2r-20/25 — la încasarea prejudiciului material si compensarea cheltuielilor de judecată

La 9 martie 2023, Olga Laskin, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Octavian Hihlat cu privire la încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 7 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă integral acțiunea depusă de Olga Laskin. S-a încasat de la Octavian Hihlat în beneficiul Olgăi Laskin suma de 88238,48 lei, cu titlu de prejudiciul material cauzat în baza acordului de prestări servicii, suma de 2648 lei, cu titlu de taxa de stat, suma de 10000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 9100 lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea raportului de expertiză.

La 29 aprilie 2024, Octavian Hihlat, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 7 februarie 2024, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii contestate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță. Totodată, a solicitat repunerea în termen a cererii de apel.

Prin încheierea din 27 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs apelului declarat de Octavian Hihlat, împotriva hotărârii din 7 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a acordat apelantului termen de 10 zile, din momentul recepționării încheierii, pentru prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de timbru în mărime de 200 lei. Totodată, s-a explicat apelantului, că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită conform art. 369 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiindu-i aduse la cunoștință urmările art. 369 alin. (11) Cod de procedură civilă, ce survin în urma neexecutării prezentei încheieri.

La 10 iulie 2024, Octavian Hihlat a depus dovada achitării taxei de timbru în sumă de 200 de lei ( f.d. 92).

Prin încheierea din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de repunere în termen a cererii de apel depuse de Octavian Hihlat. S-a restituit cererea de apel declarată de Octavian Hihlat, împotriva hotărârii din 7 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. 1

La 11 decembrie 2024, Octavian Hihlat, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, a declarat recurs împotriva încheierii din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu restituirea cauzei la rejudecare la etapa primirii cererii de apel.

În susținerea recursului, a indicat că, instanța de apel în mod neîntemeiat a dispus refuzarea cererii de repunere în termen, or, examinarea cauzei și pronunțarea hotărârii a avut loc în absența recurentului Octavian Hihlat, care nu a fost citat legal despre data și ora ședinței de judecată, cât și nu i-a fost comunicat dispozitivul hotărârii instanței de judecată. Iar, atestarea scrisorii de expediere a hotărârii la actele dosarului nu este în sine o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de procedură, în lipsa probelor confirmative de recepție a acestuia. Recurentul nu a participat la examinarea cauzei civile respective și nu a cunoscut că există o hotărâre a instanței de judecată în privința sa. Subsidiar, a invocat faptul că dacă la dosar nu există nicio confirmare ce ține de recepționarea citației de către participanții la proces sau de reprezentanții/avocații acestora, atunci nu se va considera că aceștia au fost înștiințați legal despre locul, ziua și ora examinării cauzei sau efectuării unor alte acte de procedură.

A susținut că despre existența hotărârii pronunțate la 7 februarie 2024 de către Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a aflat la 15 aprilie 2024 de la executorul judecătoresc.

Subsecvent, a notat că instanța de apel neîntemeiat a respins cererea de repunere în termenul procedural omis de declarare a apelului, or, termenul de contestare a unei hotărâri judecătorești este de 30 de zile de la momentul pronunțării, dacă părțile au fost prezente la deliberare, în cazul în care acestea nu au fost prezente, termenul începe să curgă din ziua în care hotărârea le-a fost comunicată, cu confirmarea primirii de către destinatari. Această reglementare asigură respectarea principiului dreptului la apărare și previne situațiile de lipsă a informării adecvate a părților.

Așadar, prin abordarea instanței de apel expusă în încheiere, s-au încălcat principii fundamentale consacrate de legislația națională și internațională privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un recurs efectiv. Iar, potrivit art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanțele sunt obligate să asigure tuturor participanților dreptul de a valorifica eficient toate drepturile procedurale, inclusiv posibilitatea de a se apăra împotriva deciziilor nefavorabile.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 2 (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.

Art. 115 alin. (1) - (5) din Codul de procedură civilă: Citația și înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau înștiințării se înscrie pe citație sau înștiințare în partea care se înmânează destinatarului, precum și pe cotor, care se restituie instanței. Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmânează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmânează în același mod unui alt angajat, considerându-se recepționată de organizație.

