2ra-1402/23 — incasarea datoriei, penalitatii si a cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, penalitatii si a cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-1402/23 — incasarea datoriei, penalitatii si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Elena Reni,
reprezentată de avocatul Vasile Martin,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” împotriva Elenei Reni cu
privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1402/23
NR. PIGD 2-21126515-01-2ra-11092023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Edineț, sediul Central, jud. Gh. Bîrsan
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza
19 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă de
Elena Reni, reprezentată de avocatul Vasile Martin,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Diana Stănilă, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 august 2021, Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Reni, cu privire la
încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că, la 12
iulie 2019, între Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus”, în calitate
de vânzător, și Reni Elena, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul
de vânzare-cumpărare nr. ******.
Conform pct. 1.1. din contract, vânzătorul vinde, iar cumpărătorul
cumpără veselă în asortiment (în continuare marfă), iar conform pct. 1.2. din
contract, cantitatea și prețul sunt indicate în facturile fiscale recunoscute drept
anexe la prezentul contract.
În conformitate cu pct. 3.3 din contract, „achitarea se va efectua timp de
până la 36 luni. Lunar cu rată de 3 415 de lei din ziua livrării mărfii. Conform
facturii ****** din ******și ****** din ******”.
La ******, de către părți, a fost semnată factura fiscală seria ******,
pentru suma de 71014 de lei, iar, la 14 iulie 2019, a fost semnată factura fiscală
seria ******, pentru suma de 52 115 de lei, însă la recepționarea mărfii și
semnarea facturilor fiscale, de către cumpărător nu au fost înaintate careva
obiecții cu referire la sumă sau calitatea mărfii primite.
Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. ****** din ******,
Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” a vândut Elenei Reni marfă
în sumă totală de 123 129 de lei.
Deși pârâta, prin semnarea contractului, s-a obligat să achite lunar câte o
rată în sumă de 3 415 de lei către Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-
Plus”, aceasta se eschivează de la achitarea sumei pentru marfa primită conform
contractului, efectuând o plată la data de 18 februarie 2020 în sumă de 26 968 de
lei. La moment pârâta are datorie față de Societatea cu Răspundere Limitată
„Vasilux-Plus” în sumă de 96161 de lei.
1
În vederea soluționării pe cale extrajudiciară a litigiului apărut între părți,
reclamanta a expediat în adresa pârâtei pretenția cu nr. 14, prin care ultima a fost
somată în prealabil în vederea achitării sumei restante în sumă de 96 161 de lei
și a penalității în sumă de 2 902,89 de lei, în termen de 7 zile de la data
recepționării pretenției, totodată, pârâta a fost atenționată asupra faptului că, în
caz de neexecutare a obligațiilor, va fi acționată în instanța de judecată, iar
cheltuielile vor crește considerabil.
Manifestând bună-credință în raport cu pârâta, reclamanta a expediat de
câteva ori pretenții la domiciliul acesteia prin scrisori cu aviz recomandat, mai
exact la 06 octombrie 2020, 23 octombrie 2020 și 01 decembrie 2020, însă de
fiecare dată scrisorile nu au fost recepționate și au fost returnate societății.
Astfel, toate eforturile depuse de către reclamantă în vederea soluționării
prezentului litigiu pe cale amiabilă au eșuat, or, pârâta a manifestat în raport cu
încercările întreprinse indiferență totală, respectiv au fost epuizate toate căile de
soluționare amiabilă a litigiului.
Cu referire la normele de drept în vigoare, părțile de comun acord au
stabilit o clauză penală în contractul de vânzare-cumpărare, cu scopul garantării
executării obligațiilor asumate, astfel, conform pct. 6.2 din contract, în caz de
neachitare în termen a plății pentru marfă sau încălcării termenului de livrare a
mărfii, partea vinovată plătește o penalitate în mărime de 0,1 % din suma ce
constituie valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere până la ziua
executării. Așadar, pentru perioada 13 august 2019-23 august 2021, penalitatea
constituie suma de 91 334,75 de lei.
În drept, reclamanta, Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” ,
și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 774, art. 775,
art. 947, art. 948 și art. 1108 din Codul civil.
