2ra-951/24 — repararea prejudiciului moral

La 8 februarie 2023, Ion Duca a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” privind constatarea încălcării dreptului la informație, obligarea la furnizarea informației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 27 decembrie 2022, a adresat pârâtului o cerere întemeiată pe Legea privind accesul la informație, solicitând furnizarea calculelor detaliate ale pretinsei datorii pentru consumul de gaze naturale în cuantum de 6 389,15 lei, în vederea clarificării situației pe cale extrajudiciară. Potrivit reclamantului, pârâtul nu a furnizat informația solicitată în termenul legal și nu a oferit niciun răspuns, fapt ce ar constitui o încălcare a dreptului la informație și i-ar fi cauzat un prejudiciu moral, evaluat la 1 000 lei.

Instanța de apel a reținut aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, constatând că furnizorii de informații sunt obligați să asigure accesul liber, complet și în termen la informațiile oficiale aflate în posesia lor. Instanța de apel a stabilit că SA „Moldovagaz” avea calitatea de furnizor de informații și obligația legală de a examina și soluționa cererea reclamantului din 27 decembrie 2022 în termenele prevăzute de lege.

S-a constatat că pârâtul nu a făcut dovada comunicării unui răspuns reclamantului anterior introducerii acțiunii în judecată, simpla invocare a expedierii unei scrisori nefiind susținută de probe. În aceste condiții, instanța a apreciat ca fiind corectă concluzia instanței de fond privind încălcarea dreptului reclamantului la informație.

Totodată, instanța de apel a reținut că acordarea prejudiciului moral în cuantum de 500 lei este justificată și proporțională, având caracter compensatoriu și fiind stabilită cu respectarea criteriilor de echitate. Argumentele apelantului referitoare la cuantumul despăgubirilor au fost respinse ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, recurenta a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că hotărârile instanțelor inferioare se întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și pe o interpretare eronată a normelor de drept material.

Recurenta a susținut că cererea reclamantului a fost examinată în termenul prevăzut de legislația specială din domeniul gazelor naturale, invocând dispozițiile Legii nr. 108/2016 și ale Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale, potrivit cărora petițiile consumatorilor se examinează în termen de până la 30 de zile lucrătoare de la înregistrare. A indicat că cererea din 28 decembrie 2022 a fost înregistrată cu nr. 4745, iar răspunsul conținând informația solicitată a fost expediat la 2 februarie 2023 prin intermediul Î.S. „Poșta Moldovei”. Totodată, a menționat că legislația în vigoare nu impune transmiterea răspunsurilor exclusiv prin scrisori recomandate, expedierea prin poștă simplă fiind permisă, motiv pentru care a considerat neîntemeiată concluzia instanțelor privind lipsa comunicării răspunsului. 2

De asemenea, recurenta a susținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii pentru prejudiciul moral, întrucât reclamantul nu a dovedit existența faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, iar acordarea despăgubirilor ar conduce la o îmbogățire nejustificată.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În speță, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” se limitează la reiterarea situației de fapt și a unor norme generale considerate relevante, argumente care au fost deja invocate și examinate în cadrul apelului. Recurenta nu indică încălcări concrete ale normelor de drept material sau procedural și nici vicii esențiale de procedură care să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O asemenea abordare nu întrunește exigențele testului de admisibilitate, iar examinarea recursului în aceste condiții ar echivala cu exercitarea unui control din oficiu, inadmisibil în cadrul competenței Curții Supreme de Justiție.

Instanța de apel a motivat decizia în mod detaliat, aplicând corect dispozițiile Legii nr. 982/2000 privind accesul la informație și reținând că furnizorul de informații are nu doar obligația de a întocmi un răspuns, ci și obligația pozitivă de a-l comunica solicitantului într-o modalitate care să garanteze recepționarea acestuia. Simpla invocare a expedierii răspunsului prin poștă simplă, în lipsa unor probe concludente privind livrarea sau recepția, nu este suficientă pentru a înlătura răspunderea furnizorului pentru neexecutarea obligației legale. În lipsa dovezii comunicării răspunsului anterior introducerii acțiunii în judecată, Curtea de Apel a constatat în mod justificat încălcarea dreptului reclamantului la informație și a apreciat ca fiind întemeiată acordarea unui prejudiciu moral într-un cuantum rezonabil, cu respectarea criteriilor de echitate și proporționalitate.

Recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat. 4

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5