2r-472/25 — Încasarea datoriei

La 19 decembrie 2024, Șoilița Tudor a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inei Djacopov privind încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 7 aprilie 2025 a Judecătoriei Ungheni, s-a admis parțial acțiunea, s-a încasat din contul pârâtului Ina Djacîpov în beneficiul reclamantului Șoilița Tudor în baza recipiselor din 27.07.2022 și 08.08.2022, suma totală a datoriei în mărime de 150 euro, penalitatea în mărime de 2000 euro și cheltuielile de judecată sub forma plății taxei de stat în mărime de 1 707,30 lei bani. În rest cererea de chemare în judecată s-a respins.

La 10 iulie 2025, Ina Djacîpov a declarat apel împotriva hotărârii din 7 aprilie 2025 a Judecătoriei Ungheni.

Prin încheierea din 25 iunie 2025 a Curții de Apel Nord, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Ina Djacîpov împotriva hotărârii din 7 aprilie 2025 Judecătoriei Ungheni, s-a comunicat apelantei despre necesitatea prezentării bonului de plată a taxei de stat în mărime de 970,06 lei, fiindu-i stabilit termen până la data de 12 august 2025 inclusiv. Totodată, s-a explicat că, în caz dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită.

Prin încheierea din 19 august 2025 a Curții de Apel Nord, s-a restituit apelul declarat de Ina Djacîpov împotriva hotărârii din 7 aprilie 2025 a Judecătoriei Ungheni.

În motivare, a susținut că încheierea Curții de Apel Nord din 25 iunie 2025, prin care i s-a solicitat prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat, ar fi fost transmisă la adresa de poștă electronică XXXXXXXXXX, care, potrivit 1 afirmațiilor sale, nu corespunde adresei reale și corecte indicate în cererea de apel, respectiv XXXXXXXXXX, motiv pentru care nu ar fi recepționat notificarea și nu ar fi cunoscut despre obligația de a înlătura neajunsurile în termenul stabilit.

A mai arătat că, din cauza acestei comunicări efectuate la o adresă de e- mail greșită, nu a avut posibilitatea să achite taxa de stat și să prezinte dovada achitării până la termenul-limită stabilit de instanța de apel, fapt care a determinat restituirea apelului prin încheierea din 19 august 2025 a Curții de Apel Nord.

Totodată, a indicat că despre existența încheierii din 19 august 2025 a aflat abia la data de 22 octombrie 2025, după primirea citației de la executorul judecătoresc, când i s-a comunicat că dosarul se află în executare silită și că i-a fost blocat contul salarial, solicitând, în aceste condiții, repunerea în termen și casarea încheierii recurate.

Intimatul a arătat că, potrivit art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva unei încheieri este de 15 zile de la comunicarea acesteia, iar din chiar susținerile recurentei rezultă că aceasta a aflat despre existența încheierii Curții de Apel Nord din 19 august 2025 la data de 22 octombrie 2025, însă cererea de recurs a fost întocmită și depusă ulterior, la 10 noiembrie 2025, peste termenul legal.

Totodată, intimatul a menționat că încheierea din 19 august 2025 Curții de Apel Nord a fost publicată pe Portalul național al instanțelor de judecată în ziua pronunțării acesteia, subliniind că recurenta avea obligația de a manifesta diligență și interes față de desfășurarea procesului, inclusiv prin urmărirea informațiilor disponibile pe portalul instanțelor de judecată, astfel încât argumentele privind necunoașterea existenței încheierii nu pot justifica repunerea în termen.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.” 2

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Art. 4261 din Codul de procedură civilă: 3 „(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva unei încheieri este de 15 zile de la comunicarea acesteia.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea Curții de Apel Nord din 19 august 2025 a fost expediată recurentei la adresa de poștă electronică indicată de aceasta, la data de 21 august 2025, fapt confirmat prin dovada de comunicare anexată la dosar (f.d.86).

În aceste condiții, termenul de 15 zile prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă pentru declararea recursului a început să curgă de la data comunicării încheierii, iar cererea de recurs depusă la data de 10 noiembrie 2025 este tardivă.

Chiar și în ipoteza invocată de recurentă, potrivit căreia ar fi aflat despre existența încheierii Curții de Apel Nord din 19 august 2025 abia la data de 22 octombrie 2025, odată cu primirea citației de la executorul judecătoresc, Completul constată că recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile calculat de la această dată, fiind depus la 10 noiembrie 2025.

Referitor la argumentul recurentei potrivit căruia încheierea Curții de Apel Nord din 25 iunie 2025 ar fi fost transmisă la o adresă de poștă electronică eronată, Completul de judecată constată că acesta are un caracter pur declarativ și nu se confirmă prin materialele cauzei. Or, din actele dosarului rezultă că încheierea menționată a fost expediată la adresa de poștă electronică indicată chiar de recurentă în cererea de apel, fapt confirmat prin dovada de comunicare anexată la dosar (f.d.82).

Prin urmare, instanța de recurs reține că procedura de comunicare a actelor judecătorești a fost respectată, iar omisiunea recurentei de a lichida neajunsurile apelului în termenul stabilit, precum și declararea tardivă a recursului, sunt imputabile acesteia, nefiind demonstrate impedimente obiective care să justifice repunerea în termen, în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă. 4

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege, iar nerespectarea termenului atrage decăderea din dreptul de a efectua actul respectiv. În speță, această sancțiune operează de plin drept.

Conform art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile care intervin în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a actelor de procedură. În cazul de față, depunerea tardivă a recursului atrage aplicarea sancțiunii procedurale a decăderii.

Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor procedurale nu constituie un formalism excesiv, ci reprezintă o garanție a securității raporturilor juridice și a stabilității hotărârilor judecătorești.

Prin urmare, Completul de judecată constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă și că nu există temeiuri pentru repunerea în termen.

Având în vedere că recursul a fost declarat după expirarea termenului legal, precum și lipsa unor motive întemeiate care să justifice repunerea în termen, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de Ina Djacîpov împotriva încheierii din 19 august 2025 a Curții de Apel Nord urmează a fi restituit ca tardiv.

În conformitate cu art. 269-270 și art. 4261 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Ina Djacîpov cu privire la repunerea în termen a cererii de recurs împotriva încheierii din 19 august 2025 a Curții de Apel Nord. Restituie recursul declarat de Ina Djacîpov împotriva încheierii din 19 august 2025 a Curții de Apel Nord, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Șoilița Tudor împotriva Inei Djacîpov, privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 5