2ra-224/25 — incasarea datoriei

La 17 septembrie 2021, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 din municipiul Chișinău, aflată în procedura falimentului, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Lorei Bostan și lui Sergiu Bostan, solicitând încasarea, în mod solidar, a sumei de 17.516,81 lei, reprezentând datorie pentru neachitarea serviciilor locativ-comunale, inclusiv energia termică, până în luna mai 2021, aferentă apartamentului nr. xx din xxxx, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În argumentarea acțiunii a indicat că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, pârâții Lora Bostan și Sergiu Bostan sunt proprietarii apartamentului nr. xx situat în xxxx și, deși au beneficiat de serviciile locativ- comunale prestate, nu au achitat contravaloarea acestora conform facturilor emise.

Reclamanta a menționat că pârâții au beneficiat integral de serviciile comunale, în conformitate cu normele și tarifele legale, astfel încât, în temeiul art. 774, 776, 796, 858, 863 alin. (1) lit. b) și art. 901 Cod civil, precum și art. 25 din Legea nr. 1402/2002 și art. 51 din Legea nr. 75/2015, sunt obligați să achite costul acestora.

Prin cererea din 12 ianuarie 2023, reclamanta, a majorat pretențiile, solicitând încasarea, în mod solidar, a sumei de 19.438,48 lei, reprezentând datoria acumulată pentru serviciile comunale (agent termic) până în luna decembrie 2022, aferentă apartamentului nr. xx din xxxx, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pârâții au invocat excepția de tardivitate, iar prin încheierea din 11 aprilie 2023, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 5 iunie 2023, s-a admis excepția și s-a respins acțiunea în partea ce viza încasarea datoriei pentru serviciile comunale aferente perioadei anterioare lunii septembrie 2018, în cuantum de 15.218,84 lei, ca fiind tardiv introdusă.

Ulterior, prin cererea din 30 octombrie 2023, reclamanta a redus cuantumul pretențiilor, solicitând încasarea, în mod solidar, a sumei de 4.219,64 lei, 1 reprezentând datoria pentru serviciile locativ-comunale (energie termică) aferente perioadei octombrie 2018 – decembrie 2022, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea din 14 martie 2024, Sergiu Bostan a solicitat restituirea sumei de 90 lei, achitată în plus cu titlu de taxă de stat conform ordinului de plată nr. 21934738 din 4 ianuarie 2024, în legătură cu executarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2024, prin care cererii sale de apel nu i s-a dat curs.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituia încasarea sumei de 4.219,64 lei pentru consumul energiei termice aferent perioadei octombrie 2018 – decembrie 2022 la apartamentul nr. xx din xxxx. Suportul probator a confirmat că Lora Bostan și Sergiu Bostan sunt proprietarii apartamentului indicat.

Materialele cauzei au demonstrat că locuința era deconectată integral de la sistemul centralizat de încălzire, fiind dotată cu sistem autonom, însă rețelele verticale de distribuție a agentului termic tranzitau încăperile apartamentului.

Din înscrisurile tehnice depuse la dosar a rezultat că în subsolul blocului se exploata sistemul inginerec de alimentare cu agent termic, iar coloanele verticale traversau fiecare nivel, inclusiv apartamentul nr. 41. În aceste condiții, instanța de apel a constatat existența datoriei pentru energia termică în cuantum de 4.219,64 lei, acumulată în perioada menționată.

Instanța de apel a constatat că obligația de plată a serviciilor comunale decurge expres din dispozițiile Codului civil (art. 774, 776, 796, 858) și din legislația specială (Legea nr. 1402/2002, Legea nr. 75/2015, Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 191/2002), iar coproprietarii bunului imobil răspund solidar pentru achitarea serviciilor prestate.

Instanța a reținut că, potrivit anexei nr. 7 la Regulament, în cazul deconectării integrale consumatorul datorează plata procentuală aferentă pierderilor normative, întrucât coloanele verticale nu pot fi deconectate. Prevederile pct. 86 din anexă nu au fost incidente, întrucât în bloc existau coloane de încălzire tranzitorii, fapt confirmat tehnic, motiv pentru care procentul aplicabil era de 10%, nu de 5%, cum susținea apelantul.

