2ra-492/25 — Repararea prejudiciului material si moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contraventională

La 01 aprilie 2024, Soldatchina Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenienți accesorii Simcov Alexandru, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravențională.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la 08 octombrie 2022 Soldatchina Tatiana a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare din 08 octombrie 2022, în temeiul art. 236 alin. (1) din Codul contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 12 unități convenționale (600 lei) și 3 puncte de penalizare.

Evidențiază că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 mai 2023, s-a admis contestația reclamantei împotriva deciziei de sancționare seria și nr. MAI05 649312 din 08.10.2022, întocmită de către agentul constatator Simcov Alexandru din cadrul Inspectoratului Național de Securitate Publică al IGP, în cauza contravențională în baza art. 236 alin. (1) din Codul contravențional. S-a anulat decizia de sancționare seria și nr. MAI05 649312 din 08.10.2022 întocmită de agentul constatator Simcov Alexandru, prin care Soldatchina Tatiana a fost sancționată pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 236 alin. (1) din Codul contravențional cu amendă în mărime de 12 unități convenționale, ceea ce constituie 600 lei. S-a încetat procesul contravențional în cauza contravențională din lipsa în acțiunile reclamantei a faptului contravenției. Hotărârea respectivă a devenit definitivă la 23 mai 2023.

Susține că, la examinarea cauzei contravenționale reclamanta a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 1000 lei, achitate avocatului Todorov Maxim, deoarece a fost nevoită să încheie un contract de asistență juridică cu un avocat pentru a-și demonstra nevinovăția.

Notează că, reieșind din gravitatea suferințelor morale, disconfortul psiho-emoțional, starea de stres și nervozitate cauzate reclamantei prin acțiunea ilicită de întocmire a procesului-verbal cu privire la 1 contravenție și a deciziei de sancționare în temeiul art. 236 alin. (1) din Codul contravențional, consideră că suma de 10 000 lei va fi una echitabilă și îndeajuns în vederea atenuării suferințelor morale cauzate.

În drept, s-au invocat prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 2037 din Codul civil.

Prin urmare, s-a solicitat încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției a sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciu material, sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzate prin tragerea ilegală la răspundere contravențională, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 16 mai 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s- a admis parțial acțiunea. S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul Tatianei Soldatchina prejudiciul material în mărime de 1 000 (una mie) lei, suportat în legătură cu asistența juridică la examinarea contestației, prejudiciul moral în mărime de 1 000 (una mie) lei și cheltuieli de judecată legate cu asistența juridică în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) lei. În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 17 mai 2024, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 16 mai 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, iar la 12 iunie 2024 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 16 mai 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La 03 iunie 2024, Ministerul Finanțelor a depus cerere de apel (motivată) împotriva hotărârii din 16 mai 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 16 mai 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 05 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul, s-au admis apelurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Finanțelor. S-a modificat hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 16 mai 2024, prin micșorarea sumei adjudecate reclamantei Soldatchina Tatiana cu titlu de prejudiciu moral, de la 1000 lei la 300 (trei sute) lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 16 mai 2024, s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat următoarele circumstanțe. 2

Cât privește încasarea prejudiciului material în sumă de 1000 lei în beneficiul Tatianei Soldatchina, potrivit bonului de plată seria DAA nr. 45350400 din 25 aprilie 2023, Soldatchina Tatiana a achitat avocatului pentru servicii juridice prestate în cadrul procesului contravențional, suma de 1000 lei. Iar, reieșind din normele de drept evidențiate, raportate la situația din speță, Completul de judecată a constatat justă poziția instanței de fond, precum că Soldatchina Tatiana a prezentat probe care justifică suportarea cheltuielilor de asistență juridică la examinarea cauzei contravenționale și respectiv este necesar a încasa prejudiciul material în sumă de 1000 lei.

Cât privește încasarea prejudiciului moral în sumă de 1000 lei în beneficiul Tatianei Soldatchina, instanța de apel a considerat justă poziția instanței de fond precum că ultima a suferit în urma atragerii la răspundere contravențională, însă Completul de judecată a apreciat că acest cuantum este exagerat de mare și inechitabil, motiv pentru care l- a micșorat la suma de 300 lei, care reprezintă o reparație echitabilă și respectă principiul proporționalității și justul echilibru între valorile lezate și suma acordată.

Instanța de apel a conchis că, este justă poziția instanței de fond precum că, potrivit bonului de plată seria DAA nr. 45350464 din 15 mai 2024, Soldatchina Tatiana a achitat suma de 1500 lei pentru servicii juridice prestate în prezenta cauză civilă, motiv pentru care acestea urmează a fi compensate.

La 17 iulie 2025, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 05 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul, prin care s-a solicitat casarea integrală a deciziei din 05 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.

A notat că, dispozițiile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 nu sunt aplicabile, iar reclamanta nu a demonstrat suportarea prejudiciului moral.

În drept, s-au invocat prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Însă, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimații nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința. 3

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului. 4

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

Completul de judecată notează că, instanța de apel corect a aplicat normele de drept material la circumstanțele speței, fiind cu certitudine constatată cauzarea reclamantei a prejudiciului material și moral prin tragerea ilegală la răspundere contravențională.

Instanța de recurs constată că, probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanțelor ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,