2ra-422/24 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- Lipsa unui raspuns din partea instantei de apel la argumentul principal nu atinge standartul necesar al unei hotariri motivate
2ra-422/24 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
privind admiterea recursului
în cauza civilă
Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.13 din
Chișinău, în procedura falimentului, împotriva Liliei Nenahova,
intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica”
(încasarea datoriei)
împotriva deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2ra-422/24
NR. PIGD 2-20105730-01-2ra-02052024)
Lipsa unui răspuns din partea instanței de apel la argumentul principal nu atinge standartul
necesar al unei hotărâri motivate.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. I. Potînga
Curtea de Apel Chișinău – jud. A. Panov, A. Braga, V. Mihaila
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Întreprinderea
Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13 din Chișinău, în
procedura falimentului,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 1 septembrie 2020, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 13 din Chișinău, în procedura falimentului a depus o cererea de
chemare în judecată împotriva Liliei Nenahova, intervenient accesoriu Societatea
pe Acțiuni ”Termoelectrica” prin care a solicitat încasarea datoriei pentru
consumul energiei termice în sumă de 12 621,82 lei pentru perioada de pînă la 1
iulie 2020. Ulterior, și-a concretizat pretențiile, solicitând încasarea datoriei pentru
consumul energiei termice în sumă de 2 141,56 lei, aferentă perioadei aprilie 2018
– 1 iulie 2020.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, urmare
a neachitării la timp a obligațiilor de plată de către proprietarii și locatarii blocurilor
gestionate de ÎMGFL nr. 13 din Chișinău, întreprinderea a acumulat datorii față de
prestatorii de servicii locativ-comunale, inclusiv SA „Termoelectrica” și SA „Apă-
Canal Chișinău”. Această situație a determinat incapacitatea de plată și starea de
faliment a întreprinderii.
Reclamanta a subliniat că locatarii blocurilor gestionate beneficiază direct
de serviciile furnizate și, prin urmare, au obligația de a achita integral și la termen
contravaloarea acestora. În caz de neplată, Întreprinderea Municipală de
Gestionare a Fondului Locativ nr. 13 din Chișinău, în procedura falimentului este
în drept și chiar obligată să acționeze consumatorii restanți în judecată pentru
recuperarea datoriilor, în vederea stingerii propriilor obligații față de furnizori.
Conform datelor din Registrul bunurilor imobile, Lilia Nenahova este proprietara
apartamentului nr. 26, str. Dosoftei 97/1, mun. Chișinău, beneficiind neîntrerupt
de serviciile comunale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 2 decembrie 2022,
s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
1
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 26 decembrie 2022, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 13 din Chișinău, în procedura falimentului a depus o cerere de apel
împotriva hotărârii din 2 decembrie 2022 prin care a solicitat casarea acesteia și
emiterea unei hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins,
din lipsă de temei, apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a
Fondului Locativ nr. 13 din Chișinău, în procedura falimentului și s-a menținut
hotărârea din 2 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
În motivarea deciziei, Curtea de Apel Chișinău a reținut ca fiind întemeiate
constatările instanței de fond, precum că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău, nr. 2-548/15 din 24 iulie 2015, s-a stabilit că Lilia Nenahova a
devenit proprietara apartamentului din speță la data de 20 iunie 1997, iar la 24
septembrie 1997 a informat Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 13 din Chișinău, despre deconectarea apartamentului de la rețelele de
furnizare a agentului termic. Prin urmare, începând cu data de 24 septembrie 1997,
Lilia Nenahova nu a mai beneficiat de serviciul de agent termic centralizat, fapt
confirmat inclusiv prin contractul nr. ***** din 20 martie 2015 de furnizare a
gazelor naturale, încheiat cu S.A. „Moldovagaz”. În aceste circumstanțe, în lipsa
prestării efective a serviciului, pârâta nu poate fi obligată la plata acestuia. Acest
fapt este confirmat și prin contractul nr. ***** din 20 martie 2015 de furnizare a
gazelor naturale, încheiat cu S.A. „Moldovagaz”.
Din înscrisurile anexate la dosar, instanța de apel a reținut că coloanele de
încălzire tranzitorii din apartamentul nr. *****, situat pe str. *****, mun.
