2ra-1040/24 — nulitatea contractului de fidejusiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- nulitatea contractului de fidejusiune
- Temei legal
- temeiurileinadmisibilitatii recursului
2ra-1040/24 — nulitatea contractului de fidejusiune (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Dionisie Vrabie,
reprezentat de avocatul Dumitru Barbaroș,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Dionisie Vrabie împotriva Organizației de Creditare Nebancară
Întreprinderea cu Capital Străin „Express Leasing & Microcredit” Societate
Cu Răspundere Limitată, intervenienți accesorii Marin Spivac și avocatul
Victor Vlah, cu privire la declararea nulității absolute a contractului de
fidejusiune și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1040/24
NR. PIGD 2-22105641-01-2ra-12092024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu actele judecătorești ale
instanțelor ierarhic inferioare nu constituie temei de casare a acestora.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Mardari,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, V. Cotorobai, V. Mihaila,
24 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Dionisie Vrabie, reprezentat de avocatul Dumitru Barbaroș,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 iulie 2022 Vrabie Dionisie a depus cerere de chemare în judecată
împotriva O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing & Microcredit” S.R.L., solicitând
privind declararea nulității absolute a contractului de fidejusiune nr.
154/2022/SPI/VRA din 23 februarie 2022, încasarea cheltuielilor de
judecată, inclusiv a cheltuielilor de asistență juridică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în luna februarie 2022,
în a doua jumătate a acesteia, a fost contactat de către verișorul său Marin
Spivac, care l-a rugat să meargă până la o parcare auto din str. Calea
Basarabiei. Marin Spivac s-a apropiat cu automobilului său de model „Dacia
Duster” la locul unde se afla, l-a luat și au mers împreună la o parcare auto
situată peste drum de piața din str. Calea Basarabiei. Când au ajuns acolo
Marin Spivac a lăsat la parcarea auto automobilul de model ,,Dacia Duster”
și a luat în schimb un automobil de model „Mercedes E-Klasse” și i-a
comunicat că a făcut schimb de automobile, precum și că trebuie să meargă
la o bancă să perfecteze actele de proprietate pe automobil. Astfel, împreună
cu Marin Spivac s-au deplasat la oficiul O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing &
Microcredit” S.R.L. din mun. Chișinău, bd. Moscova 20.
Totodată, a menționat că la destinație, Marin Spivac l-a rugat să ofere
datele sale reprezentanților O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing & Microcredit”
S.R.L. și să semneze niște acte, motivând că aceasta este o cerință a
companiei pentru a avea pe cine contacta în caz că Marin Spivac nu va putea
fi găsit pentru achitarea datoriei. Având în vedere relația de rudenie cu Marin
Spivac, a fost de acord. Reprezentanții O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing &
Microcredit” S.R.L. i-au spus să meargă în clădirea de alături (mun.
Chișinău, bd. Moscova 18) să semneze niște acte și să le aducă înapoi.
Reclamantul a mers în biroul nr. 6 din bd. Moscova 18, unde era doar o
doamnă, care i-a înmânat niște acte să le semneze, după care a ieșit. Toată
această procedură nu a durat mai mult de 5 minute. Luând actele care i-au
fost înmânate, a revenit la sediul O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing &
Microcredit” S.R.L. și le-a transmis împreună cu buletinul de identitate unui
lucrător al organizației de creditare. Peste câteva minute i s-au dat niște foi
pe care nu le-a citit, precum și nu i-a fost explicat ce este acolo, pe care le-a
semnat acolo unde i-a fost arătat de angajatul organizației. Acte nu i-au fost
eliberate.
1
Reclamantul a precizat că, începând cu 12 aprilie 2022 a început să
primească mesaje SMS de la numărul de telefon: 079406041 cu următorul
conținut: ,,Buna ziua, suma spre achitare: xxxx LEI pentru contractul
SP/22B111 Vă mulțumim, Express Leasing”. Inițial, a considerat că este o
greșeală, însă la începutul lunii mai a început să primească astfel de mesaje
practic în fiecare zi. Fiind deranjat de aceste mesaje, a sunat să întrebe de ce
le primește. Abia atunci a aflat despre faptul că a semnat un contract de
fidejusiune și debitorul Marin Spivac nu achită datoria pe care o are în baza
contractului SP/22/B, respectiv pârâtul o va încasa din contul reclamantului.
