2ra-538/24 — restituirea sumei imprumutului

La 3 noiembrie 2021, Ioana Crețu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Crețu și Mihaela Crețu prin care a solicitat încasarea în mod solidar a sumei de 64 000 lei, transmiși cu titlu de împrumut în anul 2017, care nu au fost restituită până la momentul actual, și a cheltuielilor de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1 920 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta susține că, în anul 2017, i-a acordat nepotului său, Vitalie Crețu, două împrumuturi în sumă totală de 64 000 lei (30 000 lei și ulterior 34 000 lei), destinate procurării materialelor de construcție pentru edificarea locuinței acestuia. Sumele au fost oferite fără termen de restituire și fără dobândă, având în vedere relația de rudenie și faptul că reclamanta este pensionară.

Cu toate că pârâtul a recunoscut în scris primirea banilor, prin recipisa din 19 august 2021 și prin declarațiile date la poliție la 10 mai 2017, acesta nu a restituit nici o parte din împrumut. La 20 septembrie 2021, reclamanta i-a adresat o cerere/notificare solicitând restituirea integrală a sumei în termen de 30 de zile, cerere primită de pârât la 22 septembrie 2021, însă ignorată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 22 februarie 2024, a fost admis apelul declarat de avocatul Sergiu Puică, în interesele Mihaelei Crețu. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 12 mai 2023 și s-a pronunțat o nouă hotărâre. A fost admisă parțial acțiunea reclamantei Ioana Crețu, fiind încasată de la Vitalie Crețu suma de 64 000 lei cu titlu de restituire a împrumutului, precum și 1 920 lei drept cheltuieli de judecată. Acțiunea îndreptată împotriva Mihaelei Crețu a fost respinsă, iar de la Ioana Crețu s-a încasat în favoarea acesteia suma de 1 440 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, reclamanta Ioana Crețu nu a dovedit, prin probe pertinente, că împrumutul de 64 000 lei acordat lui Vitalie Crețu a fost contractat și cu acordul apelantei Mihaela Crețu. La dosar, nu există un act juridic scris între Ioana Crețu, pe de o parte, și Vitalie Crețu și Mihaela Crețu, pe de altă parte, deși legea impune forma scrisă pentru acte între persoane fizice ce depășesc 1 000 lei.

La fel, instanța de apel a reținut că, toate notificările pentru restituirea sumei au fost îndreptate exclusiv împotriva lui Vitalie Crețu, iar căsătoria cu Mihaela Crețu nu generează automat obligația acesteia de a restitui datoria. Or, Ioana Crețu urma să demonstreze prin probe că suma de 64 000 lei a fost utilizată de Vitalie Crețu în interesul familiei sale întemeiată cu Mihaela Crețu, și anume la construcția/reparația casei de locuit a acestora, și corespunzător constituie proprietate în devălmășie a soților.

La data înaintării acțiunii, căsătoria dintre Vitalie Crețu și Mihaela Crețu era deja desfăcută, astfel că proprietatea lor în devălmășie încetase, iar fiecare răspunde doar cu cota sa-parte pentru obligațiile asumate. Ordinele de plată și cecurile din 2017 nu dovedesc existența unui împrumut, ci doar achiziții de bunuri. În consecință, instanța de apel a stabilit că, pretențiile Ioanei Crețu sunt întemeiate doar față de Vitalie Crețu, care a recunoscut împrumutul și nu l-a restituit. În lipsa unor probe că Mihaela Crețu ar fi contractat sau ar fi beneficiat de împrumut, acțiunea împotriva acesteia este neîntemeiată. Constatările instanței de fond privind răspunderea solidară și existența unei datorii asumate de ambii soți sunt eronate, nefiind sprijinite de probe.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat, în esență, aceleași argumente expuse în cererea de chemare în judecată, susținând că împrumutul a fost acordat 2 în anul 2017, când Vitalie Crețu era căsătorit cu Mihaela Crețu, și, respectiv, aceștia răspund solidar pentru împrumutul acordat. Se susține că s-a probat în mod cert că împrumutul contractat de pârâtul Vitalie Crețu reprezintă bun comun în devălmășie, întrucât s-a demonstrat prin probe pertinente și suficiente că suma împrumutată a fost utilizată în interesul familiei, motiv pentru care foștii soți poartă răspundere solidară pentru obligațiile asumate în vederea restituirii împrumutului.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: 3 „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, la 1 aprilie 2024, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Cahul din 22 februarie 2024 (f.d. 124- 128).

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 24 aprilie 2024 de avocatul Vitalie Ciudin, în interesele Ioanei Crețu, a fost depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Recurentul nu a demonstrat în ce măsură hotărârea s-ar baza pe o hotărâre sau decizie arbitrară ori în ce măsură s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. 4

Instanța de apel a motivat decizia în mod complet, reținând că, la data înaintării acțiunii, căsătoria dintre Vitalie Crețu și Mihaela Crețu era deja desfăcută, astfel că proprietatea lor în devălmășie încetase, iar fiecare răspunde doar cu cota sa-parte pentru obligațiile asumate.

Recurentul nu combate aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.

Aceste considerente induc asupra concluziei că recursul denotă un simplu dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza efectuată de instanță. Aceasta înseamnă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una de dezacord cu soluția pronunțată.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Vitalie Ciudin, în interesele Ioanei Crețu este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Vitalie Ciudin, în interesele Ioanei Crețu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5