2ra-176/24 — Încasarea prejudiciului material

La 25 iunie 2015, Elena Tomailî a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ghevlandri” privind încasarea prejudiciului material cauzat prin contravenție.

În motivarea acțiunii a indicat că deține în proprietate terenuri cu suprafața totală de ***** ha. A invocat că începând cu anul 2011, de terenuri a început să se folosească SRL „Ghevlandri” fără consimțământul ei.

În legătură cu această folosință ar fi fost emisă o decizie cu privire la contravenție nr. 70 din 24 decembrie 2013, SRL „Ghevlandri” fiind recunoscută vinovată de contravenția prevăzută la art. 116 alin. (2) din Codul contravențional. Pârâta a fost liberată de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Ca urmare a comiterii de către pârâtă a contravenției de ocupare ilegală a terenurilor, reclamantei i-ar fi fost cauzat un prejudiciu sub formă de venit ratat în mărime de 17918,50 lei.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea sumei venitului ratat în mărime de 17918,50 lei, obligarea pârâtului la dezrădăcinarea copacilor de pe un teren, obligarea pârâtului să nu creeze obstacole reclamantei în utilizarea a trei terenuri.

Urmare a decesului reclamantei, aceasta a fost înlocuită în proces cu Tomailî Gheorghe.

La 24 martie 2023, Tomailî Gheorghe a depus o cerere de completare și concretizare a acțiunii prin care a solicitat încasarea sumei de 43365,92 lei cu titlu de venit ratat, 1300,97 lei în calitate de cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii a fost indicat că probele prezentate de reclamant se referă la evenimente care au avut loc până în 2012, în timp ce încasarea 1 prejudiciului este pretinsă pentru perioada de la 1 octombrie 2012 până la 1 octombrie 2015. Astfel, reclamantul nu și-ar fi probat pretențiile.

Instanța de judecată a reținut că reclamanta și pârâtul nu au avut un contract de arendă a terenurilor agricole încheiat, iar faptul utilizării samavolnice a terenurilor nu ar fi confirmat cu nimic.

Instanța de fond a indicat că la moment terenurile aparțin unui nou proprietar care prelucrează terenurile vizate.

Martorii audiați în ședința de judecată ar fi demonstrat că terenurile nu au fost prelucrate și se aflau în stare proastă.

În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că din materialele dosarului se confirmă o ocupare ilegală a terenurilor de pământ și cultivarea acestora de SRL „Ghevlandri”. Astfel, s-a constatat că în lipsa unui contract de arendă, SRL „Ghevlandri” în perioada anilor 2013-2014 s-a folosit ilegal de terenurile de pământ ale reclamantului fără a-i compensa ceva acestuia.

În plus, s-a confirmat că la 24 decembrie 2013 a fost întocmit un proces- verbal de către Agenția Ecologică UTA Găgăuzia, prin care s-a constatat cu certitudine ocuparea ilegală a terenurilor de pământ.

În aceste condiții, instanța de apel a concluzionat de a încasa prejudiciul cauzat prin contravenție din motiv că art. 610 alin. (2) prevede că „ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale.

Instanța de apel a considerat necesar de a respinge pretențiile privind încasarea prejudiciului pentru perioada 2015-2016. Or, la inspectarea terenurilor de pământ nu au fost depistate încălcări din partea SRL „Ghevlandri”. Or, potrivit certificatului din 2 decembrie 2015 de la Primăria or. Vulcănești, la primărie nu au 2 parvenit contractele pentru cultivarea terenurilor vizate, respectiv aceste terenuri nu trebuiau cultivate de SRL „Ghevlandri”.

În calitate de motive ale recursului a fost invocat faptul că 20.1. Circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate de instanța de apel. 20.2. Nu au fost dovedite la examinarea apelului circumstanțe care ar dovedi veridicitatea probelor, 20.3. Au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material.

Recurentul a indicat că intimatul nu a prezentat probe care ar dovedi temeiul acțiunii și că intimatul încearcă să inducă instanța în eroare prin prezentarea probelor care nu sunt veridice. În viziunea recurentului nu a fost dovedită circumstanța potrivit căreia între părți a existat un raport juridic.

În motivarea argumentului că instanța de apel nu ar fi studiat materialele dosarului și ar fi ignorat probele prezentate de recurent a indicat că certificatul nr. 79 din 24 decembrie 2013 eliberat de Agenția Ecologică a UTA Găgăuzia nu ar avea vreun impact asupra dreptului de proprietate asupra terenurilor vizate. În plus, indică argumente că un astfel de certificat nu putea fi eliberat.

La fel, recurentul critică faptul prezentării Certificatului eliberat de Direcția principală Complexului Agroindustrial al Găgăuziei, din motiv că nu ar fi eliberat pentru prezentare în instanța de judecată și în textul lui nu este specificat că calculul este destinat pentru or. Vulcănești.

Intimatul ar fi refuzat propunerea de ieșire la fața locului pentru a se convinge că terenurile vizate nu sunt prelucrate, ceea ce ar demonstra că intimatul face abuz de drepturi.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”. 3

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Decizia integrală a Curții de Apel Comrat a fost recepționată de recurent la 26 ianuarie 2024, motiv pentru care, prin depunerea recursului de către SRL Ghevlandri” la 9 februarie 2024, termenul de recurs a fost respectat. 4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Chișinău, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor de fapt dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurentă și s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății, a identificat corect natura obligațiilor ce revin participanților la proces în raport cu circumstanțele faptice. Concluziile instanței de apel au fost rezultate din cercetarea probelor, analiza conduitei părților și din verificarea circumstanțelor de fapt. 5

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de SRL „Ghevlandri”, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ghevlandri”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6