La 25 mai 2022 reclamantul s-a prezentat la adresa O.C.N. Î.C.S.
„Express Leasing & Microcredit” S.R.L. din mun. Chișinău, bd. Moscova
20 și a depus o cerere de a-i fi eliberată copia contractului de fidejusiune.
Numărul contractului i-a fost comunicat de către un angajat al pârâtului. Abia
la 25 mai 2022, reclamantului i-a fost adus la cunoștință contractul de
fidejusiune nr. 154/2022/SPI/VRA din 23 februarie 2022.
Întrucât condițiile prevăzute de art. 1663 alin. (1) și (2) din Codul civil
nu s-au respectat, la 24 iunie 2022 reclamantul a expediat în adresa pârâtului
o notificare privind anularea fidejusiunii în temeiul art. 1663 alin. (4) din
Codul civil. Drept urmare, prin răspunsul expediat în adresa sa, O.C.N. Î.C.S.
„Express Leasing & Microcredit” S.R.L., prin care l-a informat despre faptul
că nu acceptă notificarea privind anularea fidejusiunii la care a anexat: 1)
copia certificatului privind consultația independentă a potențialului fidejusor
consumator din 23 februarie 2022; 2) Informațiile fidejusorului din 23
februarie 2022; 3) Cererea de a fi fidejusor din 23 februarie 2022; 4)
contractul de fidejusiune. A luat cunoștință de conținutul acestor acte abia
după ce s-a adresat cu notificare pârâtului și a primit răspuns.
Reclamantul a declarat că din actele anexate se observă că pretinsa
consultație referitor la contractul de fidejusiune, i-a fost acordată
reclamantului la 23 februarie 2022. Tot la aceeași dată a fost semnat și
contractul de fidejusiune nr. 154/2022 SPI VRA. Prin urmare, termenul de
cel puțin 5 zile până la semnarea contractului de fidejusiune nu a fost întrunit.
Respectiv prin notificarea din 24 iunie 2022 reclamantul a anulat
fidejusiunea în conformitate cu prevederile art. 1663 alin. (3) din Codul civil.
Reclamantul a precizat că aflându-se la sediul pârâtului din mun.
Chișinău, bd. Moscova 20, la sugestia ultimului a mers la consultantul din
clădirea de alături, și anume din mun. Chișinău, bd. Moscova 18, fiind
nerespectate prevederile pct.3 din Hotărârea Guvernului nr. 251/2019.
Reiterând prevederile pct. 5, pct.6 din aceeași Hotărâre de Guvernului, a
menționat că la momentul prezentării la consultant, era împreună cu
verișorul Marin Spivac, ceea ce este interzis conform Hotărârii Guvernului,
or, avea calitate de debitor în contractul de împrumut. Redând prevederile
pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 251/2019, a precizat că la prezentarea
în biroul 6 din bd. Moscova 18, acolo era o doamnă, care i-a înmânat niște
2
acte să le semneze, după care a ieșit. Toată această procedură nu a durat mai
mult de 5 minute.
La fel, a declarat că certificatul privind consultația independentă a
potențialului fidejusor consumator, este semnat de către avocatul Victor
Vlah. Însă potrivit informației din registrul cabinetelor avocaților și
birourilor asociate de avocați, sediul avocatului este la altă adresă și astfel nu
putea fi acordată consultație independentă la adresa din mun. Chișinău, bd.
Moscova 18. Din circumstanțele enunțate, în opinia reclamantului, rezultă
că pârâtul a avut un comportament dolosiv, considerente din care urmează a
fi declarat nul contractul de fidejusiune nr. 154/2022 SPI/VRA din 23
februarie 2022.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 28 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a atras în calitate de intervenienți accesorii Marin Spivac și
avocatul Victor Vlah.