Reclamanta, Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus”, a
solicitat încasarea datoriei în sumă de 96 161 de lei, penalității contractuale în
sumă de 91 334,75 de lei, cheltuielile de judecată în sumă de 5 624,87 de lei cu
titlu de taxă de stat și 6 000 de lei cu titlu de asistență juridică, precum și 180 de
lei cheltuieli pentru aflarea domiciliului pârâtei.
La 08 decembrie 2021, Elena Reni, reprezentată de avocatul Vasile
Martin, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu
Răspundere Limitată „Vasilux-Plus”, cu privire la declararea nulității
contractului de vânzare-cumpărare și a facturilor fiscale (f. d. 2-5, vol. II).
ASPECTE DE PROCEDURĂ
2
Prin încheierea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-
a admis excepția de tardivitate invocată de Societatea cu Răspundere Limitată
„Vasilux-Plus”, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei. S-a respins cererea
de chemare în judecată depusă de Elena Reni împotriva Societății cu
Răspundere Limitată „Vasilux-Plus”, ca fiind depusă cu omiterea termenului de
prescripție (f. d. 80-86, vol. I).
Prin decizia din 14 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererea de recurs depusă de Elena Reni, reprezentată de avocatul Vasile Martin,
și s-a menținut încheierea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Central
(f. d. 98-101, Anexă volumul I).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 22 noiembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Vasilux-Plus”. S-a încasat de la Elena Reni în beneficiul
Societății cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” datoria în sumă de 96 161 de
lei, penalitatea contractuală în sumă de 91334,75 de lei și cheltuielile de judecată
în sumă totală de 12 204,87 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 06 decembrie 2022 Elena
Reni a depus cerere de apel nemotivată. Totodată, la 07 decembrie 2022 Vasile
Martin, în interesele Elenei Reni, a depus cerere de apel nemotivată, iar la 20
februarie 2023, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 22
noiembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de
chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a admis cererea de
apel depusă de Elena Reni. S-a modificat hotărârea din 22 noiembrie 2022 a
Judecătoriei Edineț, sediul Central prin micșorarea sumelor dispuse spre
încasare cu titlul de penalitate de la 91334,75 de lei la 35091,27 de lei, și
cheltuielile de judecată de la 12204,87 de lei la 9117,36 de lei. În rest, hotărârea
s-a menținut.
3
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la 12 iulie
2019, între Societatea cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus”, în calitate de
vânzător, și Elena Reni, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de
vânzare-cumpărare nr. ******. Potrivit contractului, vânzătorul a vândut, iar
cumpărătorul a cumpărat veselă în sumă totală de 123 129 de lei.
Potrivit facturii fiscale seria/nr. ****** din ******, Societatea cu
Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” a livrat Elenei Reni marfă în sumă totală
de 71 014 de lei (f.d.9), și potrivit facturii fiscale seria/nr. ****** din ******a
livrat marfă în sumă totală de 52 115 de lei (f.d.10), ambele facturi sunt semnate
de către părți.
Conform bonului fiscal la 18 februarie 2020, Elena Reni a achitat
Societății cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” pentru marfa primită suma de
26 968 de lei (f.d.11), alte plăți nu au fost efectuate. Astfel, conform actului de
verificare privind decontările reciproce, la 30 septembrie 2020, între Societatea
cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” și Elena Reni pentru perioada 01
ianuarie 2020 – 30 septembrie 2020 datoria acumulată de cumpărător este de 96
161 de lei (f.d.12).
Instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a ajuns la concluzia
de a admite acțiunea înaintată și a încasa cu titlu de datorie suma de 96 161 de
lei, fiindcă din lucrările dosarului rezultă cu certitudine că Societatea cu
Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” și-a onorat obligațiunea de transmitere a
mărfii solicitate, pe când Elena Reni nu și-a onorat obligațiunea asumată prin
contractul de vânzare-cumpărare. Or, din suma totală de 123129 de lei ce urma a
fi achitată pentru livrarea mărfii, a fost achitată doar suma de 26968 de lei,
restanța constituind suma de 96161 de lei
Cu referire la încasarea penalității, instanța de apel a notat că prima
instanță în mod eronat a concluzionat asupra sumelor dispuse spre încasare cu
statut de penalitate.
