2ra-190/25 — Încasarea datoriei

La 1 octombrie 2021, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 din Chișinău, în procedura falimentului, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Dabija, Alei Dabija, lui Tudor Dabija și lui Nicolae Dabija privind încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, neachitarea serviciilor locativ-comunale de către proprietarii/locatarii blocurilor gestionate a generat datorii față de prestatori („Termoelectrica” SA, „Apă-Canal Chișinău” SA ș.a.), determinând incapacitatea de plată și deschiderea falimentului. Pârâții au beneficiat de serviciile comunale și erau obligați să achite contravaloarea facturată.

Reclamanta a susținut că, în caz de neplată, are dreptul și obligația de a acționa consumatorii în judecată pentru recuperarea creanțelor necesare stingerii propriilor datorii către prestatori. Conform Registrului bunurilor imobile, pârâții Tudor Dabija și Ala Dabija, sunt coproprietarii ap. 67 din str. B. Voievod 2A, mun. Chișinău. În contul personal figurează și membrii familiei – Tudor Dabija și Nicolae Dabija, pe numele tuturor fiind calculate serviciile comunale.

La 1 august 2021, pârâții au acumulat datorii totale de 135 322,35 lei, inclusiv: 94 512,57 lei – energie termică, 12 330,81 lei – servicii gestionare fond locativ, 28 478,97 lei – apă.

S-a indicat că Tudor Dabija și Ala Dabija au fost anterior acționați pentru validarea popririi aferente unei restanțe de 23 614,13 lei, sumă stabilită prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 16 iunie 2021.

La energia termică, pârâții au acumulat o restanță de 94 512,57 lei, din care 23 614,13 lei au fost recuperați anterior, rămânând 70 898,44 lei aferenți perioadei 21 martie 2017 – 1 august 2021. Pârâții au acumulat suplimentar 12 330,81 lei pentru serviciile gestionarului fondului locativ și 28 478,97 lei pentru serviciile furnizorului de apă.

Reclamanta a solicitat încasarea în mod solidar a sumei totale de 111 708,22 lei, precum și a taxei de stat și a cheltuielilor de judecată. 1

Instanța de apel a constatat că apartamentul nr. 67, locul de consum, era proprietatea pârâților Tudor Dabija și Ala Dabija, iar ca locatari permanenți figurau și Tudor Dabija și Nicolae Dabija. Probele au arătat că doar Nicolae Dabija a locuit efectiv în apartament, ceilalți pârâți având domiciliul în alte localități, însă fără a respecta procedura de declarare și confirmare a absenței prevăzută de legislație.

S-a reținut că până la 1 august 2021 s-au acumulat datorii în sumă de 111 708,22 lei, iar normele legale incidente impuneau obligația proprietarilor și locatarilor de a achita serviciile comunale conform facturilor, nefiind prezentate acte valabile pentru recalcularea plăților. 2

În aceste condiții, Colegiul a apreciat ca eronată soluția primei instanțe de a obliga la plată doar pe Nicolae Dabija și a constatat temeinicia încasării datoriei în mod solidar de la toți pârâții: Tudor Dabija, Ala Dabija, Tudor Dabija și Nicolae Dabija. În consecință, hotărârea primei instanțe a fost casată parțial sub acest aspect.

De asemenea, în aplicarea art. 82, 86 și 98 din Codul de procedură civilă, s- a dispus încasarea în mod solidar de la pârâții Tudor Dabija, Ala Dabija, Tudor Dabija și Nicolae Dabija a cheltuielilor de judecată suportate în apel, în sumă de 529,27 lei.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că pârâtul Tudor Dabija, deși proprietar/locatar al ap. 67 din str. B. Voievod 2A, nu a solicitat recalcularea serviciilor comunale până la sfârșitul anului 2021, deși a primit constant bonurile de plată, având obligația să achite sau să conteste în termen sumele facturate.

Cererea sa tardivă de recalcul a fost corect respinsă, întrucât actele anexate (privind alte bunuri imobile și declarații de vecini) nu se încadrează în lista strictă de documente prevăzute de Anexa nr. 4 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 191/2002, iar procedura legală de declarare și confirmare periodică a absenței nu a fost respectată; în plus, pentru deservirea blocului și încălzire nici nu se admite recalcul.

În lipsa contoarelor valabile, serviciile au fost corect calculate conform numărului de persoane înscrise în contul personal, în temeiul Legii serviciilor publice de gospodărie comunală, Legii nr. 75/2015 și Codului civil, care impun obligația proprietarilor și locatarilor de a achita contravaloarea serviciilor comunale prestate, indiferent de existența contractului scris sau de nedomicilierea efectivă.

Pârâții au acumulat o restanță totală de 111 708,22 lei pentru locul de consum, iar plățile parțiale efectuate au întrerupt cursul prescripției, astfel încât pretențiile nu erau prescrise.

Instanțele de fond și de apel au aplicat greșit normele de drept material și procedural și au apreciat arbitrar probele.

Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În aprecierea recursului declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 din Chișinău, în procedura falimentului, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, aceasta nu a indicat în mod concret probele pretins denaturate, ignorate sau analizate eronat. 4

Analiza recursului relevă că acesta nu conține critici de drept propriu-zise, ci reia aspecte de fapt deja examinate de instanța de apel. Recurenta își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a identifica erori de aplicare ori interpretare a normelor legale, limitându-se la a contesta aprecierea probelor. În esență, susținerile tind la modificarea situației de fapt reținute de instanța de apel și la obținerea recunoașterii obligației solidare de plată a datoriei integrale, aspecte ce nu se încadrează în temeiurile de casare prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă și care exced controlului de legalitate exercitat în recurs.

Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că pârâții, în calitate de proprietari și locatari permanenți ai apartamentului ce constituie locul de consum, datorează în mod solidar contravaloarea serviciilor comunale prestate. S-a constatat, în temeiul dispozițiilor Codului civil și al actelor normative speciale lor, că pârâții nu au respectat procedura legală privind declararea și probarea absenței, iar înscrisurile depuse nu întrunesc condițiile impuse de Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 191/2002, astfel încât recalcularea consumului nu putea fi admisă. În mod justificat, instanța de apel a reținut existența obligației solidare, cât timp pârâții sunt debitori ai aceleiași prestații și au beneficiat, direct sau indirect, de serviciile prestate, soluție conformă prevederilor art. 796–797 Cod civil.

Recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 20 din Chișinău, în procedura falimentului. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5