială cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor în ceea ce privește contestarea actelor emise pe marginea sesizării depuse.

Consiliul Superior al Magistraturii a făcut trimitere la art. 17, art. 20, art. 189 alin. (1), art. 191 alin. (5) lit. a) și art. 207 din Codul administrativ și a informat că contrar afirmației reclamantei, a examinat corespunzător și în termenele stabilite de Legea cu privire la răspunderea disciplinară (30 zile) sesizarea reclamantei înregistrată la 12 iulie 2023 cu nr. 908 p/m.

În aceste condiții, autoritatea pârâtă consideră că reclamanta nu poate revendica încălcarea prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17, întrucât sesizarea subsemnatei a fost transmisă conform competenței Inspecției Judiciare, care a examinat-o și a adoptat decizia de respingere a sesizării, fiind adusă la cunoștință reclamantei. Iar, dezacordul cu decizia adoptată urmează a fi exprimat în ordinea prevăzută de Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Art. 3 din Codul administrativ reglementează următoarele: 2 „Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”.

Art. 5 din Codul administrativ stabilește că: „Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”

Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ statuează următoarele: „Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”

Art. 15 alin.(1) și (2) din Codul administrativ prevede că: „Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.”

Art. 17 din Codul administrativ statuează că: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

Art. 20 din Codul administrativ reglementează că: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ stabilește că „Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.”

Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ statuează că: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.” 3

Art. 207 alin.(1) al.(2) lit.e) și alin.(3) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd: e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17; Declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.a)–e) exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.”

Art. 230 din Codul administrativ prevede că: „Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces.”

Art. 21 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 stabilește că: „Sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare se depune la secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii. Sesizarea se înregistrează și se transmite inspectorului-judecător principal în cel mult 3 zile lucrătoare de la recepționare.”

Art. 23 alin.(1) și (11) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 statuează că: „Verificarea sesizării reprezintă etapa în cadrul căreia se stabilesc faptele imputate judecătorului și consecințele acestora, circumstanțele în care au fost comise, precum și orice alte date concludente din care să se poată stabili existența sau inexistența elementelor abaterii disciplinare. Verificarea sesizării se efectuează de către inspectorii-judecători în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării. Dacă nu se întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea, printr-o decizie motivată, respinge sesizarea. Decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată de autorul sesizării în completul de examinare a contestațiilor al colegiului disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate. Decizia motivată de respingere a sesizării Ministerului Justiției, depusă în conformitate cu art.19 alin.(1) lit.e), se transmite în adresa ministerului în termen de 3 zile de la data emiterii.”

Art. 27 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 reglementează următoarele: „Completele de examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar (în continuare – complete de contestație) verifică contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor. 4 Completele de contestație sunt formate din 3 membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea colegiului disciplinar, cel puțin unul dintre ei fiind în mod obligatoriu judecător. Modul de organizare a ședințelor completelor de contestație este stabilit în Regulamentul cu privire la activitatea colegiului disciplinar.”

Art. 28 alin. (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 prevede că: „Completele de contestație decid: a) admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare pentru verificări suplimentare; b) respingerea contestației ca neîntemeiată sau tardivă.”

Art. 29 alin. (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 stabilește următoarele: „Hotărîrile completelor de contestație: Hotărârea privind admiterea contestației este obligatorie pentru inspecția judiciară, care urmează să efectueze cercetarea disciplinară în conformitate cu art. 23. Hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării poate fi contestată la Consiliul Superior al Magistraturii.”

Art. 35 alin. (4) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 prevede că: „Deliberarea și adoptarea hotărârii colegiului disciplinar: Hotărârile sunt semnate de președintele ședinței și membrii colegiului disciplinar care au participat la examinarea cauzei. Hotărîrile colegiului se publică pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 3 zile lucrătoare de la data întocmirii hotărîrii motivate.”

Art. 36 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 stabilește că: Colegiul disciplinar poate hotărî: a) constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 6; a1) constatarea abaterii disciplinare și încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care a expirat termenul de prescripție stabilit la art. 5 alin. (1) pentru depunerea sesizării; b) constatarea abaterii disciplinare și încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la răspundere disciplinară stabilite la art. 5 alin. (2); c) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o abatere disciplinară; d) încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării depuse, cînd părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor prevăzute la art.19 alin.(4); 5 e) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care sesizarea nu întrunește condițiile art. 19 și 20. Colegiul disciplinar poate constata abaterea disciplinară și poate aplica sancțiuni disciplinare judecătorilor în funcție, judecătorilor demisionați, președinților, vicepreședinților instanțelor judecătorești doar în cazul în care constată că fapta imputată a fost săvîrșită cu intenție sau din neglijență gravă, conform prevederilor art. 41. În cazul comiterii a două sau mai multor abateri disciplinare, pentru care pot fi aplicate sancțiuni disciplinare de severitate diferită, se stabilesc sancțiuni disciplinare pentru fiecare abatere disciplinară, iar judecătorului i se aplică sancțiunea finală prin absorbirea celei mai ușoare de sancțiunea mai severă În cazul comiterii a trei sau mai multor abateri disciplinare, pentru care pot fi aplicate trei sau mai multe sancțiuni disciplinare similare, judecătorului i se aplică următoarea sancțiune după gradul de severitate. Colegiul disciplinar poate formula adițional o recomandare adresată Consiliului Superior al Magistraturii pentru dispunerea evaluării extraordinare a performanțelor judecătorului, dacă circumstanțele și materialele cauzei demonstrează necesitatea unei astfel de evaluări.