Chișinău, sunt complet debranșate. Astfel, reclamanta-apelantă Întreprinderea
Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13 din Chișinău, în procedura
falimentului nu a probat faptul prestării efective a serviciului indicat pârâtei-
intimate Lilia Nenahova. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a remarcat
faptul că instanța de fond a reținut în mod just netemeinicia calculării sumelor
pentru serviciul de agent termic și în baza răspunsului din 23 iulie 2010, expediat
de directorul ÎMGFL nr. 13, A. Brănișteru, către cet. Lilia Nenahova.
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat drept formale argumentele
apelantei-reclamante, atâta timp cât acestea nu au fost susținute prin alte probe
relevante și admisibile.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
2
La 2 aprilie 2024, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 13 din Chișinău, în procedura falimentului a declarat recurs împotriva
deciziei din 21 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat
casarea acesteia și a hotărârii din 2 decembrie 2022, cu pronunțarea unei decizii
noi prin care acțiunea să fie admisă integral.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că concluziile instanței de apel
sunt contradictorii. La materialele cauzei, de către recurentă, a fost anexat
probatoriul care confirmă indubitabil că prin apartamentul în litigiu trec trei
coloane tranzitorii de încălzire, înglobate în perete, dar de la care se degajă căldură,
iar blocul locativ din speță dispune de subsol. Recurenta susține că a anexat la
dosar actul întocmit de comisia ÎMGFL nr. 13 la fața locului, la data de 15
septembrie 2023, și confirmarea din 14 iunie 2023. De asemenea, a fost anexată
copia certificată a procesului-verbal din 18 noiembrie 2011, întocmit de S.A.
„Termocom”, și a procesului-verbal din 21 august 2015, întocmit de aceeași
societate.
Reieșind din probatoriul administrat, se confirmă existența locurilor de uz
comun (subsol, casa scării) la blocul locativ din speță, precum și existența
pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și
subsoluri), care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu
apă și canalizare în perioada rece, precum și necesitatea încălzirii locurilor de uz
comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.
Potrivit proceselor-verbale privind controlul instalațiilor tehnice de
încălzire din 18 noiembrie 2011 și 21 august 2015, anexate la dosar, se constată că
blocul locativ din str. *****, mun. Chișinău, este cu patru etaje, dotat cu subsol,
iar rețelele de distribuție a energiei termice sunt amplasate pe tot perimetrul
subsolului. Prin urmare, cauza diferă de situațiile anterioare stabilite prin hotărârea
irevocabilă a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, nr. 2-548/15 din 24 iulie 2015,
și hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central, nr. 2i-396-68/2018 din 5 iunie
2019, în care nu au fost prezentate astfel de înscrisuri.
Recurenta susține că instanța de apel nici nu s-a expus asupra probatoriului
anexat, iar cea mai simplă soluție a fost respingerea apelului pe temeiuri formale
și generale.
În opinia recurentului, instanța de apel a aplicat eronat legea prin
interpretarea greșită a reglementărilor Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002 și a încălcat normele de drept material, aplicând o lege care nu
trebuia să fie aplicată, respectiv prevederile art. 122 alin. (1) Cod de procedură
civilă, la determinarea raportului obligațional și probarea acestuia. Temeiurile de
declarare a recursului fiind cele prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. b) și e) Cod de
procedură civilă.
3
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice
stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.”
Art. 130 alin. (1) din Codul civil:
„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege”.
Art. 240 alin. (1) din Codul civil:
„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu
4
stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și
admisibilitatea acțiunii”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține că
dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 22 noiembrie 2023 (f.d.
170).
Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost
expediată participanților la proces la data de 5 februarie 2024 (f.d. 179). Prin
urmare, recursul declarat la 2 aprilie 2024 este considerat depus în termenul stabilit
de art. 434 din Codul de procedură civilă.
Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din
dosar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că
recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ
nr. 13 din Chișinău, în procedura falimentului urmează a fi admis și casată decizia
din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, reieșind din următoarele considerente.
Instanța de recurs consemnează că legea procesual civilă consacră
principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată
și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este dictată
atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire
justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla
judecata primelor instanțe.
Pentru a respecta acest principiu, judecătorii de fond trebuie să motiveze
temeinic convingerea lor, indicând atât faptele și motivele de drept care au stat la
baza acesteia, cât și dovezile care le-au susținut. De asemenea, aceștia trebuie să
răspundă la argumentele esențiale ale părților.