Prin hotărârea din 13 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Dionisie Vrabie împotriva O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing & Microcredit”
S.R.L. cu privire la declararea nulității absolute a contractului de fidejusiune.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 06 iulie 2023, Dionisie Vrabie, reprezentat de avocatul Dumitru
Barbaroș, a declarat apel împotriva hotărârii din 13 iunie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea integrală a acestuia, casarea
integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea de apel depusă de avocatul Dumitru Barbaroș, în interesele lui
Dionisie Vrabie, și s-a menținut hotărârea din 13 iunie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea hotărârii
primei instanțe în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în
apel, a constatat că instanța de judecată ierarhic inferioară corect a ajuns la
concluzia netemeiniciei acțiunii lui Dionisie Vrabie, reieșind din următoarele
considerente.
În context a citat prevederile art.774 alin.(1), art.775 alin.(1), art.858
alin.(2), art.992 alin.(1), (2), art. 993 alin. (1), (2), art.1628 alin.(2), art.1640
din Codul civil.
Materialele cauzei atestă că, la 23 februarie 2022 reclamantul
Dionisie Vrabie a încheiat un contract de fidejusiune cu O.C.N. Î.C.S.
„Express Leasing & Microcredit” S.R.L. prin care garantează executarea
3
obligațiilor contractuale de Marin Spivac rezultate din contractul de credit
încheiat de Marin Spivac cu O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing & Microcredit”
S.R.L. (f.d. 11-13, 47-62).
Instanța de apel a reținut că anterior încheierii contractului de
fidejusiune, reclamantul Dionisie Vrabie a depus cerere către O.C.N. Î.C.S.
„Express Leasing & Microcredit” S.R.L., prin care a solicitat să garanteze
executarea obligațiilor contractuale de Marin Spivac (f.d. 69), semnând și
informațiile fidejusorului (f.d. 68), fiind-i oferită și consultația independentă
a potențialului fidejusor (f.d 70, 36-40).
Din reglementarea art. 1663 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul civil
rezultă că legiuitorul a reglementat două situații distincte în care fidejusorul
poate anula fidejusiunea (instituție care nu este identică cu instituția de
declarare a nulității actului juridic civil).
Astfel în prima ipoteză, din alin. (3) al art. 1663 din Codul civil este
reglementată situația în care fidejusorul cu toate că primește consultația
independentă, nu este respectat termenul de 5 zile de „chibzuire” a
fidejusiunii, iar consecința legală este nașterea dreptului de anulare a
fidejusiunii sau de revocare a ofertei într-un termen rezonabil.
Instanța ierarhic inferioară a reținut din înscrisurile anexate la dosar
rezultă că contractul de fidejusiune a fost semnat la 23 februarie 2022, adică
în aceeași zi când apelantul a primit consultația independentă. Respectiv
consecința legală, prevăzută de Codul civil este cea reglementată de alin. (3)
al art. 1663 și anume că pentru Dionisie Vrabie a apărut un termen rezonabil
de 5 zile din momentul primirii consultație/semnării fidejusiunii pentru a o
anula unilateral. Cu toate acestea, Dionisie Vrabie a expediat notificarea de
anulare a fidejusiunii abia la 23 iunie 2022, adică peste patru luni, fără o
justificare de întârziere. Mai mult ca atât, din conținutul probelor cercetate
rezultă că la 23 februarie 2022 Dionisie Vrabie a fost contactat telefonic de
către un reprezentant al O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing & Microcredit”
S.R.L., care l-a informat despre existența unei cereri de acordare a unui credit
depusă de Marin Spivac și despre solicitarea de oferire a unei fidejusiuni. De
asemenea, se atestă că atât la sediul O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing &
Microcredit” S.R.L., cât și la sediul avocatului Victor Vlah, Dionisie Vrabie
a semnat un șir de cereri din care rezultă în mod clar intenția de a fi fidejusor,
precum și a semnat nemijlocit contractul de fidejusiune, fapt care nu poate fi
interpretat altfel decât o intenție suficient de clară de a garanta executarea
obligațiilor contractuale de către Marin Spivac.
Instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantului că nu ar fi
primit exemplarul său al contractului de fidejusiune, or din natura
raporturilor juridice stabilite între Dionisie Vrabie și O.C.N. Î.C.S. „Express
Leasing & Microcredit” S.R.L., aceasta din urmă nu avea niciun interes de a
nu-i înmâna exemplarul contractului, precum și comportamentul ulterior al
companiei, manifestat prin eliberarea imediată la cererea scrisă a lui Dionisie
4
Vrabie a unei copii a contractului, rezultă în mod clar lipsa unui interes de a
ascunde fapte sau acte rezultate din raportul juridic între O.C.N. Î.C.S.
„Express Leasing & Microcredit” S.R.L. și Dionisie Vrabie.
Cu referire la argumentul privind modul de obținere a consultanței
independente, precum că la sediul din bd. Moscova, 18, nu era avocatul, dar
era o doamnă care i-a înmânat niște acte pe care reclamantul Dionisie Vrabie
le-a semnat, instanța de apel l-a apreciat critic, deoarece intervenientul
accesoriu avocatul V. Vlah a prezentat referința la care a anexat cererea
depusă și semnată personal de Dionisie Vrabie, prin care acesta solicită
consultații juridice scrise privind efectele și consecințele semnării
contractului de fidejusiune.
În conformitate cu prevederile pct. 11 din Hotărîrea Guvernului nr.
251 din 24 aprilie 2019, după finalizarea consultației, consultantul eliberează
potențialului fidejusor consumator un certificat privind consultanța
independentă oferită acestuia, conform modelului din anexă. În cazul oferirii
în formă scrisă a informațiilor de la pct. 8, acestea se anexează la certificat.
Prin urmare, intervenientul accesoriu avocatul V. Vlah la referința depusă a
anexat: 1) copia cererii semnată personal de Dionisie Vrabie prin care acesta
a solicitat consultantă scrisă; 2) copia certificatului de consultanță
independentă despre primirea căruia Dionisie Vrabie a semnat în rubrica
semnătura potențialului fidejusor consumator; 3) copia consultației juridice
pe 2 file; 4) copia recipisei prin care Dionisie Vrabie a confirmat primirea
consultanței juridice; 5) copia bonului de plată pentru consultanța
independentă în mărime de 140 de lei.
Astfel, din referința și probele anexate de intervenientul accesoriu
Victor Vlah nu se constată că acesta a încălcat vreo prevedere legală la
efectuarea consultației independente juridice despre efectele fidejusiunii a
lui Dionisie Vrabie.
Așadar, instanța de apel a constatat că la sediul O.C.N. Î.C.S.
„Express Leasing & Microcredit” S.R.L., cât și la sediul avocatului Victor
Vlah, apelantul Dionisie Vrabie a semnat un șir de cereri din care rezultă în
mod clar intenția de a fi fidejusor, precum și a semnat nemijlocit contractul
de fidejusiune, fapt care nu poate fi interpretat altfel decât o intenție suficient
de clară de a garanta executarea obligațiilor contractuale de către Marin
Spivac, iar în cazul în care ultimul își executa corespunzător obligațiile
contractuale, apelantul nu ar fi fost afectat de calitatea sa de fidejusor,
deranjamentul cauzat lui Dionisie Vrabie fiind condiționat anume de
conștientizarea faptului că va răspunde solidar cu Marin Spivac pentru
obligațiile contractuale asumate.
Sub acest aspect se resping argumentele apelantului precum că,
instanța de judecată a examinat superficial materialele cauzei, deoarece
acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar soluția
primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept
5
material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în conformitate cu art.130
din Codul de procedură civilă și respectării prevederilor art.121, art.122 din
Codul de procedură civilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 09 septembrie 2024, Dionisie Vrabie, reprezentat de avocatul
Dumitru Barbaroș, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 17 aprilie
2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând declararea recursului admisibil,
admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În susținerea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerând că acțiunea urma
a fi admisă integral. Hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt
arbitrare, precum și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor în sensul art. 432 lit. e) din Codul de procedură
civilă. Atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au apreciat greșit
momentul în care a primit pretinsa consultație independentă, or, actele ce au
fost întocmite la 23 februarie 2022, au fost recepționate la sfârșitul lunii iunie
2022.
