2ra-700/23 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-700/23 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului depus de Nicolae Vicol reprezentat de

avocatul Ion Oboroceanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Diana

Corgoja împotriva lui Nicolae Vicol cu privire la repararea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 2ra-700/23

NR. PIGD 2-21192244-01-2ra-18052023)

Recurs declarat anterior datei de 1 septembrie 2023. Condițiile angajării răspunderii civile

delictuale pentru prejudiciul moral și delimitarea acesteia de prejudiciul patrimonial.

Instanța de fond și instanța de apel nu au verificat îndeplinirea condițiilor legale pentru

angajarea răspunderii civile delictuale sub aspect moral, acordând despăgubiri pentru

prejudiciu moral într-o situație în care fapta ilicită a generat un prejudiciu cu caracter

exclusiv patrimonial, fără a fi dovedită existența unei atingeri aduse drepturilor

nepatrimoniale.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă, jud. D. Dubcoețchi,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Braga, V. Mihaila, A. Panov,

21 ianuarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Nicolae Vicol reprezentat de

avocatul Ion Oboroceanu

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Gheorghe Stratulat,

Ion Munteanu, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva lui Nicolae Vicol, solicitând repararea prejudiciului material

în sumă de 90 000 lei și a prejudiciului moral estimat în sumă de 15 000 lei.

Căușeni, sediul Ștefan Vodă, din 27 aprilie 2021, în temeiul art. 196 alin. (1) din

Codul penal, s-a încetat procesul penal pornit împotriva pârâtului Nicolae Vicol,

ca urmare a expirării termenului de prescripție. Ulterior, prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 21 septembrie 2021, sentința primei instanțe a fost menținută.

pornit pentru faptul că, în perioada mai - august 2016, acesta, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin intenție unică și continuă, a

colectat de la Diana Corgoja, prin intermediul punctelor de colectare a laptelui,

cantitatea de 30 000 litri de lapte, la prețul de 4,70 lei/litru. Ulterior, prin

înșelăciune și abuz de încredere, pârâtul nu a achitat contravaloarea laptelui livrat,

însușindu-și suma de 141 000 lei, cauzând reclamantei un prejudiciu în proporții

mari.

pârâtului, a suferit trăiri emoționale care au avut repercusiuni asupra stării sale de

sănătate, apreciind că suma de 15 000 lei ar constitui o reparație echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Vodă, s-a admis parțial acțiunea. S-a încasat de la Nicolae Vicol, în beneficiul

Dianei Corgoja, cu titlu de prejudiciu material suma de 90 000 lei și cu titlu de

prejudiciu moral suma de 5 000 lei. S-a încasat de la Nicolae Vicol, în bugetul de

stat, taxa de stat în sumă de 2 800 lei.

1

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Oboroceanu, a declarat apel împotriva hotărârii din 21 octombrie 2022, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi

hotărâri de scoatere de pe rol a cererii de chemare în judecată, scutirea de la plata

taxei de stat.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Nicolae Vicol și s-a menținut hotărârea din 12 octombrie 2022

a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă.

este legală și întemeiată, fiind pronunțată în baza probelor administrate în mod

complet și obiectiv, inclusiv a hotărârilor irevocabile pronunțate în procesul

penal, prin care s-a stabilit vinovăția pârâtului în comiterea faptei ilicite. În baza

art. 123 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța a constatat caracterul

obligatoriu al acestor constatări în privința răspunderii civile delictuale. Totodată,

s-a subliniat că încetarea procesului penal în temeiul prescripției răspunderii

penale nu înlătură obligația pârâtului de reparare a prejudiciului cauzat, în

conformitate cu art. 1998 din Codul civil.

lipsa probelor, constatând că la materialele cauzei au fost anexate înscrisuri

relevante și suficiente care confirmă atât ilicitul faptei, cât și existența și

întinderea prejudiciului. De asemenea, s-a reținut că apelantul nu a indicat niciun

temei de casare dintre cele prevăzute de art. 385 lit. d) din Codul de procedură

civilă și nu a prezentat nicio probă nouă în susținerea poziției sale, contrar

obligației procesuale prevăzute de art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

a declarat recurs împotriva deciziei din 8 februarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă.

ARGUMENTELE RECURSULUI

instanței de apel este neîntemeiată, nemotivată și contrară circumstanțelor de fapt

și de drept ale cauzei. Acesta a susținut că instanța de apel nu a cercetat complet

și obiectiv probele administrate în cauză și a ignorat faptul că intimata nu ar fi

2

prezentat nicio probă care să confirme prejudiciul material pretins, cu referire la

suma solicitată și modalitatea de calcul a acesteia.

fiscale care să confirme existența și întinderea prejudiciului material, invocând

că, întrucât acțiunea civilă nu a fost examinată în procesul penal, prezenta cauză

constituie o procedură nouă, în cadrul căreia reclamanta avea obligația de a

prezenta probe concludente și pertinente în susținerea pretențiilor sale, conform

art. 118 din Codul de procedură civilă.

elucidat pe deplin circumstanțele relevante soluționării cauzei, pronunțând

hotărâri contrare materialelor dosarului și argumentelor părții pârâte, aplicând în

mod eronat normele de drept material și procedural. În opinia recurentului,

soluțiile emise sunt vădit netemeinice și pasibile de casare.

de procedură civilă.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în

vigoare la 1 septembrie 2023.

unor acte normative, prevede că:

„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.”

