2ra-692/22 — incasarea datoriei

2ra-692/22 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-692/2022

2-19099235-01-2ra-18052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

17 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Balan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldovagaz” împotriva lui Ion Balan cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 03 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 mai 2019, SA „Moldovagaz” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Balan cu privire la încasarea datoriei în mărime de 73 135,35 de

lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit datelor din Registrul

bunurilor imobile, proprietar al bunului imobil din xxxxxxeste pârâtul Ion Balan,

conform procurii nr. 4246 din 28.04.2016, pârâtul are domiciliul la adresa

respectivă.

Prin hotărârea nr. 513 din 12.03.2013 emisă de Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică cu privire la modificarea condițiilor la licența SA

„Moldovagaz”, activitatea de furnizare a gazelor naturale la tarife reglementate în

mun. Chișinău din 01.01.2013 este transmisă de la titularul de licență SRL

„Chișinău-gaz”, titularului de licență pentru același gen de activitate SA

„Moldovagaz”.

SA „Moldovagaz” și-a executat obligațiile față de consumator integral, cu bună

credință, furnizând debitorului gaze naturale.

În baza drepturilor și obligațiilor prevăzute de Regulamentul pentru furnizarea

și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 415 din 25.05.2011

și Legea cu privire la gazele naturale nr. 123 din 23.12.2009, furnizorul și operatorul

de rețea este învestit cu dreptul de a avea acces la echipamentul de măsurare precum

și să verifice, să constate dacă consumatorul respectă prevederile contractuale.

La data de 08 aprilie 2016, personalul operatorului de rețea SRL „Chișinău-

1

gaz”, a efectuat verificarea locului de consum din xxxxx, întocmind actul de control

al echipamentului de măsurare, semnat inclusiv de Rusu Constantin, persoana care

a încheiat contractul de furnizare nr. 850961 din 15.12.2008 pentru locul de consum

respectiv și care a permis accesul angajaților SRL „Chișinău-gaz” la echipamentul

de măsurare.

Operatorul de rețea, verificând locul de consum, a avut suspiciuni asupra

integrității sigiliului aplicat la mecanismul de calcul din care motiv echipamentul de

măsurare a fost demontat pentru a fi prezentat instituțiilor competente să efectueze

constatarea tehnico-științifică, fiind documentat și întocmit Actul de demontare a

echipamentului de măsurare corespunzător legislației (pct.123 din Regulamentul

nr.415 din 25.05.2011).

La examinarea detaliată a echipamentului de măsurare specialistul a

concluzionat că, la echipamentul de măsurare sigiliul uzinei producătoare s-a

înlăturat, ulterior fiind instalat sigiliul confecționat artizanal (contrafăcut).

În consecință, s-a stabilit că consumatorul nu a respectat pct. 78 lit. j) din

Regulament, care obligă consumatorul final să păstreze intact echipamentul de

măsurare, sigiliile aplicate echipamentului de măsurare, alte dispozitive și instalații

montate de operatorul de rețea la consumatorul final și să se abține de la orice acțiuni

ce duc la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a consumului de gaze naturale,

să nu influențeze echipamentul de măsurare cu diferite mijloace tehnice în scopul

denaturării rezultatelor măsurării volumelor de gaze naturale consumate.

Conform pct. 114 din Regulament, se interzice consumatorului final să

intervină sub orice formă asupra echipamentului de măsurare, inclusiv în

funcționarea lui și asupra sigiliilor aplicate.

SA „Moldovagaz” a adoptat decizia nr. 91 din 27.05.2016 privind încălcarea

de consumatorul final a clauzelor contractuale, prin care s-a decis efectuarea

calculului în baza sistemului paușal pe o perioadă de 12 luni, conform pct. 151 din

Regulament, care prevede că dacă se constată încălcarea clauzelor contractuale de

consumatorul final, care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a

volumului de gaze naturale consumat, furnizorul este în drept să calculeze consumul

de gaze naturale conform sistemului paușal, ținând cont de volumul facturat și

achitat de consumator pentru perioada recalculării.

Fiind efectuată recalcularea consumului în baza sistemului paușal pentru o

perioadă de 12 luni, suma recalculării a constituit 73 135,35 de lei.