Art. 39 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 statuează că: Hotărîrile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, inspecția judiciară sau judecătorul vizat în hotărîre, în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărîrii motivate. Termenul de 15 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărîrile necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile. Dosarele disciplinare contestate se repartizează în mod aleatoriu membrilor Consiliului Superior al Magistraturi, cu excepția membrilor din oficiu. Dacă sesizarea a fost depusă de către unul dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii, atunci acesta nu va participa la examinarea contestației. Contestațiile se examinează în cel mult 30 de zile de la data înregistrării lor la Consiliul Superior al Magistraturii. Data, ora și locul examinării contestației se comunică din timp inspecției judiciare, persoanei care a depus sesizarea și judecătorului vizat. După examinarea contestațiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide a) menținerea fără modificare a hotărârii colegiului disciplinar; b) admiterea contestației și adoptarea unei noi hotărîri. În acest caz prevederile cu privire la procedura de examinare și conținutul hotărârii colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare sînt aplicabile și pentru Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 40 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 prevede că: „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condițiile art.39, pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiție de persoanele care au depus sesizarea, de 6 inspecția judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 30 zile de la data recepționării hotărîrii motivate.”

Completul de judecată subliniază că, pentru a putea sesiza instanța de contencios administrativ, reclamantul trebuie să invoce un drept subiectiv sau un interes legitim, personal și direct, care este expres prevăzut de lege și care a fost vătămat printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a-l emite.

Așadar, completul de judecată notează că, calitatea de reclamant în acțiunile în contencios administrativ o poate avea doar persoana care poate revendica un drept vătămat sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă, în caz contrar, devin aplicabile prevederile 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, potrivit cărora acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

În acest caz, materialele cauzei atestă că, la 12 iulie 2023 de către Consiliul Superior al Magistraturii cu nr. 908p/m a fost înregistrată cererea Anei Cojocari prin care, în temeiul Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, a solicitat luarea măsurilor necesare pentru remedierea încălcărilor și pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil. (fila 4 din dosarul administrativ)

Prin rezoluția președintelui interimar al Consiliului Superior al Magistraturii sesizarea depusă de Ana Cojocari a fost transmisă, conform competenței, Inspecției judiciare. (fila 3 din dosarul administrativ)

Prin dispoziția Inspecției Judiciare nr. 652s-908p/m din 14 iulie 2023, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea înaintată de Ana Cojocari privind atragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Irina Țonov din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost repartizată 7 inspectorului-judecător Diana Ioniță. (fila 6 din dosarul administrativ)

Prin decizia nr. 652s-908p/m din 18 august 2023 a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea Anei Cojocari privind atragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Irina Țonov din cadrul Judecătoriei Chișinău sediul Centru. Totodată, s-a indicat că decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată în completul de examinare a contestațiilor al Colegiului Disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate. (fila 15-19 din dosarul administrativ)

Copia deciziei nr. 652s-908p/m din 18 august 2023 a fost expediată în adresa Anei Cojocari (scrisoare cu nr. de ieșire 2891 m/i din 18.08.2023) și a fost recepționată la data de 29 august 2023, fapt confirmat prin semnătura de pe avizul de recepție (fila 21, verso din dosarul administrativ)

Tot la 29 august 2023 Ana Cojocari a intentat о acțiune împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat obligarea întreprinderii măsurilor și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază prevederile art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit cărora, verificarea sesizării reprezintă etapa în cadrul căreia se stabilesc faptele imputate judecătorului și consecințele acestora, circumstanțele în care au fost comise, precum și orice alte date concludente din care să se poată stabili existența sau inexistența elementelor abaterii disciplinare. Verificarea sesizării se efectuează de către inspectorii-judecători în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării.

Totodată prin prisma art. 23 alin. (11) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată de autorul sesizării în completul de examinare a contestațiilor al colegiului disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate.

Raportând cadrul legal la circumstanțele faptice ale cauzei, completul judiciar conchide că, în speță, reclamanta nu deține un drept subiectiv expres prevăzut de lege care să fi fost vătămat.

