2ra-1439/23 — Încasarea prejudiciului cauzat prin contravenție

La 27 decembrie 2019, Ghenadie Sidorenco și Mihail Chilari, reprezentați de avocatul Alexandru Havrun, au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sava Chetrari, intervenient accesoriu SRL „Benserv-Trans”, privind încasarea prejudiciului cauzat prin contravenție.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au indicat că, la 01 noiembrie 2016, pârâtul a fost angajat în calitate de șofer pe rute naționale și internaționale la SRL „Benserv-Trans”, ceea ce se confirmă prin contractul individual de muncă nr. **** din **** și ordinul nr. **** din ****. Totodată, a fost semnat și contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină nr. **** din ****.

La 14 decembrie 2016, Sava Chetrari a fost implicat într-un accident rutier în România, în rezultatul căruia au fost deteriorate autotractorul de marca **** cu număr de înmatriculare ****și semiremorca de marca **** cu număr de înmatriculare ****, care i-au fost încredințate de întreprindere în vederea efectuării rutei de transport preconizate.

Conform procesului - verbal Seria **** nr. ****din ****perfectat de colaboratorii de poliție al Serviciului Rutier din cadrul MAI România, pârâtul a fost declarat vinovat în comiterea accidentului, fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de amendă, care a fost achitată de ultimul la 19 decembrie 2016.

După accident s-a convenit cu pârâtul că, el va restitui în mod treptat prejudiciul cauzat, iar la solicitarea acestuia nu s-a intentat până la momentul actual careva acțiuni în instanța de judecată.

Însă, până în prezent pârâtul nu a restituit careva sume de bani în contul achitării prejudiciului cauzat, iar la pretenția expediată acestuia din numele SRL „Benserv-Trans” la 01 februarie 2018 nu s-a primit nici un răspuns, ci doar promisiuni, care nu au fost îndeplinite.

Au menționat că autotractorul de marca ****cu număr de înmatriculare ****și semiremorca de marca ****cu număr de înmatriculare **** se aflau în 1 locațiunea întreprinderii SRL „Benserv-Trans”, iar proprietarii acestor bunuri sunt Ghenadie Sidorenco și Mihail Chilari.

Prejudiciul cauzat a fost constatat prin actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. **** din 30 decembrie 2016, raportul de evaluare a pagubei nr **** din 10 ianuarie 2017, actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. 200/01A din 30 decembrie 2016, raportul de evaluare a pagubei nr. **** din 10 ianuarie 2017 conform cărora nu există careva raționamente tehnice de reparare a automobilului și remorcii avariate, deoarece valoarea cheltuielilor depășesc valoarea medie de piață a unui autotractor analogic cu remorcă.

În drept, și-au întemeiat cererea de chemare în judecată în baza dispozițiilor art. 11, art. 14, art. 1398 din Codul Civil în vigoare până la data de 01 martie 2019.

Reclamanții au solicitat încasarea de la Sava Chetrari în beneficiul lui Ghenadie Sidorenco suma prejudiciului cauzat autotractorului de marca ****cu număr de înmatriculare ****în mărime totală de 266 341, 13 de lei; - încasarea de la Sava Chetrari în beneficiul lui Mihail Chilari suma prejudiciului cauzat semiremorcii marca ****număr de înmatriculare M220RZ în mărime totală de 132 648, 33 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată, axându-și motivarea conform art. art.19 și art. 1998 din Codul civil, art. 45 din Codul contravențional, constatând la caz componența răspunderii delictuale și că prejudiciul îndeplinește cumulativ condițiile care dau naștere răspunderii patrimoniale: este efectiv, real și cert și a fost cauzat direct în patrimoniul reclamantului.

Instanța de apel a considerat ca fiind eronată concluzia instanței de fond privind încasarea prejudiciului material cauzat, direct de la persoana fizică, salariatul SRL „Benserv-Trans” Sava Chetrari, în beneficiul lui Mihail Chilari și al lui Ghenadie Sidorenco, or, la caz, întru respectarea principiului echității și teoriei riscului și garanției, urmează a fi aplicate alte norme legale adică al atrage la răspunderea materială pe cel care organizează și trage foloase de pe urmă activității salariaților săi, care în speță este angajatorul SRL „Benserv- Trans”.

Așadar, instanța de apel a considerat că speței sunt aplicabile dispozițiile art.485 din Codul civil, potrivit căruia (1) Este prepus, în scopul exercitării posesiei, persoana: a) care exercită stăpânirea de fapt nemijlocită asupra bunului în numele posesorului, neavând intenția și fără a fi parte la raportul juridic prevăzut la art. 484 alin. (3); sau b) căreia posesorul îi poate da instrucțiuni obligatorii în legătură cu stăpânirea sau folosirea bunului în interesul posesorului. (2) La categoria de prepus se poate atribui, în special: a) salariatul 3 posesorului sau persoana care exercită o funcție similară; sau b) persoana căreia posesorul i-a îngăduit stăpânirea de fapt asupra bunului din motive practice. (3) De asemenea, este prepus persoana care accidental este într-o poziție să exercite, și exercită, stăpânirea de fapt nemijlocită asupra bunului pentru posesor.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că cererea de chemare în judecată a fost înaintată împotriva unui pârât necorespunzător, or, după cum se reglementează în noul Cod civil modernizat întru respectarea principiului echității și teoriei riscului și garanției, la caz urma să fie atras la răspunderea materială pe cel care organizează și trage foloase de pe urmă activității salariaților săi, în cazul de față fiind SRL „Benserv-Trans”, angajat al căruia era Sava Chetrari la momentul comiterii accidentului rutier, care ulterior în baza prevederilor legale descrise în cazul încasării prejudiciului material de la el își rezervă dreptul de regres contra prepusului.

Cu referire la încheierea din 27 mai 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, instanța de apel a reținut că înaintarea prezentei acțiunii rezultă dintr-o contravenție, iar procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare a pârâtului au fost emise la data de 15 decembrie 2016, de către autoritățile competente din România.

Din dispozițiile art. 118 alin. (1) ale Ordonanței de urgență nr. 195 din 12 decembrie 2002 al Guvernului Român privind circulația pe drumurile publice, cât și art. 448 alin. (1) din Codul contravențional al Republicii Moldova rezultă că sancțiunea respectivă a devenit executorie după termenul de 15 zile care au fost stabilite ca termen de atac.

Respectiv, în speță, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă din data când decizia agentului constatator emisă la data de 15 decembrie 2016 devine definitivă, respectiv termenul de adresare începe de la data de 31 decembrie 2019.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că acțiunea a fost înaintată în interiorul termenului de prescripție extinctivă de 3 ani, or, aceasta a fost înaintată la data de 27 decembrie 2019.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 5 e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Ghenadie Sidorenco și Mihail Chilari, reprezentați de avocatul Alexandru Harvun, la 13 septembrie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de 6 drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Ghenadie Sidorenco și Mihail Chilari, reprezentați de avocatul Alexandru Harvun, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale 7 procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ghenadie Sidorenco și Mihail Chilari, reprezentați de avocatul Alexandru Harvun, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ghenadie Sidorenco și Mihail Chilari, reprezentați de avocatul Alexandru Harvun, împotriva deciziei din 18 mai 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 8