Conform legislației aplicabile, consumatorul final este obligat să achite

consumul de gaze naturale calculat prin aplicarea sistemului paușal dacă se constată

că a încălcat clauzele contractuale ce a condus la neînregistrarea sau înregistrarea

incompletă a consumului de gaze naturale, iar calculul consumului de gaze naturale

în aceste circumstanțe se efectuează potrivit Regulamentul pentru furnizarea și

utilizarea gazelor naturale (art. 83 alin. (5) din Legea cu privire la gazele naturale,

nr. 108 din 27.05.2016).

A înaintat pretenție în adresa pârâtului prin care a solicitat pe cale amiabilă

achitarea sumei de 73 135,35 de lei în baza deciziei emise, aceasta fiind recepționată

de pârât, fapt confirmat prin semnătura pe avizul de recepție, însă pretenția a fost

lăsată fără soluționare.

Prin hotărârea din 17 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Moldovagaz” împotriva

2

lui Ion Balan privind încasarea datoriei, fiind încasată de la Ion Balan în beneficiul

SA „Moldovagaz” datoria în sumă de 73 135,35 de lei și cheltuielile de judecată în

sumă de 2 194,06 de lei cu titlu de taxă de stat, în total 75 329,41 de lei.

Prin decizia din 03 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Vladimir Kovali în interesele apelantului Ion Balan și s-a menținut

hotărârea din 17 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a determinat

corect și a stabilit circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probelor

prezentate s-a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, hotărârea

judecătorească fiind legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și

intereselor legale ale participanților la proces.

Colegiul a considerat justă concluzia primei instanțe privind temeinicia

pretenției cu privire la încasarea datoriei în sumă de 73 135,35 de lei or, în urma

inspectării locului de consum a gazelor naturale din 08.04.2016, s-a constatat cu

certitudine că sigiliul uzinei producătoare a fost înlăturat cu instalarea sigiliului

confecționat artizanal (contrafăcut) la echipamentul de măsurare a gazelor naturale,

în acest sens fiind emisă decizia nr. 91 din 27.05.2016 privind încălcarea clauzelor

contractuale de către consumatorul Ion Balan, cu calcularea consumului de gaze

naturale după sistemul paușal, pentru o perioadă de 12 luni, din care rezultă suma de

73 135,35 de lei.

Instanța de apel a reiterat poziția instanței de fond, că în conformitate cu

prevederile legislației în domeniu este interzis consumatorului final să intervină sau

să influențeze echipamentul de măsurare cu diferite mijloace tehnice în scopul

denaturării rezultatelor măsurării volumelor de gaze naturale consumate, în caz

contrar furnizorul este în drept să calculeze consumul conform sistemului paușal.

Argumentele apelantului Ion Balan privind tardivitatea înaintării cererii de

chemare în judecată au fost respinse or, decizia nr.91 în temeiul căreia s-a dispus

calcularea datoriei după sistemul paușal a fost emisă la 27 mai 2016, acțiunea fiind

înaintată de către SA „Moldovagaz” la data de 27 mai 2019, cu respectarea

termenului de prescripție prevăzut de lege în acest sens. În același context Colegiul

a apreciat critic declarațiile apelantului că termenul de prescripție urmează a fi

calculat din data de 14 aprilie 2016, data întocmirii actului de depistare a încălcării

clauzelor or, actul menționat este un act preparatoriu de constatare, în temeiul căruia

ulterior s-a emis decizia SA „Moldovagaz” nr. 91 din 27.05.2016 prin care s-a decis

efectuarea calculului consumului de gaze naturale prin metoda sistemului paușal

pentru perioada de 12 luni.

La fel instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantului privind lipsa

contractului de furnizare a gazelor naturale încheiat cu apelantul Ion Balan or,

anterior contractul a fost încheiat la 15.12.2008 cu o altă persoană, Russu

Constantin, iar potrivit pct. 44 din Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale,

aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 113/2019 din 19.04.2019, persoana fizică sau

juridică care a obținut cu drept de proprietate un imobil este obligată să solicite

furnizorului încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale. În acest sens

fiind reținut faptul că din actele cauzei Ion Balan a obținut dreptul de proprietate la

19.11.2009, iar potrivit pct. 44 din Regulament, furnizorul este în drept să ceară

noului proprietar achitarea plății datorate pentru consumul de gaze naturale și/sau

pentru consumul neînregistrat sau înregistrat incomplet din momentul dobândirii de

3

către acesta a dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv, responsabil de

intervenția în echipamentul de măsurare fiind Ion Balan.