Instanța de apel a reținut că apelantul nu a administrat niciun mijloc de probă capabil să infirme datele tehnice privind sistemul de încălzire sau metodologia de calcul aplicată de gestionar, astfel că obligația de plată rămâne certă și exigibilă. Întrucât criticile formulate nu constituie argumente juridice, ci exprimă doar dezacordul față de cuantumul datoriei, instanța a concluzionat că acestea nu pot răsturna soluția primei instanțe.

Cu privire la taxa de stat, instanța a constatat că Sergiu Bostan a achitat o sumă mai mare decât cea stabilită prin încheierea din 20 februarie 2024, motiv pentru care s-a dispus restituirea diferenței de 90 lei în temeiul art. 89 din Codul de procedură civilă. În aceste circumstanțe, instanța de apel a dispus restituirea sumei de 90 lei de către Serviciul Fiscal de Stat, prin intermediul Trezoreriei de Stat, în termenul legal. 3

Recurentul a întemeiat recursul pe art. 432 alin. (1) lit. e) in Codul de procedură civilă, susținând caracterul arbitrar al deciziei atacate și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, arătând că instanța de apel nu a analizat efectiv argumentele esențiale și materialul probator administrat.

A invocat încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 46 din Constituție și ignorarea considerentelor Curții Constituționale din Hotărârea nr. 4/2022 privind necesitatea evaluării circumstanțelor concrete în cazul stabilirii plăților pentru apartamentele deconectate de la sistemul centralizat.

Recurentul a criticat valoarea probantă acordată înscrisurilor Î.M.G.F.L. nr. 23, susținând că acestea conțin erori, contradicții și mențiuni neconforme cu facturile lunare (care indică expres subsolul și etajul tehnic ca neîncălzite), iar instanța nu le-a analizat în mod critic.

A susținut, totodată, că instanța de apel a omis examinarea obiecțiilor privind facturarea eronată a energiei termice (dublarea unor zile de consum) și conduita pretins dolosivă a gestionarului.

Recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor materiale, arătând că, în condițiile inexistenței încăperilor tehnice funcționale și a coloanelor tranzitorii vizibile, era incident pct. 86 al Anexei nr. 7, care prevede plata de 5%, nu de 10%.

De asemenea, a reiterat criticile privind imparțialitatea completului de apel și examinarea formală a cererii de recuzare.

Prin referința depusă la 29 mai 2025, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 din municipiul Chișinău, în procedura falimentului, a solicitat respingerea recursului declarat de Sergiu Bostan ca inadmisibil și menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2024, ca fiind legală și întemeiată.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În aprecierea recursului declarat de Sergiu Bostan, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurentul a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, acesta nu a indică în mod concret care probe au fost denaturate, ignorate sau analizate eronat de către instanța de apel.

Analiza recursului relevă că acesta nu conțin critici de drept propriu-zise, ci reiterează obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, recurentul își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica erori de aplicare sau interpretare a normelor legale, limitându-se la aspecte ce țin exclusiv de aprecierea probelor.

Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că datoria aferentă consumului de energie termică a fost calculată în conformitate cu Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402/2002, Legea nr. 75/2015 cu privire la locuințe și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 191/2002, care consacră obligația proprietarilor de a achita contravaloarea serviciilor comunale prestate, inclusiv în situația în care locuința este deconectată individual de la sistemul centralizat, dar infrastructura comună rămâne funcțională. S-a reținut că blocul locativ este dotat cu coloane verticale de distribuție a agentului termic, iar sistemul tehnic tranzitează încăperile aferente apartamentului nr. 41, astfel încât nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea pct. 86 din Anexa nr. 7 la Regulament, aplicabil doar în lipsa încăperilor tehnice și a coloanelor tranzitorii. În acest sens, instanța de apel a avut în vedere răspunsurile tehnice ale gestionarului fondului locativ, actele de constatare și înscrisurile tehnice aflate la dosar, care confirmă funcționarea sistemului inginerec în subsol și pe verticala blocului, ceea ce justifică aplicarea procentului de 10% potrivit pct. 8 din Anexa nr. 7. Datoria pentru consumul energiei termice a fost stabilită în baza unor înscrisuri certe, iar susținerile apelantului referitoare la incidența unui procent redus de 5% nu au fost probate și contravin datelor tehnice ale sistemului de încălzire reținute în cauză.

Recurentul nu combate aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat. 6

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiată.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Sergiu Bostan, împotriva deciziei din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7