3r-294/25 — Contestarea actului administrativ

La 01 octombrie 2024 Cara Stepan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând anularea deciziei SFS nr. 781/1799 din 22 mai 2024 și a deciziei SFS nr. 754/186 din 22 august.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 10 iunie 2025 acțiunea înaintată de Cara Stepan a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 10 iulie 2025, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Cara Stepan a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 10 iunie 2025.

Prin încheierea din 20 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul depus de avocatul Cara Stepan , deoarece motivarea apelului nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

La data de 24 octombrie 2025 Cara Stepan a depus recurs împotriva încheierii din 20 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii instanței de apel, repunerea în termen a apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Centru.

Recurentul a indicat că nu a recepționat hotărârea motivată a primei instanțe, iar adresa de e-mail de pe care a fost expediat apelul nemotivat nu îi aparține personal, fiind adresa incidentă folosită pentru a expedia în termen apelul nemotivat. Or, la materialele dosarului este indicată expres adresa sa de domiciliu, la care, însă, nu a primit hotărârea.

Comunică că la 09 septembrie 2025 a fost reținut într-un alt dosar penal, fiindu-i aplicată măsura preventivă de arest la domiciliu, fapt care a determinat imposibilitatea absolută de a depune personal motivarea apelului în termen. În perioada detenției i-au fost ridicate telefoanele mobile și astfel nu a avut posibilitatea de a comunica cu avocatul. Consideră că reținerea sa și lipsa accesului la comunicare electronică constituie circumstanțe obiective care justifică repunerea în termen.

Prin referința din 27 noiembrie 2025 intimatul a solicitat respingerea recursului.

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrative prevede că: „instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Art. 232 din Codul administrative prevede că: „(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică după puterea juridică și puterea doveditoare se echivalează cu informația în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informația să fie prezentată în scris, această cerință se consideră executabilă prin comunicarea electronică, cu condiția că informația ce se conține în ea este accesibilă pentru utilizare repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă electronică. Responsabilitatea pentru conținutul comunicării electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informația ce se conține în comunicarea electronică și de protecție a acesteia se stabilește prin lege”.

Art. 21 alin.(1) Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată nemijlocit de alcătuitor; de persoana autorizată să acționeze în numele alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de intermediarul în comerțul electronic; prin sistemul informațional al alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcționează în regim automat”.

Art. 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ, „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură. 3 (2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități alternative.

Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil: „(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într- un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, „notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată”.

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise”.

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că prin hotărârea Judecătoriei 4 Chișinău, sediul Râșcani din 10 iunie 2025 acțiunea înaintată de Cara Stepan a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 iulie 2025, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Cara Stepan, de pe dresa electronica skarinvest@mail.ru a depus apel nemotivat (f.d. 77-80), menționând că va prezenta motivarea apelului odată ce îi va fi notificată hotărârea motivată.

Materialele dosarului atestă că la 04 septembrie 2025 Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a și transmis copia hotărârii motivate pe adresa electronică indicată în cererea de apel nemotivată skarinvest@mail.ru (f.d. 96) , fapt care atestă că apelantul și-a dat consimțământul la expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată, prin intermediul poștei electronice la adresa respectivă.

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114. Astfel, hotărârea motivată a fost notificată apelantului, prin intermediul poștei electronice și se încadrează în rigorile art. 96 Cod administrativ.

Sub acest, aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează modalitate de comunicare a actelor judecătorești prin mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la materialele cauzei de către instanța de fond demonstrează incontestabil că hotărârea motivată a fost notificată apelantului la data de 04 septembrie 2025 prin intermediul poștei electronice a acestuia și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului de către Cara Stepan fiind de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, a început să curgă de la data de 05 septembrie 2025 și a expirat la data 06 octombrie 2025. Însă, motivarea apelului nu a fost depusă, precum nici dovada imposibilității îndeplinirii actului de procedură în termen cu solicitarea repunerii în termen a apelului. 5

În astfel de circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că Curtea de Apel Centru just a considerat a fi incidente cazului prevederile art. 236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ și prin încheierea din 20 octombrie 2025 întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de Cara Stepan.

Instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate argumentele recurentului potrivit cărora instanța nu i-ar fi expediat hotărârea motivată la adresa de domiciliu indicată în materialele dosarului, întrucât apelantul a utilizat adresa electronică pentru depunerea apelului nemotivat, ceea ce atrage obligația acestuia de a o verifica. Iar, instanța a procedat la notificarea actului de procedură prin poșta electronică, considerând această modalitate drept cea mai eficientă cale de comunicare.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că la data de 17 septembrie 2025, avocatul Guțu Zinaida, în baza mandatului avocațial din 08 septembrie 2025, având împuterniciri depline, inclusiv de a ataca cu apel hotărârea primei instanțe, în interesele lui Cara Stean, a luat cunoștință de materialele cauzei, fiind întocmită în acest sens o recipisă (f.d. 103).

Astfel, din data de 17 septembrie 2025 și până la data de 6 octombrie 2025, avocatul a avut posibilitatea de a formula motivarea apelului, din moment ce a luat cunoștință de materialele dosarului, inclusiv cu hotărârea motivată. Prin urmare, este exclusă pretinsa necomunicare a hotărârii motivate către apelant.

În acest context, instanța de recurs notează că Guțu Zinaida, în calitate de avocat, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, trebuie să pledeze și să acționeze în numele clienților săi, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții săi, acțiuni însă omise de către acesta. De altfel, potrivit art.65 alin.(1) din Codul administrativ, culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

Astfel, apelantul nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen și nu a depus la instanța de apel, motivarea apelului în interiorul termenului legal de 30 de zile de la notificare, termen imperativ prevăzut de lege.

Avocatul a cunoscut despre neajunsurile cererii de apel, însă într-un mod nejustificat, având la dispoziție 30 de zile, nu a întreprins acțiuni, care ar dovedi intenția de a prezenta motivarea apelului, or fiind conștient că este depus doar apel nemotivat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă ignorat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Referitor la solicitarea adresată instanței de recurs privind repunerea în termen a cererii de apel motivat, Colegiul reține că repunerea în termen se efectuează de către instanța care efectuează însăși actul de procedură (art. 116 alin. (2) CPC). La caz, examinarea cererii de repunere în termen a apelului ține de competența instanței de apel și nu de recurs. 6

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Cara Stepan, împotriva încheierii din 20 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7