2ra-144/22 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-144/22

(2-19157249-01-2ra-04022022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, R. Pulbere, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13, în procedura

falimentului, Victor Ranga,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13, în procedura falimentului,

împotriva lui Daniel Cojocaru, Maria Cojocaru, intervenient accesoriu Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-

comunale,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare

a Fondului Locativ nr. 13, în procedura falimentului, a fost menținută hotărârea din 26

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 26 septembrie 2019, ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Daniel Cojocaru, Maria Cojocaru,

intervenient accesoriu S.A. „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei pentru

serviciile locativ-comunale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, din cauza neonorării obligațiilor

de plată de către proprietarii/locatarii blocurilor locative gestionate de către ÎMGFL

nr.13, în procedura falimentului, reclamantul înregistrează datorii față de prestatorii

serviciilor locativ - comunale, fapt care a condiționat incapacitatea de plată a sa și

respectiv falimentul întreprinderii.

A susținut reclamantul că, potrivit informației din Registrul bunurilor imobile,

pârâții Daniel Cojocaru și Maria Cojocaru, sunt proprietarii/locatarii apartamentului nr.

X din str. XXXXX, mun. XXXXX.

A mai afirmat reclamantul că, pârâții au beneficiat de servicii comunale în volum

deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare, iar conform

informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ – comunale, aceștia, în

calitate de proprietari/locatari ai apartamentului nr. X din str. XXXXX, mun. XXXXX,

1

până la data de 1 august 2019, au acumulat o datorie pentru serviciile comunale și

necomunale în sumă totală de 5729 lei și 91 de bani, precum rezultă din bonul nr.1

eliberat de I.M. „Infocom” 1.

A menționat reclamantul că, în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie

comunală, indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat vreun contract în acest sens,

consumatorii urmau să achite serviciile prestate. Astfel, lipsa unui contract scris nu

scutește consumatorul de obligația achitării serviciului prestat.

De asemenea, reclamantul a mai declarat că obligațiunea de achitare a costului

serviciilor prestate urmează a fi pusă în sarcina beneficiarilor, proprietarilor/locatarilor

apartamentului – Daniel Cojocaru și Maria Cojocaru.

Pe parcursul examinării cauzei, la 25 martie 2020, reclamantul a înaintat o cerere

de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea din contul pârâților Daniel Cojocaru

și Maria Cojocaru în beneficiul ÎMGFL nr.13, în procedura falimentului a sumei în

mărimea de 6308 lei și 25 de bani, cu titlu de datorie formată până la 01 octombrie

2020, pentru consumul serviciilor locativ – comunale (f.d. 28).

La 23 noiembrie 2020, reclamantul a mai înaintat o cerere de concretizare a

pretențiilor, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților Daniel Cojocaru și

Maria Cojocaru în beneficiul ÎMGFL nr.13, în procedura falimentului a sumei în

mărime de 6308 lei și 25 de bani, cu titlu de datorie formată până la 1 octombrie 2020,

pentru consumul serviciilor locativ – comunale (f.d. 67).

În final, în urma concretizării pretențiilor din acțiune, ÎMGFL nr.13, în

procedura falimentului a solicitat încasarea în mod solidar din contul pârâților Daniel

Cojocaru și Maria Cojocaru în beneficiul ÎMGFL nr.13, în procedura falimentului a

sumei în mărime de 6308 lei și 25 de bani, cu titlu de datorie formată până la 1

octombrie 2020, pentru consumul serviciilor locativ – comunale.

Prin hotărârea din 26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de către ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului, a fost

menținută hotărârea din 26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță, urmează a fi menținută, ca fiind legală și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 26 septembrie 2019, ÎMGFL nr. 13,

în procedura falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Daniel

Cojocaru, Maria Cojocaru, intervenient accesoriu S.A. „Termoelectrica” cu privire la

încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale.

Instanța de apel a considerat ca fiind întemeiat raționamentul primei instanțe cu

privire la necesitatea respingerii acțiunii depusă de ÎMGFL nr.13, în procedura

falimentului. Or, la caz, nu a fost stabilită existența raportului juridic obligațional între

ÎMGFL nr.13, în procedura falimentului și Daniel Cojocaru și Maria Cojocaru.