Art. 106 alin. (2), (3) din Codul de procedură civilă: Dacă destinatarul refuză să primească citația sau înștiințarea, persoana împuternicită să o înmâneze consemnează refuzul pe citație sau înștiințare și o restituie instanței judecătorești. Persoana care refuză să primească citația sau înștiințarea se consideră înștiințată despre locul, data și ora ședinței de judecată sau despre locul, data și ora efectuării unui act procedural. Neprezentarea ei în instanță nu împiedică judecarea pricinii sau efectuarea actului procedural.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. 3

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: (1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Prin urmare, recursul declarat la 11 decembrie 2024, de Octavian Hihlat, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, împotriva încheierii din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, este în termenul prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului declarat, Completul de judecată consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii instanței de apel, din considerentele ce succed.

Din materialele cauzei rezultă că, nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 29 aprilie 2024, Octavian Hihlat, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 7 februarie 2024, prin care a solicitat repunerea în termen, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.

În contextul prevederilor art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, enunțate la pct.25, prin încheierea din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea înaintată de apelantul Octavian Hihlat cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, și s-a restituit apelul declarat de Octavian Hihlat împotriva hotărârii din 7 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe motiv că a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Verificând legalitatea încheierii instanței de apel, Completul de judecată stabilește că, aceasta este adoptată în conformitate cu normele Codului de procedură civilă, care reglementează acțiunile instanței la faza respectivă a procesului și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a circumstanțelor referitoare la termenul de declarare a apelului.

Astfel, termenul de declarare a apelului în baza art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii și a început să curgă de la 8 februarie 2024, ziua imediat următoare datei adoptării dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la 9 martie 2024, inclusiv (8 martie 2024 fiind zi de liberă), însă, apelul declarat la 29 aprilie 2024, de Octavian Hihlat, prin intermediul poștei terestre (f.d.76), a fost depus peste termenul de 30 de zile.

Completul de judecată stabilește că apelantul Octavian Hihlat, drept temei pentru repunerea în termen, a invocat faptul că examinarea cauzei și pronunțarea hotărârii a avut loc în absența ultimului, care nu a fost citat legal despre data și ora ședinței de judecată, cât și nu i-a fost comunicat dispozitivul hotărârii instanței de judecată, iar, despre existența hotărârii pronunțate la 7 februarie 2024 a aflat la 15 aprilie 2024 de la executorul judecătoresc.

La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că nu pot fi reținute argumentele invocate în cererea de recurs de către Octavian Hihlat, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, precum că pârâtul Octavian Hihlat nu a fost citat legal despre data și ora ședinței de judecată, or, din 5 materialele cauzei rezultă că, copia dispozitivului hotărârii a fost expediată în adresa apelantului: XXXXX, însă, a fost restituită cu mențiunea oficiului poștal ,,nereclamat”, iar conform mențiunii de pe plicul prezentat de apelant, Octavian Hihlat a recepționat materialele prezentate de executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, emise pe marginea procedurii de executare intentate în baza documentului executoriu eliberat conform hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 7 februarie 2024, la 12 aprilie 2024.

Subsecvent, Completul de judecată reține că la 20 iunie 2023, Octavian Hihlat a recepționat cererea de chemare în judecată personal, fiind informat și despre următoarea ședință de judecată 25 octombrie 2023, ora 10:00, solicitând suplimentar informarea acestuia la adresa sa de e-mail XXXXX fapt pentru care a semnat și completat recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 52).

Conform materialelor cauzei, s-a stabilit că, la data de 24 octombrie 2023, Octavian Hihlat a depus o cerere de amânare a ședinței de judecată, cerere care a fost admisă de instanța de judecată. De asemenea, prin cererea formulată pe 6 februarie 2024, Octavian Hihlat a solicitat din nou amânarea ședinței de judecată programată pentru 7 februarie 2024, ora 11:00, însă această cerere a fost respinsă de instanța de fond.

Completul de judecată reiterează că argumentele invocate în cererea de recurs indică direct la nerespectarea de către recurent a drepturilor sale procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat.

Mai mult ca atât, cele invocate de apelant în susținerea omiterii termenului, nu pot fi reținute în calitate de temei pentru repunerea în termen a cererii de apel, or, acesta a fost înștiințat despre examinarea cauzei, urmând să prezinte diligenta necesară și să se intereseze în termeni utili de procesul de care avea cunoștință. Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după expirarea cărora valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată afirmă că în contextul legislației în vigoare în raport cu speța dată, apelantului/ recurentului i-au fost asigurate condiții reale pentru a beneficia efectiv de continuitatea procesului și de a-și valorifica drepturile sale.

