3d-14/23 — cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor si asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor si asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil
- Temei legal
- Examinarea admisibilitătii actiunii în contencios administrativ. Art. 207 alin. 2 lit. e din Codul administrativ. Reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17
3d-14/23 — cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor si asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii depuse de Ana
Cojocari,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Ana Cojocari împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la obligarea întreprinderii
măsurilor și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil,
(Dosarul nr. 3d-14/23
PIGD 2-23125390-01-3d-22092023)
Examinarea admisibilității acțiunii în contencios administrativ. Art. 207 alin. (2)
lit. e) din Codul administrativ. Reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin
activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17.
23 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Studiind acțiunea depusă de Ana Cojocari împotriva Consiliului Superior
al Magistraturii
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 august 2023, Ana Cojocari a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea
întreprinderii măsurilor și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că la 03
mai 2023 а depus cerere de apel la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. La 11
iulie 2023 а expirat termenul de 45 dе zile lucrătoare pentru publicarea hotărârii
judecătorești în cauza Cojocari Ana vs STL „Soldi” cu privire la încasarea
prejudiciului material, însă, hotărârea nu era publicată pe site-ul Judecătoriei
Chișinău și nu a primit-o prin poștă.
Întârzierea publicării hotărârii motivate de către judecător poate fi
considerată o încălcare a procedurilor legale și a dreptului la un proces
echitabil. În acest caz, hotărârea nu a fost publicată în termenul legal de 45 zile
lucrătoare după depunerea cererii de apel, așa cum prevede art. 236 alin. (6) din
Codul de procedură civilă. Succesiv, acest termen se referă în stricto sensu la
zilele lucrătoare unanim recunoscute, iar aflarea magistratului din varii motive
în imposibilitatea redactării actului adoptat nu este în măsură să justifice
extinderea din oficiu și autonomă a termenului.
Ulterior, la 12 iulie 2023 a depus la Consiliul Superior al Magistraturii
cererea nr. 908, prin care a solicitat luarea măsurilor pentru remedierea acestei
încălcări și pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil cu
notificarea ulterioară despre aceste măsuri prin poștă. Răspuns la această cerere
în termenul stabilit de legislație nu a primit.
Așadar, Ana Cojocari a solicitat admiterea acțiunii și obligarea
Consiliului Superior al Magistraturii să emită un răspuns pertinent referitor la
această situație și să ia măsuri pentru remedierea situației create.
ARGUMENTELE PÂRÂTULUI
Prin referința depusă la 17 mai 2024, Consiliul Superior al Magistraturii
1
a solicitat declararea ca fiind inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ
înaintată de către Ana Cojocari.
În susținerea acestei solicitări autoritatea pârâtă a informat că, prin
cererea înregistrată la 12 iulie 2023 cu nr. 908 p/m Ana Cojocari a solicitat
luarea măsurilor necesare pentru remedierea încălcării și anume nepublicarea
și recepționarea hotărârii motivate din 26 aprilie 2023 de către judecătorul Irina
Țonov de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru și asigurarea respectării
dreptului său la un proces echitabil cu notificarea ulterioară despre aceste
măsuri prin poștă.
Această cerere a fost repartizată conform competenței prevăzute de lege,
Inspecției Judiciare, care, în rezultatul verificării, a adoptat decizia nr. 652s-
908p/m din 18 august 2023. În decizie este indicat în mod expres care este
modalitatea de contestare a deciziei cu privire la respingerea sesizării, care
rezultă nemijlocit din prevederile art. 23 аlin. (11) din Legea cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Prin urmare, autoritatea pârâtă a atras atenția la faptul că, Ana Cojocari
nu a parcurs etapele prevăzute de legea specială cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor în ceea ce privește contestarea actelor emise pe
marginea sesizării depuse.
Consiliul Superior al Magistraturii a făcut trimitere la art. 17, art. 20, art.
189 alin. (1), art. 191 alin. (5) lit. a) și art. 207 din Codul administrativ și a
informat că contrar afirmației reclamantei, a examinat corespunzător și în
termenele stabilite de Legea cu privire la răspunderea disciplinară (30 zile)
sesizarea reclamantei înregistrată la 12 iulie 2023 cu nr. 908 p/m.
