2ra-1765/23 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- Recursul este vădit neîntemeiat în temeiul art. 433 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia
2ra-1765/23 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Întreprinderea
Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 din Chișinău în
procedura falimentului,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 din
Chișinău în procedura falimentului împotriva lui Calac Roman și Calac
Cristina privind încasarea datorii și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2ra-1765/23
NR. PIGD 2-20076890-01-2ra-29012024)
Recursul este vădit neîntemeiat în temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. L. Mitrofan,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi
21 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 din
Chișinău în procedura falimentului,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 iunie 2020, ÎMGFL nr. 16 din mun. Chișinău în procedura
falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Calac
Roman și Calac Cristina, prin care a solicitat încasarea în mod solidar din
contul pârâților a datoriei pentru consumul energiei termice, acumulată în
perioada ianuarie 2019 - aprilie 2022, în sumă de 4 898,00 lei, pe contul
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXX.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin Hotărârea Curții de
Apel Chișinău nr. 2i406/16 din 15 septembrie 2016, s-a dispus intentarea
procesului de insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 16 din mun. Chișinău. Prin
încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, s-a dispus trecerea
în procedura falimentului a ÎMGFL nr. 16 din mun. Chișinău în vederea
lichidării patrimoniului și distribuirii produsului rezultat, fiind numit în
calitate de lichidator, administratorul autorizat - Sacaliuc Cristina.
Totodată, a menționat că din cauza neonorării obligațiilor de plată de
către proprietarii/locatarii blocurilor locative gestionate de către ÎMGFL
nr.16 în procedura falimentului, ultima înregistrează datorii față de
prestatorii serviciilor locativ-comunale („Termoelectrica” S.A., „Apă-Canal
Chișinău” S.A. ș.a.), fapt care a condus la incapacitatea de plată a
Reclamantului și starea de faliment a acestuia.
Invocă că, locatarii blocurilor locative gestionate de ÎMGFL nr.16 din
Chișinău în procedura falimentului, beneficiază nemijlocit de serviciile
prestate, având, prin urmare, obligația de a achita în termen și în cuantum
deplin contravaloarea acestora conform facturilor (bonurilor de plată)
primite iar în caz de neachitare de către proprietarii/chiriașii/locatarii
apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai blocului locativ
gestionat a datoriilor la serviciile locativ-comunale, inclusiv alimentarea cu
energie termică, ÎMGFL nr.16 din Chișinău în procedura falimentului este în
drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei și chiar
1
are obligația de a o face, pentru 2 a stinge datoriile sale, acumulate față de
prestatorii serviciilor comunale livrate locatarilor, din contul achitărilor
efectuate de către consumatorii finali restanți.
A mai invocat că conform Extrasului din Registrul Bunurilor Imobile
se constată cu certitudine faptul că pârâții sunt proprietari ai
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXX. Ultimii au beneficiat de servicii
comunale în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și
tarifele în vigoare , iar conform informației privind situația despre achitarea
energiei termice pârâții, în calitate de proprietari ai apartamentului
menționat, au acumulat în perioada ianuarie 2019 - aprilie 2020, o datorie în
sumă totală 4 898 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea. S-a încasat din contul
Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondurilor Locative nr. 16 din
mun. Chișinău în procedura falimentului în contul statului suma de 270 lei
cu titlul de taxă de stat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 26 octombrie 2022, ÎMGFL nr.16 din Chișinău în procedura
falimentului a declarat apel împotriva hotărârii din 18 octombrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. La 3 februarie 2023, reprezentantul
ÎMGFL nr. 16 din mun. Chișinău în procedura falimentului, avocatul Dicusar
Tatiana, a prezentat apelul motivate, prin care a solicitat admiterea cererii de
apel, casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins cererea de apel declarată de reprezentantul Întreprinderii Municipale
de Gestionare a Fondurilor Locative nr. 16 din mun. Chișinău în procedura
falimentului, avocatul Tatiana Dicusar și s-a menținut hotărârea din 18
octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea primei
instanțe este legală și întemeiată, fiind adoptată cu respectarea normelor de
drept material și procesual aplicabile și în baza materialului probator
administrat în cauză. Instanța de fond a determinat corect raportul juridic
dedus judecății, a stabilit circumstanțele esențiale pentru soluționarea
2
litigiului și a apreciat complet și obiectiv probele prezentate, concluzionând
în mod justificat că acțiunea este nefondată.