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă

de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

246 din 31 iulie 2023, motiv pentru care va fi examinat în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

3

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o

lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea

dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui

participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de

judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal

al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.”

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

de la 1 septembrie 2023):

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

de la 1 septembrie 2023):

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța

verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma

temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces

a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă:

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432

alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților

în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

4

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul și

să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre;”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

„(3) Sentința pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză penală, rămasă

irevocabilă, este obligatorie pentru instanța chemată să se pronunțe asupra

efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunțat

sentința numai dacă aceste acte au avut loc și numai în măsura în care au fost

săvîrșite de persoana în cauză.”

„(1) Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să

repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul

moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

(2) Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se repară numai în

cazurile expres prevăzute de lege.”

„(1) Se consideră că persoana a cauzat prejudiciul dacă el constituie consecința

faptei acelei persoane ori consecința izvorului de pericol pentru care acea

persoană răspunde conform legii.”

„(1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației

anterioare (transmiterea unui bun de același gen și de aceeași calitate, repararea

bunului deteriorat etc.), iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă persoana

vătămată nu este interesată de repararea în natură, prin plata echivalentului bănesc

(despăgubire), stabilit prin acordul părților sau, în lipsa unui asemenea acord, prin

hotărîre judecătorească.”

„(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă

la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.

(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.”

5

„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral

cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire

poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

restrîngerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o

despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod

obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile

cazului.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

reține că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 8 februarie

2023 și a expediat-o avocatului recurentului, prin intermediul poștei electronice,

la 6 martie 2023. Recursul a fost declarat la 26 aprilie 2023, în termen.

în ordine de recurs fără înștiințarea și audierea participanților la proces.

constată că acesta este întemeiat parțial și urmează a fi admis, cu casarea parțială

a hotărârilor instanțelor inferioare și pronunțarea unei noi decizii în partea casată,

pentru considerentele ce urmează.

stabilit cu certitudine circumstanțele de fapt ale cauzei, inclusiv existența faptei

ilicite și vinovăția pârâtului. Astfel, prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul

Ștefan Vodă, din 27 aprilie 2021, procesul penal intentat în privința lui Nicolae

Vicol în baza art. 196 alin. (1) din Codul penal a fost încetat ca urmare a

intervenirii termenului de prescripție.

sentința menționată a fost casată parțial în latura penală, fiind pronunțată o nouă

hotărâre prin care Nicolae Vicol a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, procesul penal fiind

încetat cu liberarea de pedeapsă penală ca urmare a expirării termenului de

prescripție, iar în rest soluția primei instanțe a fost menținută.

declarat de inculpatul Nicolae Vicol, prin avocat, a fost respins ca inadmisibil, cu

6

menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2021, hotărârile

penale rămânând definitive.

august 2016, Nicolae Vicol, acționând cu intenție unică și continuă și urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, a colectat de la Diana Corgoja,

prin intermediul punctelor de colectare a laptelui, cantitatea de 30 000 litri de

lapte, la prețul de 4,70 lei/litru, fără a achita contravaloarea acestuia, însușindu-și

suma de 141 000 lei.

art. 123 alin. (3) din Codul de procedură civilă, confirmă existența faptei ilicite,

vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate dintre fapta acestuia și prejudiciul

patrimonial suferit de reclamantă, fără a fi necesară reexaminarea acestora în

cadrul prezentului litigiu civil.

fond și de apel au constatat în mod corect existența faptei ilicite, vinovăția

pârâtului și raportul de cauzalitate dintre acțiunile acestuia și prejudiciul

patrimonial suferit de reclamantă. Potrivit art. 123 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, constatările instanței penale cu privire la existența faptei și

identitatea autorului sunt obligatorii pentru instanța civilă, nefiind necesară

reexaminarea acestora.

soluțiile primei instanțe și ale instanței de apel sunt legale și întemeiate. Din

probele administrate rezultă că pârâtul nu a achitat contravaloarea laptelui livrat,

fapt ce a determinat producerea unui prejudiciu patrimonial real și cert în

patrimoniul reclamantei.