În aceste condiții, autoritatea pârâtă consideră că reclamanta nu poate
revendica încălcarea prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.
17, întrucât sesizarea subsemnatei a fost transmisă conform competenței
Inspecției Judiciare, care a examinat-o și a adoptat decizia de respingere a
sesizării, fiind adusă la cunoștință reclamantei. Iar, dezacordul cu decizia
adoptată urmează a fi exprimat în ordinea prevăzută de Legea cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin.(5) lit. a) din Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri irevocabile,
acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor;”
Art. 3 din Codul administrativ reglementează următoarele:
2
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor
fizice și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”.
Art. 5 din Codul administrativ stabilește că:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și
normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care
se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ statuează următoarele:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în
domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin
nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 15 alin.(1) și (2) din Codul administrativ prevede că:
„Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților
publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ
individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau îndreptate
împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ statuează că:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ reglementează că:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ stabilește că
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul
art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței
de judecată competente.”
Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ statuează că:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
3
Art. 207 alin.(1) al.(2) lit.e) și alin.(3) din Codul administrativ
reglementează următoarele:
„Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:
e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui
drept în sensul art.17;
Declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.a)–e)
exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași
acțiune.”
Art. 230 din Codul administrativ prevede că:
„Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă
consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces.”
Art. 21 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 stabilește că:
„Sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare se depune la
secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii. Sesizarea se înregistrează și se
transmite inspectorului-judecător principal în cel mult 3 zile lucrătoare de la
recepționare.”
Art. 23 alin.(1) și (11) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 statuează că:
„Verificarea sesizării reprezintă etapa în cadrul căreia se stabilesc faptele imputate
judecătorului și consecințele acestora, circumstanțele în care au fost comise, precum
și orice alte date concludente din care să se poată stabili existența sau inexistența
elementelor abaterii disciplinare. Verificarea sesizării se efectuează de către
inspectorii-judecători în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data
înregistrării sesizării.
Dacă nu se întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele
invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul verificării
prealabile, inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea, printr-o decizie
motivată, respinge sesizarea. Decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi
contestată de autorul sesizării în completul de examinare a contestațiilor al colegiului
disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate. Decizia
motivată de respingere a sesizării Ministerului Justiției, depusă în conformitate cu
art.19 alin.(1) lit.e), se transmite în adresa ministerului în termen de 3 zile de la data
emiterii.”
Art. 27 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului
nr. 178 din 25 iulie 2014 reglementează următoarele:
„Completele de examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar (în continuare
– complete de contestație) verifică contestațiile împotriva deciziilor inspecției
judiciare de respingere a sesizărilor.
4
Completele de contestație sunt formate din 3 membri ai colegiului disciplinar numiți
prin hotărârea colegiului disciplinar, cel puțin unul dintre ei fiind în mod obligatoriu
judecător.
Modul de organizare a ședințelor completelor de contestație este stabilit în
Regulamentul cu privire la activitatea colegiului disciplinar.”
Art. 28 alin. (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 prevede că:
„Completele de contestație decid:
a) admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare pentru verificări
suplimentare;
b) respingerea contestației ca neîntemeiată sau tardivă.”
Art. 29 alin. (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 stabilește următoarele:
„Hotărîrile completelor de contestație: Hotărârea privind admiterea contestației este
obligatorie pentru inspecția judiciară, care urmează să efectueze cercetarea
disciplinară în conformitate cu art. 23. Hotărârea privind respingerea contestației
împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării poate fi contestată la
Consiliul Superior al Magistraturii.”
Art. 35 alin. (4) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 prevede că:
„Deliberarea și adoptarea hotărârii colegiului disciplinar: Hotărârile sunt semnate de
președintele ședinței și membrii colegiului disciplinar care au participat la
examinarea cauzei. Hotărîrile colegiului se publică pe pagina web a Consiliului
Superior al Magistraturii în termen de 3 zile lucrătoare de la data întocmirii hotărîrii
motivate.”