Reiterând prevederile art. 1662 alin. (1) din Codul civil, art. 1663
alin. (1), (2), (4) din Codul civil, recurentul a afirmat că întrucât condițiile
prevăzute de art. 1663 alin. (1) și (2) din Codul civil nu s-au respectat, la 24
iunie 2022 a expediat în adresa intimatului o notificare privind anularea
fidejusiunii în temeiul art. 1663 alin. (4) din Codul civil. Drept urmare a
acestei notificări, prin răspunsul O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing &
Microcredit” S.R.L. a fost informat despre faptul că nu acceptă notificarea
privind anularea fidejusiunii, anexând: 1) Copia certificatului privind
consultația independentă a potențialului fidejusor consumator din 23
februarie 2022; 2) Informațiile fidejusorului din 23 februarie 2022; 3)
Cererea de a fi fidejusor din 23 februarie 2022; 4) contractul de fidejusiune.
A luat cunoștință de conținutul acestor acte abia după ce a primit răspuns la
notificare.
Cu referire la prevederile art. 1663 alin. (3) din Codul civil,
recurentul a susținut că din actele anexate se poate observa că pretinsa
consultație referitor la contractul de fidejusiune, i-a fost acordată la 23
februarie 2022, tot la aceeași dată a fost semnat și contractul de fidejusiune
nr. 154/2022/SPI/VRA. Prin urmare, termenul dc cel puțin 5 zile înainte de
semnarea fidejusiunii – nu a fost întrunit. Respectiv, prin notificarea din 24
iunie 2022 a anulat fidejusiunea în conformitate cu prevederile art. 1663 alin.
(4) din Codul civil. În esență, recurentul a reiterat circumstanțele din cererea
de chemare în judecată.
La 29 octombrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa intimatului copia recursului declarat, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs,
6
cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere
a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din
poșta electronică, anexate la materialele dosarului (f.d.172-173).
La 28 noiembrie 2024, O.C.N. Î.C.S. „Express Leasing &
Microcredit” S.R.L. a depus referință la cererea de recurs, solicitând
declararea recursului ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Dionisie Vrabie, reprezentat de avocatul
Dumitru Barbaroș, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în
redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie
2023.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.”
7
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 17
aprilie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
participanților la proces la 24 iunie 2024, prin intermediul poștei terestre
(f.d.156), însă lipsesc date despre recepționare acesteia de către recurent. Din
partea introductivă a recursului rezultă că a fost recepționată de către
recurent la 19 august 2024. Astfel, recursul se consideră a fi în termen.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului.
Din analiza recursului declarat de Dionisie Vrabie, reprezentat de
avocatul Dumitru Barbaroș, rezultă că s-a invocat ca temei de admisibilitate
prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, citate supra.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor
art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre
arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită
în coraportul dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432
alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține
cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2),
5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească
este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu
8
stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul
procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o
„denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia,
22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-
o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis
o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-
o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al
procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la
actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,
a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din
practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu
aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt
bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În
esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate
cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar în nota
de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce
mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost
considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,
fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși
că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu
bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în
cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme
legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio
discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului
prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.
Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu
bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor
asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce
contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de
instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce
nu aplică acea normă.
Din textul recursului nu constată în mod univoc vreun argument care
ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor
9
imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din
textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.
De asemenea, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs
în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor
condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)
aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în
mod determinant pe această apreciere. Prin urmare, nu orice eroare în
aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art.432
alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un
profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare
trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine
recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt
întrunite.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate și prin urmare recursul este
vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel,
relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul
garantat de art.6§1 CEDO.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or,
recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează
aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de
Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
10
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa
constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există
limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza
Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință
de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria
A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează că recursul declarat de Dionisie Vrabie,
reprezentat de avocatul Dumitru Barbaroș, este vădit neîntemeiat și urmează
a fi considerat inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Dionisie Vrabie, reprezentat de
avocatul Dumitru Barbaroș, împotriva deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții
de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
11