Astfel, instanța de apel a constatat că, pârâții-intimați au încheiat contracte

individuale cu furnizorii de servicii, după cum urmează: la 24 ianuarie 2005, cu Regia

”Autosalubritate”, a fost încheiat contractul nr. 3720 privind transportarea deșeurilor

de pe adresa din mun. XXXXX, str. XXXXX, ap. X (f.d. 57); la 23 octombrie 2017, cu

Î.C.S. „GNF Furnizare Energie” S.R.L., a fost încheiat contractul de furnizare a

energiei electrice consumatorului casnic nr. 40201238464, privind furnizarea energiei

2

electrice pe adresa locuinței ultimei situate în mun. XXXXX, str. XXXXX, ap. X (f.d.

60); contractul nr. 331034 încheiat cu S.A. „Apă-Canal Chișinău” privind furnizarea

apei și de recepționare a apelor uzate (f.d. 61); la 18 iunie 2018, cu Regia

”Autosalubritate”, a fost încheiat contractul nr. 12868 privind transportarea deșeurilor

menajere solide de pe adresa din mun. XXXXX, str. XXXXX, ap. X (f.d. 59); la 27

februarie 2019, cu S.A. „Moldovagaz” a fost încheiat contractul nr. 11880 privind

furnizarea gazelor naturale la locul de consum: mun. XXXXX, str. XXXXX, ap. X (f.d.

58).

Totodată, prin hotărârea pe cazul administrativ nr. 02 din 4 martie 2014, Comisia

administrativă de pe lângă Pretura sectorului Buiucani, mun. Chișinău, a constatat că

la întocmirea procesului – verbal emis de agentul constatator reprezentant al ÎMGFL

nr.13, în persoana lui Ig. Țurcanu, nu s-a luat în considerație faptul că Constantin

Cojocaru are locuința privatizată și se deservește individual, iar ÎMGFL nr.13 nu-i

prestează casei servicii (f.d. 56).

Astfel, instanța de apel a conchis că, Daniel Cojocaru și Maria Cojocaru, nu au

beneficiat de vreun serviciu prestat de ÎMGFL nr.13, în procedura falimentului și astfel,

nu s-a constatat existența raportului juridic obligațional între ÎMGFL nr.13, în

procedura falimentului și Daniel Cojocaru și Maria Cojocaru, iar în consecință, prima

instanță, corect a respins acțiunea.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat de către apelantul ÎMGFL nr.13, în

procedura falimentului și de a menține hotărârea din 26 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 11 ianuarie 2022, reprezentantul recurentului ÎMGFL nr. 13, în procedura

falimentului, Victor Ranga a depus prin intermediul poștei electronice, cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei instanței de apel din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel

din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

La 18 ianuarie 2022, reprezentantul recurentului ÎMGFL nr. 13, în procedura

falimentului, Victor Ranga a depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei

instanței de apel din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel din 09 noiembrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului depus, reprezentantul recurentului, a exprimat

dezacordul cu decizia recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare

în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, reprezentantul recurentului ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului,

Victor Ranga, a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material,

nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar

concluziile instanței vizate sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 04 februarie 2022,

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 238).

Prin referința depusă la 04 martie 2022, reprezentantul intimatei Maria Cojocaru,

avocatul Tatiana Gorea, a solicitat de a considera recursul declarat de către

3

reprezentantul recurentului ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului, Victor Ranga, ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 09 noiembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 11 ianuarie 2022 și, ulterior la 18 ianuarie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul oficiului poștal a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 28 decembrie 2021, prin intermediul

oficiului poștal și poștei electronice, conform scrisorii de însoțire (f.d. 174, 175), însă

careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei

lipsesc. Astfel, cererea de recurs declarată este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarată de către reprezentantul recurentului

ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului, Victor Ranga, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul recurentului

ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului, Victor Ranga, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului

ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului, Victor Ranga.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13, în procedura

falimentului, Victor Ranga, împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

5