2ra-749/25 — modificarea domiciliului copilului minor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- modificarea domiciliului copilului minor
- Temei legal
- Dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie temei de casare a ei
2ra-749/25 — modificarea domiciliului copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Constantin Nepotu împotriva Veronicăi Nepotu, intervenient accesoriu
Agenția Teritorială de Asistență Socială Centru, STAS Ialoveni
(modificarea domiciliului copilului minor)
împotriva deciziei din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru
Dosarul nr: 2ra-749/25
Nr. PIGD 2-23051417-01-2ra-16102025
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a acesteia.
Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni – jud. C. Albu
Curtea de Apel Centru - jud. A. Panov, D. Corlăteanu, L. Bagrin
17 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat avocata Tamara Boubatrîn, în
interesele Veronicăi Nepotu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 aprilie 2023, avocata Zinaida Cealic, acționând în interesele lui
Constantin Nepotu, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Veronicăi
Nepotu, având ca obiect modificarea domiciliului copilului minor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei
Hîncești, sediul Ialoveni din 6 iunie 2018, a fost desfăcută căsătoria dintre acesta
și pârâta Veronica Nepotu, fiind stabilit domiciliul copiilor minori – xxxx xxxx–
la mamă.
Reclamantul susține că minora xxxx locuiește cu el de câteva luni și refuză
să revină la domiciliul mamei, invocând un climat familial nepotrivit. Totodată,
acesta menționează existența unor suspiciuni privind comportamentul inadecvat al
concubinului pârâtei, aspect aflat în prezent în examinare într-o cauză penală.
Reclamantul relevă că minora nu a găsit sprijin în solicitările adresate
mamei sale și că se simte în siguranță alături de tatăl și bunicii paterni. Acesta
locuiește împreună cu părinții săi în xxxx xxxx, într-un imobil aflat în proprietatea
familiei, unde minora dispune de condiții adecvate de trai, inclusiv cameră proprie.
Reclamantul consideră că, în vederea respectării interesului superior al
copilului, este în beneficiul xxxx ca domiciliul acesteia să fie stabilit la el, întrucât
îi poate asigura stabilitate, protecție și un mediu favorabil dezvoltării armonioase.
Totodată, a susținut că nu intenționează să limiteze relația copilului cu mama și nu
va împiedica vizitele și comunicarea dintre acestea, atât timp cât acestea nu
afectează drepturile minorei. În consecință, a solicitat stabilirea domiciliului
minorei xxxx la tatăl său, Constantin Nepotu.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 11 iunie 2024, a
fost admisă cererea lui Constantin Nepotu privind modificarea domiciliului
minorei. Domiciliul minorei xxxx, a fost modificat și stabilit la tatăl, Constantin
Nepotu.
1
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 5 iulie 2024, avocata Tamara Boubatrîn, în interesele Veronicăi Nepotu,
a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,
din 11 iunie 2024. Ulterior, la 28 februarie 2025, a depus apelul motivat, solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii și respingerea acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Centru din 18 iunie 2025, a fost respinsă cererea
de apel și menținută hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 11 iunie
2024.
Instanța de apel a constatat că părțile au o fiică minoră, xxxx, născută la
xxxx, fapt dovedit prin certificatul de naștere depus la dosar. Prin hotărârea
Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 6 iunie 2018, căsătoria părților fusese
desfăcută, iar domiciliul minorei fusese stabilit la mamă. Ulterior, reclamantul
Constantin Nepotu a solicitat modificarea domiciliului copilului și stabilirea
acestuia la tată.
Instanța de apel a analizat cauza prin prisma art. 38, 52, 58, 62 și 63 din
Codul familiei, reținând că, în absența acordului părinților, domiciliul copilului se
stabilește de instanță în funcție de interesul superior al acestuia, ținându-se cont de
vârsta, opinia și gradul de maturitate al copilului, de condițiile oferite de fiecare
părinte și de avizul autorității tutelare.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a stabilit corect că minora
locuia efectiv la tată, că fusese instituită custodia în favoarea bunicii paterne în
absența acestuia și că avizul autorității tutelare confirma oportunitatea stabilirii
domiciliului la tată. De asemenea, minora xxxx, care atinsese vârsta de xxxx, își
exprimase clar dorința de a locui cu tatăl, conform declarației depuse la dosar.
Instanța de apel a reținut că drepturile părintești trebuie exercitate în
interesul copilului și că părintele la domiciliul căruia copilul nu locuiește păstrează
dreptul la relații personale, în condițiile art. 64 din Codul familiei. Totodată, a
menționat că măsura stabilirii domiciliului la tată nu constituia o sancțiune pentru
mamă, ci o soluție dictată de interesul superior al copilului.