Colegiul a considerat necesar de a respinge inclusiv și argumentele apelantului

privind înaintarea cererii de chemare în judecată de către SA „Moldovagaz”

împotriva unui pârât necorespunzător, având în vedere că Ion Balan este proprietarul

bunului imobil, iar decizia nr. 91 din 27.05.2016, prin care s-a dispus efectuarea

calculului consumului de gaze naturale consumatorului Ion Balan, nu a fost

contestată de către apelantul Ion Balan, aceasta producând efecte juridice până în

prezent.

La 26 aprilie 2022, Ion Balan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de

fond, examinarea cauzei în ședință publică.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor de

judecată și a menționat că instanțele de judecată au interpretat în mod eronat legea.

A susținut că, actul de control al echipamentului este din 08.04.2016, raportul

de expertiză este din 12.04.2016 și astfel, începutul curgerii termenului de

prescripție este din12.04.2016 și nicidecum 27.05.2016. Pînă la urmă grupul de lucru

la 27.04.2016 a stabilit modalitatea de intervenire în contor și potrivit pct. 129/1 din

Regulament pînă la 17.05.2016 avea obligația emiterii deciziei. Recurentul nu poate

fi declarat vinovat de nerespectarea termenilor de procedură și de prescripție din

partea intimatului. Prin admiterea acțiunii tardive instanța a admis violarea

articolului 6 din Convenție, dreptul la un proces echitabil.

A indicat că, instanțele de judecată n-au examinat circumstanțele în ce perioadă

a fost instalat contorul, de către cine și dacă recurentul a participat la instalarea și

sigilarea lui. Recurentul s-a aflat peste hotarele țării începând cu anul 2004 și nu

cunoaște cine și când a instalat și recepționat acest contor. Mai mult, operatorul de

rețea este responsabil de instalarea, exploatarea, deservirea și verificarea

metrologică periodică a echipamentelor de măsurare a gazelor naturale ale

consumatorilor finali racordați la rețeaua de gaze naturale.

A menționat că reclamantul în instanța de fond a retras raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 238 din 12.04.2016 în calitatea de probă, astfel, soluția

instanței de judecată a fost bazată pe o probă care nu a fost cercetată în instanța de

judecată.

În circumstanțele în care a fost retrasă proba principală, instanța n-a solicitat

prezentarea cărorva certificate sau confirmări de intervenire în contor. Instanța

judecătorească a considerat un fapt dovedit, bazându-se numai pe declarația unui

participant la proces în cazul în care în ședința de judecată sau prezentat suficiente

înscrisuri care probează contrariul, probele puse la baza hotărîrii sunt în mod vădit

insuficiente, în dosar există probe contradictorii cu cea pe care instanța și-a întemeiat

soluția, instanța n-a reflectat în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea

unor probe și respingerea altor probe.

A indicat că cererea de chemare în judecată a fost înaintată împotriva unui pârât

necorespunzător or, prin materialele cauzei se confirmă că la data efectuării

controlului echipamentului de măsurare consumator final era Ala Russu-Slobozeanu

și Constantin Russu și nu Ion Balan. Astfel, în procesul-verbal al ședinței comisiei

de lucru a SA „Moldovagaz” este invocată Slobozeanu-Russu ca reprezentant al

consumatorului Russu C. Astfel, intimatul recunoaște că consumatorul final este

4

Russu C., însuși actul de demontare a echipamentului de măsurare fiind semnat de

către Russu C.

Actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale a fost semnat de către

Slobozeanu-Russu Ala la 14.04.2016, anume din această dată părțile au cunoscut

circumstanțele încălcării fiind deja întocmit Raportul de expertiză nr. 238 din

12.04.2016.

Acțiunea în contencios administrativ privind contestarea actului administrativ

a fost depusă de fiica Sobozeanu-Russu Ala care deși avea procură nu avea

împuternicire de a depune acțiune în judecată.

A susținut că, este incorectă concluzia instanței de fond precum că pîrîtul n-a

contestat decizia intimatului în instanța de judecată or, nu dânsul nu cunoștea despre

cazul dat și respectiv nu putea înainta acțiune în judecată. În schimb fiica

proprietarului nefiind împuternicită a înaintat acțiune în judecată, care însă a fost

respinsă deoarece a fost înaintată de o persoană neîmputernicită.

La 18 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă către Ion Balan, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f.d. 175).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 03 februarie 2022.

La data de 22 martie 2022, a fost expediată în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 158), însă date privind recepționarea acesteia la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul au fost declarat la 26 aprilie 2022, respectiv se constată că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

5

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

6

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Ion Balan, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Balan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

7