Art. 36 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului
nr. 178 din 25 iulie 2014 stabilește că:
Colegiul disciplinar poate hotărî:
a) constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare
prevăzute la art. 6;
a1) constatarea abaterii disciplinare și încetarea procedurii disciplinare, în cazul în
care a expirat termenul de prescripție stabilit la art. 5 alin. (1) pentru depunerea
sesizării;
b) constatarea abaterii disciplinare și încetarea procedurii disciplinare, în cazul în
care au expirat termenele de tragere la răspundere disciplinară stabilite la art. 5 alin.
(2);
c) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o abatere
disciplinară;
d) încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării depuse, cînd părțile nu
insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor prevăzute la art.19
alin.(4);
5
e) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care sesizarea nu întrunește condițiile
art. 19 și 20.
Colegiul disciplinar poate constata abaterea disciplinară și poate aplica sancțiuni
disciplinare judecătorilor în funcție, judecătorilor demisionați, președinților,
vicepreședinților instanțelor judecătorești doar în cazul în care constată că fapta
imputată a fost săvîrșită cu intenție sau din neglijență gravă, conform prevederilor
art. 41.
În cazul comiterii a două sau mai multor abateri disciplinare, pentru care pot fi
aplicate sancțiuni disciplinare de severitate diferită, se stabilesc sancțiuni disciplinare
pentru fiecare abatere disciplinară, iar judecătorului i se aplică sancțiunea finală prin
absorbirea celei mai ușoare de sancțiunea mai severă
În cazul comiterii a trei sau mai multor abateri disciplinare, pentru care pot fi aplicate
trei sau mai multe sancțiuni disciplinare similare, judecătorului i se aplică următoarea
sancțiune după gradul de severitate.
Colegiul disciplinar poate formula adițional o recomandare adresată Consiliului
Superior al Magistraturii pentru dispunerea evaluării extraordinare a performanțelor
judecătorului, dacă circumstanțele și materialele cauzei demonstrează necesitatea
unei astfel de evaluări.
Art. 39 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului
nr. 178 din 25 iulie 2014 statuează că:
Hotărîrile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al
Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus
sesizarea, inspecția judiciară sau judecătorul vizat în hotărîre, în termen de 15 zile de
la data primirii copiei hotărîrii motivate. Termenul de 15 zile este un termen de
decădere. La expirarea acestui termen, hotărîrile necontestate ale colegiului
disciplinar devin irevocabile.
Dosarele disciplinare contestate se repartizează în mod aleatoriu membrilor
Consiliului Superior al Magistraturi, cu excepția membrilor din oficiu.
Dacă sesizarea a fost depusă de către unul dintre membrii Consiliului Superior al
Magistraturii, atunci acesta nu va participa la examinarea contestației.
Contestațiile se examinează în cel mult 30 de zile de la data înregistrării lor la
Consiliul Superior al Magistraturii.
Data, ora și locul examinării contestației se comunică din timp inspecției judiciare,
persoanei care a depus sesizarea și judecătorului vizat.
După examinarea contestațiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide
a) menținerea fără modificare a hotărârii colegiului disciplinar;
b) admiterea contestației și adoptarea unei noi hotărîri. În acest caz prevederile cu
privire la procedura de examinare și conținutul hotărârii colegiului disciplinar privind
rezultatul examinării cauzei disciplinare sînt aplicabile și pentru Consiliul Superior
al Magistraturii.
Art. 40 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorului nr. 178 din 25 iulie 2014 prevede că:
„Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condițiile art.39, pot fi
contestate la Curtea Supremă de Justiție de persoanele care au depus sesizarea, de
6
inspecția judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 30 zile de la data
recepționării hotărîrii motivate.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele cauzei, argumentele participanților la proces din
cererea de chemare în judecată și referință, precum și prin prisma dispozițiilor
enunțate, instanța de judecată conchide că acțiunea înaintată de Ana Cojocari,
urmează a fi declarată inadmisibilă.
Completul de judecată subliniază că, pentru a putea sesiza instanța de
contencios administrativ, reclamantul trebuie să invoce un drept subiectiv sau
un interes legitim, personal și direct, care este expres prevăzut de lege și care a
fost vătămat printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a-l
emite.