Or, din materialele cauzei rezultă cu claritate că sesizarea Anei Cojocari a fost examinată în termenul special instituit de art. 23 alin. (1) din Legea cu 8 privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. În aceste circumstanțe, investirea instanței de judecată cu prezenta acțiune, la data primirii copiei deciziei nr. 652s-908p/m din 18 august 2023, fără contestarea actului emis pe marginea sesizării, este prematură și lipsită de un interes juridic actual, întrucât la acel moment nu se produsese vreo ingerință în drepturile sau libertățile garantate reclamantei.

Mai mult, ulterior, în termenul legal, sesizarea a fost examinată, fiind emisă decizia judecătorului-inspector, care conținea indicații exprese și neechivoce privind calea procedurală și termenul de contestare. Cu toate acestea, reclamanta nu a urmat această procedură legală, ci a investit instanța cu o acțiune inadmisibilă, solicitând o măsură care nu intră în competența instanței de contencios administrativ.

Completul de judecată reține că, instanța de contencios administrativ nu este organ disciplinar și nu poate substitui autoritățile legal abilitate în procedura de tragere la răspundere disciplinară a judecătorilor. Reclamanta trebuie să urmeze calea legală de contestare, înainte de a sesiza instanța. Invocarea unui interes legitim nu este posibilă fără epuizarea procedurii administrative prealabile.

Instanța reține că, potrivit cadrului legal incident în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor, stabilirea existenței unei abateri disciplinare, constatarea vinovăției și aplicarea unei sancțiuni intră exclusiv în competența autorităților prevăzute de Legea nr. 178/2014, respectiv: 1) Inspecția Judiciară – pentru etapa de verificare preliminară a sesizării; 2) Colegiul Disciplinar – pentru examinarea pe fond a abaterilor; 3) Consiliul Superior al Magistraturii – pentru examinarea contestațiilor; 4) și Curtea Supremă de Justiție – doar în etapa finală, de control jurisdicțional al hotărârilor CSM.

Instanța de judecată nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea vinovăției unui judecător sau dispunerea atragerii acestuia la răspundere disciplinară. Aceste competențe aparțin strict autorităților administrative specializate, conform unei proceduri reglementate prin lege.

Astfel, instanța nu poate fi sesizată pentru a obliga Consiliul Superior al Magistraturii să atragă la răspundere disciplinară un judecător. Legea instituie o procedură ierarhică administrativă, în cadrul căreia petiționarul trebuie să respecte etapele de contestare. În speță, reclamanta Ana Cojocari nu a urmat această cale legală. Deși i s-a comunicat decizia de respingere a sesizării sale 9 de către Inspecția Judiciară, aceasta nu a fost contestată în termenul legal de 15 zile în fața completului de contestație al Colegiului Disciplinar, așa cum prevede art. 23 alin. (11) din Legea nr. 178/2014.

Or, în lipsa parcurgerii procedurii legale, reclamanta nu poate invoca vătămarea unui drept subiectiv sau a unei libertăți garantate de lege. Invocarea unui interes legitim în fața instanței este condiționată de respectarea căii administrative prevăzute expres de legislație. Neparcurgerea acestei căi face imposibilă analiza unei pretinse vătămări, în sensul art. 17 și art. 20 din Codul administrativ. A permite sesizarea instanței în aceste condiții ar însemna substituirea autorităților administrative cu competențe legale exclusive în domeniul disciplinar, ceea ce contravine principiilor statului de drept și echilibrului instituțional.

Mai mult, instanța constată că acțiunea a fost introdusă odată cu primirea copiei deciziei nr. 652s-908p/m din 18 august 2023, ceea ce relevă caracterul prematur al cererii, or, decizia motivată conținea informații clare privind calea de atac. Reclamanta nu a urmat această cale procedurală, ci s-a adresat direct instanței, solicitând o măsură care nu poate fi dispusă pe calea contenciosului administrativ.

În plus, potrivit art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție are competență exclusivă, în primă instanță, doar în ceea ce privește contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii. În speță, însă, nu se contestă nicio hotărâre a CSM, iar din actele dosarului rezultă clar că o astfel de hotărâre nici nu a fost emisă. Prin urmare, cererea depusă nu se încadrează în categoria acțiunilor prevăzute la art. 191 și nu trece testul de admisibilitate de instanța competentă. Aceasta confirmă, încă o dată, caracterul inadmisibil al acțiunii.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Ana Cojocari împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, nu răspunde exigențelor de admisibilitate, motiv din care urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ. Declararea inadmisibilă a acțiunii în baza acestui temei, exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, 207 alin. (2) lit. (e) din Codul administrativ 10 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibilă acțiunea depusă de Ana Cojocari împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 11