Instanța de apel a constatat că, potrivit extrasului din Registrul
bunurilor imobile, pârâții sunt proprietarii apartamentului XXXXXXXXX
XXXXXXXXXXX din 19.03.2015, însă o parte din suma solicitată spre
încasare reprezintă datorii istorice, formate anterior dobândirii imobilului de
către aceștia, iar o altă parte vizează sume calculate pentru servicii care nu
au fost efectiv prestate. Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că
datoria pretinsă nu le aparține pârâților.
Instanța de apel a reținut că, în perioada martie 2015 - noiembrie 2020,
pârâții au consumat energie termică pentru prepararea apei calde în volum
de 94 de metri cubi, iar potrivit listei de calcul, aceștia au achitat suma de
4150,54 lei pentru energia termică aferentă preparării apei calde. Prin
urmare, pretențiile reclamantei nu sunt susținute de probe clare și
concludente privind existența unei datorii neachitate.
Totodată, instanța a constatat că reclamanta și-a modificat în mod
repetat perioada și cuantumul sumei solicitate, însă nu a prezentat explicații
privind proveniența datoriei și volumul efectiv al serviciilor pretins prestate.
Mai mult, pentru anii 2021-2022, din informațiile depuse la dosar rezultă că
nu au fost calculate plăți pentru livrarea apei calde, iar suma de 3 993,60 lei
invocată drept datorie provine din anul 2020, nefiind confirmată cu datele
contoarelor.
Instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe
potrivit căreia indicatorii contorului sunt veridici, având în vedere efectuarea
verificării metrologice și lipsa oricărei dovezi contrare din partea
reclamantei. Reclamanta nu a explicat proveniența diferențelor de consum și
nici nu a demonstrat existența unui consum suplimentar de apă caldă care să
justifice suma solicitată.
Instanța de apel a reținut și considerentele Hotărârii Curții
Constituționale nr. 14 din 21 iulie 2022, prin care sintagma „fără recalculare”
din pct. 14 anexa nr. 5 la Regulament a fost declarată neconstituțională, ceea
ce exclude obligația consumatorului de a achita sume calculate estimativ în
lipsa unor date reale de consum și fără posibilitatea recalculării. În speță,
reclamanta nu a demonstrat proveniența sumelor pretinse și nici că acestea
ar reprezenta contravaloarea unui serviciu efectiv prestat.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că reclamanta
nu a administrat probe suficiente, certe și concludente din care să rezulte
existența unei obligații de plată valabilă și nestinsă în sarcina pârâților.
Simpla indicare a unei datorii în facturi, în lipsa unui calcul justificat și a
3
demonstrației privind consumul real, nu poate fundamenta admiterea
acțiunii.
Instanța de apel a reținut caracterul formal al cererii de apel, apreciind
că aceasta a fost declarată doar din dezacord cu soluția primei instanțe, fără
a se administra probe noi sau argumente juridice care să răstoarne cele
reținute de instanța de fond.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE
RECURENTULUI
La 27 decembrie 2023, prin intermediul poștei terestre, ÎMGFL nr.16
din Chișinău în procedura falimentului a declarat recurs împotriva deciziei
din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a soluționat cauza
cu încălcarea normelor de drept material și cu aplicarea eronată a normelor
de drept procesual, apreciind într-un mod greșit probele administrate în
dosar.
Recurenta susține că instanța de fond și instanța de apel au reținut în
mod greșit că nu ar exista probe certe ale datoriei, deși la dosar au fost depuse
toate înscrisurile care confirmă existența datoriei, suma acesteia și perioada
în care a fost acumulată, în cuantum total de 4 898 lei.
Consideră că instanța de apel a preluat în mod formal argumentele
primei instanțe, fără a examina obiectiv probele și circumstanțele reale ale
cauzei.