Așadar, completul de judecată notează că, calitatea de reclamant în
acțiunile în contencios administrativ o poate avea doar persoana care poate
revendica un drept vătămat sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă, în caz contrar, devin aplicabile
prevederile 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, potrivit cărora acțiunea
în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: reclamantul
nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în
sensul art.17.
În acest caz, materialele cauzei atestă că, la 12 iulie 2023 de către
Consiliul Superior al Magistraturii cu nr. 908p/m a fost înregistrată cererea
Anei Cojocari prin care, în temeiul Legii cu privire la răspunderea disciplinară
a judecătorilor, a solicitat luarea măsurilor necesare pentru remedierea
încălcărilor și pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.
(fila 4 din dosarul administrativ)
Prin rezoluția președintelui interimar al Consiliului Superior al
Magistraturii sesizarea depusă de Ana Cojocari a fost transmisă, conform
competenței, Inspecției judiciare. (fila 3 din dosarul administrativ)
Prin dispoziția Inspecției Judiciare nr. 652s-908p/m din 14 iulie 2023, în
conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea înaintată de Ana
Cojocari privind atragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Irina
Țonov din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost repartizată
7
inspectorului-judecător Diana Ioniță. (fila 6 din dosarul administrativ)
Prin decizia nr. 652s-908p/m din 18 august 2023 a fost respinsă ca
neîntemeiată sesizarea Anei Cojocari privind atragerea la răspundere
disciplinară a judecătorului Irina Țonov din cadrul Judecătoriei Chișinău sediul
Centru. Totodată, s-a indicat că decizia cu privire la respingerea sesizării poate
fi contestată în completul de examinare a contestațiilor al Colegiului
Disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate. (fila
15-19 din dosarul administrativ)
Copia deciziei nr. 652s-908p/m din 18 august 2023 a fost expediată în
adresa Anei Cojocari (scrisoare cu nr. de ieșire 2891 m/i din 18.08.2023) și a
fost recepționată la data de 29 august 2023, fapt confirmat prin semnătura de
pe avizul de recepție (fila 21, verso din dosarul administrativ)
Tot la 29 august 2023 Ana Cojocari a intentat о acțiune împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat obligarea
întreprinderii măsurilor și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție subliniază prevederile art. 23 alin. (1) din Legea cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit cărora, verificarea sesizării
reprezintă etapa în cadrul căreia se stabilesc faptele imputate judecătorului și
consecințele acestora, circumstanțele în care au fost comise, precum și orice
alte date concludente din care să se poată stabili existența sau inexistența
elementelor abaterii disciplinare. Verificarea sesizării se efectuează de către
inspectorii-judecători în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data
înregistrării sesizării.
Totodată prin prisma art. 23 alin. (11) din Legea cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi
contestată de autorul sesizării în completul de examinare a contestațiilor al
colegiului disciplinar în decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei
motivate.
Raportând cadrul legal la circumstanțele faptice ale cauzei, completul
judiciar conchide că, în speță, reclamanta nu deține un drept subiectiv expres
prevăzut de lege care să fi fost vătămat.
Or, din materialele cauzei rezultă cu claritate că sesizarea Anei Cojocari
a fost examinată în termenul special instituit de art. 23 alin. (1) din Legea cu
8
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. În aceste circumstanțe,
investirea instanței de judecată cu prezenta acțiune, la data primirii copiei
deciziei nr. 652s-908p/m din 18 august 2023, fără contestarea actului emis pe
marginea sesizării, este prematură și lipsită de un interes juridic actual, întrucât
la acel moment nu se produsese vreo ingerință în drepturile sau libertățile
garantate reclamantei.
Mai mult, ulterior, în termenul legal, sesizarea a fost examinată, fiind
emisă decizia judecătorului-inspector, care conținea indicații exprese și
neechivoce privind calea procedurală și termenul de contestare. Cu toate
acestea, reclamanta nu a urmat această procedură legală, ci a investit instanța
cu o acțiune inadmisibilă, solicitând o măsură care nu intră în competența
instanței de contencios administrativ.