Argumentele apelantei au fost respinse, întrucât contraveneau probelor
cauzei și constatărilor primei instanțe, nefiind de natură să răstoarne situația de
fapt sau aplicarea corectă a normelor legale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 octombrie 2025, avocata Tamara Boubatrîn, în interesele Veronicăi
Nepotu, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 18 iunie
2025, solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii.
2
În motivarea recursului, recurenta a invocat incidența art. 432 alin. (1) lit.
a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel ar fi
arbitrară și întemeiată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.
Recurenta a afirmat că instanțele au examinat superficial cauza și au
modificat nejustificat domiciliul minorei, fără probe pertinente care să impună
schimbarea soluției stabilite prin hotărârea irevocabilă din 6 iunie 2018. Aceasta a
susținut că s-a acordat o importanță excesivă declarației minorei, fără a verifica
dacă tatăl îi poate asigura condiții locative adecvate.
Recurenta a contestat și concluziile instanțelor referitoare la pretinsele fapte
imputate concubinului său, susținând că raportul de expertiză anexat la dosar nu
poate constitui probă concludentă în lipsa unei hotărâri penale definitive de
condamnare, astfel încât aceste elemente nu puteau fundamenta schimbarea
domiciliului minorei.
De asemenea, recurenta a susținut că instanțele au aplicat eronat art. 38 alin.
(2) lit. d) din Codul familiei, arătând că modificarea domiciliului minorului este
admisă doar în prezența unor probe concludente privind comportamente grave din
partea părintelui cu care copilul locuiește, probe care în speță lipsesc.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu,
neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin
hotărâre”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul
este vădit neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
3
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în
lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială
a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că dispozitivul deciziei Curții de Apel Centru a fost pronunțat în ședință
publică la 18 iunie 2025, iar copia integrală a deciziei motivate a fost expediată
participanților la proces la 17 septembrie 2025 (f.d. 129, vol. I). Prin urmare,
recursul declarat de avocata Tamara Boubatrîn, în interesele Veronicăi Nepotu, la
16 octombrie 2025 este considerat depus în termen (a se vedea pct. 20).
În aprecierea recursului declarat de avocata Tamara Boubatrîn, în interesele
Veronicăi Nepotu, Completul de judecată constată că acesta este vădit neîntemeiat
în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta a
invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de
procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit
nerezonabil probele administrate, aceasta nu a individualizat probele pretins
denaturate, omise sau interpretate eronat și nici nu a demonstrat existența unei
contradicții între soluția atacată și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de
Justiție.
Examinarea recursului relevă că acesta nu conține critici de drept propriu-
zise, ci reia aspecte de fapt deja examinate de instanța de apel. Recurenta își
exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica în ce mod instanța de
apel ar fi încălcat normele de drept material ori procedural, limitându-se la
contestarea aprecierii probelor – aspect care, potrivit art. 432 din Codul de
procedură civilă, nu poate constitui temei de casare.
Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că soluția primei instanțe
este în concordanță cu interesul superior al copilului, cu ansamblul probelor
administrate și cu prevederile art. 38, 52, 58 și 63 din Codul familiei. Instanța a
stabilit că minora locuia efectiv la tată, că avizul autorității tutelare confirma
oportunitatea stabilirii domiciliului la acesta, iar minora, având deja împlinită
vârsta de xxxx, și-a exprimat dorința de a locui cu tatăl.
Completul de judecată subliniază că art. 63 din Codul familiei instituie
regula potrivit căreia minorul care a împlinit 14 ani își exprimă personal opțiunea
privind domiciliul său, iar instanța are obligația de a ține cont de această opțiune,
în măsura în care ea nu contravine interesului superior al copilului. În prezenta
cauză, opțiunea minorei este stabilă, convingătoare și confirmată de situația de
fapt, respectiv locuirea efectivă la tată.
4
Critica recurentei referitoare la pretinsa aplicare eronată a art. 38 alin. (2)
lit. d) din Codul familiei este nefondată. Norma invocată nu condiționează
modificarea domiciliului minorului de existența unor comportamente grave ale
părintelui cu care acesta locuiește, ci consacră obligația instanței de a stabili
domiciliul copilului în conformitate cu interesul său superior, evaluând cumulul
circumstanțelor relevante. Interpretarea propusă de recurentă nu are suport legal.
Susținerile recurentei privind neclarificarea situației locative a tatălui sunt
contrazise de înscrisurile administrate în cauză, inclusiv avizul autorității tutelare
și investigațiile sociale, care atestă existența unor condiții adecvate de trai pentru
minoră, precum și faptul că aceasta locuia efectiv în acel mediu, beneficiind de
îngrijirea constantă a bunicii paterne în perioadele de absență a tatălui.
Recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția
pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul
în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică
aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs
nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de avocata Tamara Boubatrîn, în
interesele Veronicăi Nepotu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
5