La acest aspect, instanța de apel a reținut că, potrivit pct. 3.3. din
contractul de vânzare-cumpărare nr.12/19 din 12 iulie 2019 achitarea se va
efectua timp de 36 luni, lunar cu o rată de 3415 de lei, iar, potrivit calculului
penalității efectuate în baza pct.3.3 din contract (f.d.176) suma penalității
constituie 35 091,27 de lei pentru perioada 12 august 2019 – 24 august 2021,
mărimea penalității pentru fiecare zi de întârziere fiind de 0,1% și perioada
încasării penalității aplicabilă speței de 317 zile.
Din aceste considerente, instanța de apel a ajuns la concluzia micșorării
sumei penalității de la 91 334,75 de lei la suma de 35 091, 27 de lei.
Totodată, instanța de apel a respins alegațiile apelantei, Elena Reni, cu
privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, or, conform încheierii din
4
03 iunie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Central s-a admis excepția de
tardivitate formulată de Societatea cu Răspundere Limitată „VasiluxPlus” și s-a
respins cererea de chemare în judecată formulată de Elena Reni împotriva
Societății cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus” privind declararea nulității
contractului de vânzare-cumpărare nr. ****** din ****** și facturile fiscale nr.
****** pe suma de 71014 de lei și nr. ****** pe suma de 52115 de lei din 12
iulie 2019, menținută prin decizia din 14 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți,
fiind definitivă și irevocabilă.
Mai mult, instanța de apel a constatat inexistența și a temeiurilor de
nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. ******din 1****** și
facturilor fiscale nr. ****** pe suma de 71014 de lei și nr. ****** pe suma de
52115de lei din 12 iulie 2019, deoarece acestea sunt contrasemnate de către
apelanta Elena Reni, întocmite în scris, având forma corespunzătoare prevăzută
de lege, care a produs efecte: marfa a fost transmisă și contravaloarea acesteia
parțial a fost achitată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 06 septembrie 2023, Elena Reni, reprezentată de avocatul Vasile
Martin, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de
Apel Bălți și a hotărârii din 22 noiembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de
apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea
de chemare în judecată să fie respinsă integral.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept,
recurenta a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe
urmează a fi casate, deoarece instanțele inferioare au aplicat eronat normele de
drept material sau normele de drept procedural.
Recurenta a susținut că instanța de apel eronat a respins argumentele
sale în partea declarării nule a contractului de vânzare-cumpărare și a facturilor
fiscale pe motiv că această solicitare a fost depusă peste termenul de 6 luni
prevăzut de art. 339, art. 341 și art. 343 din Codul civil. Or, la momentul
semnării actelor din 12 iulie 2019 nu a conștientizat natura juridică și
consecințele reale ale acestora. Semnarea a avut loc în condiții de presiune
psihologică și amenințare din partea lui Vasile Pînzari, administratorul Societății
cu Răspundere Limitată „Vasilux-Plus”, care a impus-o să semneze actele,
comunicându-i că, în caz de refuz, îi va crea impedimente de a ieși din țară. La
29 iulie 2019 a părăsit teritoriul Republicii Moldova și s-a reîntors abia în vara
5
anului 2022. Despre esența contractului a aflat abia în luna septembrie, când
părinții au primit copia cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, recurenta și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432
alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până al 01
septembrie 2023).
La 02 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului
copia cererii de recurs depusă de Elena Reni, reprezentat de avocatul Vasile
Martin, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul
de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării
principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de
depunere a referinței.
Prin referința din 26 februarie 2024, Societatea cu Răspundere Limitată
„Vasilux-Plus”, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei, a solicitat
declararea recursului depus de Elena Reni, reprezentat de avocatul Vasile
Martin, ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
6
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, la 14 iulie 2023, Curtea de Apel Bălți a
expediat, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei motivate din 13
iunie 2023, reprezentantului recurentei, avocatului Vasile Martin, fapt ce se
confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (vol. II,
f.d. 187).
Astfel, recursul depus de Elena Reni, reprezentat de avocatul Vasile
Martin, la 06 septembrie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului
și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de
apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
7
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
cererea de recurs depusă de Elena Reni, reprezentată de avocatul Vasile
Martin,nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a
limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu
îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de
drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța
de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
8
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Elena Reni, reprezentat
de avocatul Vasile Martin, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Elena Reni, reprezentată de avocatul
Vasile Martin, împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Diana Stănilă
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
9