Completul de judecată reține că, instanța de contencios administrativ nu
este organ disciplinar și nu poate substitui autoritățile legal abilitate în
procedura de tragere la răspundere disciplinară a judecătorilor. Reclamanta
trebuie să urmeze calea legală de contestare, înainte de a sesiza instanța.
Invocarea unui interes legitim nu este posibilă fără epuizarea procedurii
administrative prealabile.
Instanța reține că, potrivit cadrului legal incident în materia răspunderii
disciplinare a judecătorilor, stabilirea existenței unei abateri disciplinare,
constatarea vinovăției și aplicarea unei sancțiuni intră exclusiv în competența
autorităților prevăzute de Legea nr. 178/2014, respectiv:
1) Inspecția Judiciară – pentru etapa de verificare preliminară a sesizării;
2) Colegiul Disciplinar – pentru examinarea pe fond a abaterilor;
3) Consiliul Superior al Magistraturii – pentru examinarea contestațiilor;
4) și Curtea Supremă de Justiție – doar în etapa finală, de control jurisdicțional
al hotărârilor CSM.
Instanța de judecată nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea
vinovăției unui judecător sau dispunerea atragerii acestuia la răspundere
disciplinară. Aceste competențe aparțin strict autorităților administrative
specializate, conform unei proceduri reglementate prin lege.
Astfel, instanța nu poate fi sesizată pentru a obliga Consiliul Superior al
Magistraturii să atragă la răspundere disciplinară un judecător. Legea instituie
o procedură ierarhică administrativă, în cadrul căreia petiționarul trebuie să
respecte etapele de contestare. În speță, reclamanta Ana Cojocari nu a urmat
această cale legală. Deși i s-a comunicat decizia de respingere a sesizării sale
9
de către Inspecția Judiciară, aceasta nu a fost contestată în termenul legal de 15
zile în fața completului de contestație al Colegiului Disciplinar, așa cum
prevede art. 23 alin. (11) din Legea nr. 178/2014.
Or, în lipsa parcurgerii procedurii legale, reclamanta nu poate invoca
vătămarea unui drept subiectiv sau a unei libertăți garantate de lege. Invocarea
unui interes legitim în fața instanței este condiționată de respectarea căii
administrative prevăzute expres de legislație. Neparcurgerea acestei căi face
imposibilă analiza unei pretinse vătămări, în sensul art. 17 și art. 20 din Codul
administrativ. A permite sesizarea instanței în aceste condiții ar însemna
substituirea autorităților administrative cu competențe legale exclusive în
domeniul disciplinar, ceea ce contravine principiilor statului de drept și
echilibrului instituțional.
Mai mult, instanța constată că acțiunea a fost introdusă odată cu primirea
copiei deciziei nr. 652s-908p/m din 18 august 2023, ceea ce relevă caracterul
prematur al cererii, or, decizia motivată conținea informații clare privind calea
de atac. Reclamanta nu a urmat această cale procedurală, ci s-a adresat direct
instanței, solicitând o măsură care nu poate fi dispusă pe calea contenciosului
administrativ.
În plus, potrivit art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție are competență exclusivă, în primă instanță, doar în ceea
ce privește contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii. În
speță, însă, nu se contestă nicio hotărâre a CSM, iar din actele dosarului rezultă
clar că o astfel de hotărâre nici nu a fost emisă. Prin urmare, cererea depusă nu
se încadrează în categoria acțiunilor prevăzute la art. 191 și nu trece testul de
admisibilitate de instanța competentă. Aceasta confirmă, încă o dată, caracterul
inadmisibil al acțiunii.
Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
concluzionează că, acțiunea înaintată de Ana Cojocari împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor și
asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, nu răspunde exigențelor
de admisibilitate, motiv din care urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul
art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ. Declararea inadmisibilă a
acțiunii în baza acestui temei, exclude posibilitatea adresării repetate în
judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, 207 alin. (2) lit. (e) din
Codul administrativ
10
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea depusă de Ana Cojocari împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la obligarea întreprinderii măsurilor și
asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
11