În continuare, cu referire la argumentul invocat în cererea de recurs, precum că pârâtului nu a fost prezent la deliberare, iar instanța de fond nu i-a comunicat dispozitivul hotărârii, Completul de judecată reține că, prin hotărârea din 7 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Olga Laskin. S-a încasat de la Octavian Hihlat în beneficiul Olgăi Laskin suma de 88238,48 lei, cu titlu de prejudiciul material cauzat în baza acordului de prestări servicii, suma de 2648 lei, cu titlu de taxa de stat, suma de 10000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 9100 lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea raportului de expertiză. 6

Aici este de notat că dispozitivul hotărârii nominalizate a fost plasată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md, la data de 9 februarie 2024, devenind accesibil tuturor participanților la proces.

Distinct, se reține, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc (f.d.70), dispozitivul hotărârii din 7 februarie 2024 a fost expediat pârâtului la data de 8 februarie 2024. Cu toate acestea, corespondența expediată a fost returnată la Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu mențiunea factorului poștal ,,nereclamate” (f.d. 72).

La acest capitol, Completul de judecată reține că, conform datelor inscripționate pe plicul și avizul de recepție a scrisorii (f.d. 72) termenul de păstrare a trimiterii poștale destinate pârâtului a fost de 20 de zile, termen în care ultimul avea obligația pozitivă de a se prezenta la Oficiul Poștal și de a o ridica.

Or, conform pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.1457 din 30 decembrie 2016, trimiterile poștale cu mențiunea „Predarea în mâna proprie, „Citație” sau „înștiințare” se înmânează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia poștală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poștală. Trimiterile poștale adresate persoanelor fizice și juridice, sediul cărora se află în afara localităților (stații meteorologice, ferme etc), se ridică în unitățile poștale, cu forțele și mijloacele proprii, de către destinatari.

Prin urmare, se deduce că instanța de fond a respectat dispozițiile legale ce guvernează instituția comunicării actelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (6), art. 106 și art.107 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, or, la caz, Octavian Hihlat nu a reclamat actele de dispoziție remise de instanță de fond.

Mai mult decât atât, este cert stabilit că adresa indicată de recurentul Octavian Hihlat în cererea de recurs, este aceeași adresă la care a fost remis dispozitivul hotărârii din 7 februarie 2024, de către instanța de fond. Astfel, refuzul de recepționare a corespondenței este imputabil recurentului și nu reprezintă o încălcare de procedură admisă de instanța de fond.

Completul de judecată apreciază ca fiind juste reținerile instanței de apel, precum că aceste alegații sunt neîntemeiate și nu constituie temei de repunere în termen, or, prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu condiționează începerea curgerii termenului de declarare a apelului din momentul recepționării dispozitivului hotărârii, ci din momentul pronunțării acestuia.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că acțiunile recurentului nu constituie decât o eludare a acestuia de a-și realiza drepturile procedurale, rezultând din prevederile art. 56 alin.(3) și art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care obligă părțile de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Recurentul nu a dat dovadă de diligentă și bună credință în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea drepturilor sale procedurale, în condițiile când personal nu și-a realizat drepturile garantate de legislația în vigoare. 7

În această ordine de idei, Completul de judecată reiterează faptul că nevalorificarea drepturilor procedurale de către Octavian Hihlat în termenul stabilit nu poate fi considerată o îngrădire a accesului la justiție. Recurentul, invocând acest aspect, a ignorat faptul că aceasta reprezintă o omisiune personală a sa. Astfel, nu se poate considera că instanțele de judecată au îngrădit accesul la justiție, având în vedere că apelantul a neglijat prevederile legale.

Completul de judecată notează că unul din aspectele preeminenței dreptului, rezultând din jurisprudența CEDO, este principiul securității raporturilor juridice.

Or, CEDO statuează că dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care nu par să fie convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac (Ponomaryov vs Ucraina, hotărârea din 03 aprilie 2008).

În atare circumstanțe, instanța de recurs relevă că soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel ca fiind tardivă, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere și obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

În conformitate cu art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează că circumstanțele expuse de recurent nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat, în condițiile când instanța de apel s- a conformat prevederilor legale la restituirea cererii de apel, or, participanții la proces urmează să-și valorifice drepturile garantate de lege în termenul stabilit, aspect specific și speței.

În atare circumstanțe, având în vedere că încheierea din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide de a respinge recursul și de a menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,