În ceea ce privește efectul devolutiv, acesta constituie o trăsătură esențială
a apelului, care constă în făptui că apelul provoacă o nouă judecată în fond, ce
vizează atât problemele de fapt, cât și cele de drept, dar în limitele stabilite expres
sau implicit, prin cererea de apel. Reieșind din prevederile art. 373 Cod de
procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor
și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, referitor la
constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii, în prima instanță. În limitele
apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în
hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele
prezentate suplimentar, în apel, de către participanții la proces.
5
Prin urmare, instanța de judecată și de apel trebuie să determine raportul
material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului
acțiunii civile și temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor dintre
părți, instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe pricina
dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice
prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă
soluționarea justă a litigiului.
Cercetând materialele cauzei, Colegiul constată că, prin hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 2 decembrie 2022, acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată. Instanța de apel însă s-a limitat la preluarea și reiterarea,
în esență, a concluziilor și argumentelor deja expuse de prima instanță, fără a
formula o apreciere proprie asupra criticilor formulate de apelantă, în raport cu
cadrul legal aplicabil și probele administrate în cauză.
Instanțele inferioare și-au întemeiat soluțiile constatând că, prin hotărârile
Judecătoriei Buiucani nr. 2-548/15 din 24 iulie 2015 și Judecătoriei Chișinău nr.
2i-396-68/2018 din 5 iunie 2019, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău
din 10 octombrie 2019, cererea ÎMGFL nr. 13 împotriva Liliei Nenahova și a
intervenientului SA „Termoelectrica” pentru încasarea datoriei a fost respinsă ca
neîntemeiată. Prin urmare, instanța de apel a reținut că instanța de fond dispunând
respingerea cererii de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr.13 din Chișinău,
în procedura falimentului, just a reținut puterea lucrului judecat, dat fiind faptul că
prin hotărârile sus menționate, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că din 24
septembrie 1997, Lilia Nenahova a informat ÎMGFL nr.13 din Chișinău, despre
faptul deconectării de la rețelele de furnizare a serviciului de agent termic.
Recurenta a criticat soluția primei instanțe, făcând trimitere la mai multe
probe, inclusiv actul întocmit de comisia ÎMGFL nr. 13 la fața locului, pe 15
septembrie 2023, și confirmarea din 14 iunie 2023. Astfel, a subliniat că, cauza se
diferențiază de cele anterior soluționate prin hotărârile irevocabile ale Judecătoriei
Buiucani nr. 2-548/15 din 24 iulie 2015 și Judecătoriei Chișinău nr. 2i-396-
68/2018 din 5 iunie 2019, în care nu au fost prezentate asemenea dovezi.
Însă, din analiza deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
rezultă că instanța de apel nu a dat apreciere înscrisurilor prezentate de ÎMGFL nr.
13, nu a combătut argumentele acesteia și nu a stabilit cu certitudine dacă prin
apartamentul în litigiu trec coloane tranzitorii de încălzire sau nu și dacă blocul de
locuit este sau nu conectat la rețelele centrale de încălzire.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că,
pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze
că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate
6
(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva
Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).
Contrar prevederilor art. 130 alin. (1) din Codul civil, Colegiul observă că
instanța de apel a judecat formal cauza și nu și-a îndeplinit rolul activ, prin faptul
că nu a dat apreciere înscrisurilor prezentate. În circumstanțele date, instanța de
recurs este în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea
soluții date de Curtea de Apel Chișinău și de a verifica temeinicia și legalitatea
acestei soluții.
În opinia Colegiului, pentru stabilirea corectă a specificului obiectului
acțiunii civile și a temeiului acesteia, instanța de apel urma să cerceteze probele
prezentate de ÎMGFL nr. 13, și să dea răspuns la argumentul principal a recurentei.
Prin urmare, recursul urmează a fi admis, decizia instanței de apel casată, în
temeiul art. 432 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă, iar cauza trimisă
spre rejudecare în instanța de apel, în vederea examinării individuale a probelor
anexate la materialele cauzei.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2) din Codul
de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 442, art. 445 alin.
(1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 13 din Chișinău, în procedura falimentului.
Casează decizia din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă
Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.13 din Chișinău, în
procedura falimentului, împotriva Liliei Nenahova, intervenient accesoriu
Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica” privind încasarea datoriei și transmite
cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
7