Recurenta a indicat că, potrivit situațiilor de calcul și datelor din
evidențele ÎMGFL nr. 16, pentru serviciul „apă caldă” aferent
apartamentului menționat nu se poate vorbi despre existența unei datorii
istorice, întrucât, începând cu luna octombrie 2016, datoria acumulată pentru
acest serviciu era de 149,65 lei. În aceste condiții, suma de 4 898 lei solicitată
pentru perioada ianuarie 2019 - aprilie 2020 reprezintă o datorie curentă, iar
concluzia instanțelor inferioare că aceasta ar proveni din perioade anterioare
dobândirii imobilului este eronată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
4
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în
termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de
recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată reține că copia deciziei motivate a fost expediată recurentei și
reprezentantului acesteia la 2 noiembrie 2023, prin intermediul poștei
electronice, iar recursul declarat la 28 decembrie 2023 se încadrează în
termenul de două luni prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură
civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor
5
de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin.
(1) lit. f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul
trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care
să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii
esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei
rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în
limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii
față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare
privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii
atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.
Analizând motivele invocate în recursul declarat de ÎMGFL nr. 16 din
mun. Chișinău, Completul de judecată constată că acestea nu întrunesc
cerințele prevăzute de art. 432 CPC, recursul vizând în esență reiterarea
susținerilor formulate în apel și o nouă apreciere a probelor administrate în
cauză, ceea ce excede limitele acestei căi extraordinare de atac.
Recurenta susține că instanțele inferioare ar fi apreciat greșit probele
privind consumul de energie termică și că datoria în sumă de 4 898 lei
reprezintă o datorie curentă, nu istorică, invocând faptul că, potrivit
evidențelor sale, începând cu luna octombrie 2016 datoria pentru apă caldă
ar fi constituit 149,65 lei. Totuși, Completul constată că aceste afirmații nu
sunt susținute de argumente juridice apte să demonstreze caracterul vădit
nerezonabil al aprecierii probelor de către instanța de apel.
Contrar celor afirmate în recurs, instanța de apel a examinat
probatoriul administrat în cauză și a constatat în mod întemeiat că o parte din
sumele pretinse provin din perioade anterioare anilor 2019-2020, iar alte
sume nu sunt confirmate prin date certe privind consumul efectiv. Instanța
de apel a reținut existența unor neconcordanțe majore între indicii
contoarelor, consumul real și cuantumul datoriei solicitate, precum și faptul
că reclamanta a modificat în mod repetat perioada și valoarea pretențiilor
fără justificări concludente. În recurs nu au fost prezentate argumente
capabile să invalideze aceste rețineri.
De asemenea, Completul observă că recurenta nu a indicat nicio normă
de drept material a cărei interpretare ar fi fost denaturată de instanța de apel
și nici nu a demonstrat existența vreunei încălcări a competenței sau
compunerii instanței, în sensul art. 432 alin. (1) lit. f) CPC. Susținerile
referitoare la obligativitatea achitării serviciilor pretins prestate nu infirmă
concluzia instanței de apel că, în lipsa unor date certe privind consumul
efectiv, nu poate fi reținută existența unei datorii certe în sarcina pârâților.
6
Totodată, instanța de apel a aplicat în mod corect considerentele
Hotărârii Curții Constituționale nr. 14 din 21 iulie 2022, potrivit cărora nu
poate fi impusă plata unor sume stabilite estimativ, fără posibilitatea
verificării și recalculării pe baza consumului real. Recurenta nu prezintă
niciun argument prin care să demonstreze că aceste principii ar fi fost
aplicate greșit în speță.
În ansamblu, Completul de judecată constată că motivele invocate în
recurs nu demonstrează existența unor erori de drept material sau procedural
în sensul art. 432 CPC. Acestea exprimă doar nemulțumirea ÎMGFL nr. 16
din mun. Chișinău față de soluția instanței de apel și tind să determine o
reexaminare a situației de fapt, inadmisibilă în cadrul recursului.
Prin urmare, fiind lipsit de argumente juridice relevante și nefiind apte
să răstoarne raționamentele instanței de apel, recursul declarat de ÎMGFL nr.
16 din mun. Chișinău se dovedește vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art.
440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Municipală de
Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului
împotriva deciziei din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
7