2025 din Codul civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală și

modalitatea de reparare a prejudiciului patrimonial. Suma de 90 000 lei stabilită

cu titlu de despăgubire materială reflectă pierderea efectiv suferită de reclamantă

și este susținută de materialele dosarului.

poate viza atât prejudiciul patrimonial, cât și pe cel moral, fiecare categorie

presupune îndeplinirea unor condiții juridice distincte, care nu pot fi prezumate și

nici confundate între ele. Repararea prejudiciului patrimonial are drept scop

compensarea unei pierderi economice concrete, pe când repararea prejudiciului

moral presupune constatarea unei atingeri aduse unor valori personale

nepatrimoniale, în sensul art. 2036 Cod civil.

au aplicat eronat normele de drept material în partea ce ține de acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciul moral.

7

prejudiciului moral, în principal, pe considerentul că recunoașterea vinovăției

pârâtului în procesul penal ar constitui, prin ea însăși, o formă de satisfacție pentru

reclamantă. Or, un asemenea raționament nu este prevăzut de lege și nu poate

suplini analiza condițiilor cumulative ale prejudiciului moral, astfel cum acestea

rezultă din art. 2036 și 2037 Cod civil, instanța fiind obligată să verifice în mod

efectiv existența și întinderea acestuia.

este admisibilă în cazul în care, prin fapta ilicită, sunt lezate drepturi personale

nepatrimoniale, precum demnitatea, onoarea, reputația, viața privată ori

integritatea fizică sau psihică a persoanei. Existența unui prejudiciu moral

presupune, așadar, o atingere distinctă adusă unor valori nepatrimoniale protejate

de lege.

au analizat niciunul dintre criteriile legale prevăzute de art. 2037 Cod civil,

respectiv caracterul și gravitatea prejudiciului moral, intensitatea suferinței,

impactul asupra vieții personale sau sociale a reclamantei ori existența unei

atingeri concrete aduse drepturilor sale nepatrimoniale. Simpla invocare a unor

trăiri emoționale, neînsoțită de probe sau elemente obiective de evaluare, nu este

suficientă pentru a angaja răspunderea civilă delictuală sub aspect moral.

generat un prejudiciu cu caracter exclusiv patrimonial, constând în neplata

contravalorii bunurilor livrate. Pierderea invocată de reclamantă are un caracter

strict economic și nu decurge din atingerea unui drept personal nepatrimonial.

independent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial, această normă nu

instituie o prezumție a existenței prejudiciului moral, ci doar autonomia sa

conceptuală. Existența prejudiciului moral și întinderea acestuia trebuie dovedite

distinct, în condițiile art. 118 Cod de procedură civilă.

standardelor desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

potrivit cărora acordarea unei compensații pentru prejudiciu moral presupune

constatarea unei atingeri reale și suficient de grave aduse unui drept protejat,

precum și motivarea clară a existenței și întinderii acestuia. În lipsa unor elemente

concrete care să demonstreze o asemenea atingere, simpla existență a unui

prejudiciu patrimonial sau a unor trăiri subiective nu justifică, prin sine, acordarea

unei satisfacții bănești suplimentare.

pentru prejudiciu moral în asemenea circumstanțe ar conduce la o compensare

suplimentară nejustificată în absența constatării unui prejudiciu moral distinct,

8

contrar principiilor consacrate de art. 1998 și art. 2037 din Codul civil, care impun

ca reparația să fie proporțională cu natura și consecințele prejudiciului efectiv

cauzat.

probei revine părții care invocă un drept. În cauză, reclamanta nu a prezentat

probe care să ateste existența unei suferințe morale distincte, de sine stătătoare,

care să justifice acordarea unei compensații bănești.

evaluarea obiectivă a unui prejudiciu moral distinct, iar instanțele inferioare nu

au explicat în ce mod suma de 5 000 lei ar corespunde criteriilor legale de

proporționalitate și satisfacție echitabilă. În lipsa unor elemente concrete privind

afectarea stării emoționale, reputației ori vieții sociale a reclamantei, acordarea

despăgubirilor morale apare ca arbitrară și lipsită de fundament juridic.

că hotărârile instanțelor inferioare urmează a fi casate parțial, în partea ce vizează

acordarea prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi decizii prin care această

pretenție va fi respinsă ca neîntemeiată.

și întemeiate în ceea ce privește constatarea faptei ilicite și acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciul material.

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Admite recursul declarat de Nicolae Vicol, reprezentat de avocatul Ion

Oboroceanu, împotriva deciziei din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Casează parțial decizia din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea in 21 octombrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, emise

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Diana

Corgoja împotriva lui Nicolae Vicol cu privire la repararea prejudiciului material

și moral, în partea ce ține de acordarea sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, și emite în această parte o nouă decizie după cum urmează:

Respinge integral, ca fiind neîntemeiată, pretenția reclamantei Diana Corgoja

împotriva pârâtului Nicolae Vicol, privind compensarea prejudiciului moral.

În rest, decizia din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

21 octombrie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Gheorghe Stratulat

Ion Munteanu

9