2rac-214/23 — cu privire la repararea prejudiciului rezultat din executarea lucarilor de reparatie a automobilului

La 24 martie 2022, SRL „Madal Auto” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Auto Parts Plus”, prin care a solicitat repararea prejudiciului rezultat din executarea lucrărilor de reparație a automobilului și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că a solicitat companiei ,,Auto Parts Plus” SRL executarea lucrărilor de recondiționare a mijlocului de transport de model Honda Civic. SRL ,,Auto Parts Plus” la 19 martie 2021 a executat lucrările comandate de SRL ,,Madal Auto” de tinichigerie și vopsirea ușii și aripii spate din urmă, la prețul de 5 883 lei, fapt confirmat prin comanda M-AP002720 din 19 martie 2021 precum și prin factura fiscală nr. 4616087 din 19 martie 2021.

Ulterior, s-a constatat că lucrărilor de recondiționare a mijlocului de transport au fost efectuate necalitativ, cu încălcarea normelor tehnice în vigoare. Pentru demonstrarea faptului dat a fost solicitată executarea unei expertize la Biroul individual de expertiză judiciară Ursu Maxim, fiind achitat costul de 1400 lei.

Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară nr. 08/614 din 10 ianuarie 2022, s-a constatat că lucrările de recondiționare a mijlocului de transport de model Honda Civic, prezintă urme de tinichigerie incompletă și ajustare la spațiul gol a ușii spate, urme de polizare incompletă a trecerii vopselei nou aplicată deasupra stratului inițial de vopsea pe panoul lateral stânga, precum și la spațiul gol ușă spate stânga. Potrivit concluziei expertului, lucrările de recondiționare urmează a fi efectuate din nou.

La 01 octombrie 2021 compania păgubită a înmânat SRL „Auto Parts Plus” somația, iar la 22 octombrie 2021 a prezentat automobilul pentru verificare, fapt confirmat prin actul de constatare, însă până la moment nu a primit nici un răspuns oficial din partea ultimei. 1

Reclamanta SRL ,,Madal Auto” a solicitat încasarea din contul SRL ,,Auto Parts Plus” SRL prejudiciului cauzat în mărime de 5 883 lei precum și compensarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor 2 prezentate le-a dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Analizând lucrările dosarului instanța de apel a reținut că, prin contractul comanda nr. M-AP002720 din 19 martie 2021 al SRL „Madal Auto”, prestatorul SRL ,,Auto Parts Plus” urma să efectueze lucrări de recondiționare la automobilului ,,Honda Civic”, la prețul de 5 883,02 lei ce aparține cu drept de proprietate companiei ,,Madal Auto” SRL, fapt confirmat și prin factura fiscală AAK 4616087 din 19 martie 2021.

Prin bonul de plată nr. 90 din 16 aprilie 2021, SRL „Madal Auto” a achitat suma de 5 883,02 lei pentru efectuarea lucrărilor de recondiționare a automobilului „Honda Civic” către SRL ,,Auto Parts Plus”.

SRL ,,Madal Auto” după recepționarea automobilului ,,Honda Civic” a depistat că lucrările de recondiționare/vopsire au fost efectuate necalitativ. Descoperirea viciilor a avut loc după încercarea de a regla închiderea/deschiderea ușii reparate. Imediat SRL „Madal Auto” în calitate de client a sesizat, începând cu luna septembrie-octombrie 2021 prin aplicația ,,vaiber” prestatorul de servicii compania ,,Auto Parts Plus” SRL.

Din cauză că SRL ,,Auto Parts Plus” nu a înlăturat neajunsurile depistate SRL ,,Madal Auto” la 01 octombrie 2021 a remis către aceasta o reclamație.

La 22 octombrie 2021, SRL ,,Madal Auto” a prezentat automobilul ,,Honda Civic” la adresa companiei ,,Auto Parts Plus” SRL, pentru verificare, fiind întocmit și un act de constatare cu foto-tabel semnat de ambele părți, iar deoarece prestatorul nu a reacționat la solicitările clientului ultimul a solicitat concluziile specialistului. Prin raportul de expertiză extrajudiciară nr. 08/614 din 10 ianuarie 2022 executat de către Biroul individual de expertiză judiciară Maxim Ursu, s-a stabilit că lucrările de recondiționare a mijlocului de transport ”Honda Civic”, prezintă urme de tinichigerie incompletă și ajustare la spațiul gol a ușii spate, urme de polizare incompletă a trecerii vopselei nou aplicată deasupra stratului inițial de vopsea pe panoul lateral stânga precum și la spațiul gol ușă spate stânga.

Analizând materialele dosarului, în coraport cu legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, instanța de apel a apreciat justă concluzia instanței de fond, ori SRL ,,Auto Parts Plus” în calitate de prestator nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul comanda nr. M-AP002720 din 19 martie 2021, iar executarea lucrărilor de recondiționare a automobilului ,,Honda Civic” au fost executate necalitativ. Astfel, în mod întemeiat s-a dispus încasarea prejudiciului în sumă de 5 883 lei rezultat din executarea necalitativă a lucrărilor de reparație a automobilului „Honda Civic” conform comenzii din 19 martie 2021. 3

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile SRL ,,Auto Parts Plus” cu privire la faptul că acțiunea urmează a fi respinsă, deoarece la recepționarea bunului nu au fost înaintate careva obiecții, dar peste 6 luni se invocă serviciul necalitativ, or, după cum a reținut instanța de fond sesizarea apelantului s-a efectuat imediat după descoperirea viciilor ascunse a lucrărilor de reparație a automobilului, fapt confirmat inclusiv prin raportul de expertiză extrajudiciară. Mai mult, din corespondența dintre companii se atestă că în prima zi a recepționării mașinii, SRL ,,Madal Auto” a invocat defecțiunile la ușa din spate-stânga, indicând că nu se închide, iar ulterior au fost depistate și celelalte defecțiuni, cum ar fi faptul că sub mâner, mașina nu era vopsită. Mașina a fost adusă la SRL ,,Auto Parts Plus” pentru a constata defecțiunile și a le remedia, însă SRL ,,Auto Parts Plus” nu a reparat defecțiunile.

Subsecvent, în temeiul at. 94 și art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța a dispus și încasarea cheltuielilor de judecată de la partea care a pierdut proces, au fost reale, necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

Recurenta consideră că concluziile instanței sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural. Deci, o apreciere arbitrară a probelor înseamnă o apreciere abuzivă, după bunul plac, dar nu după intima convingere, cu încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. 4

De asemenea, reprezentantul recurentei a reiterat explicațiile expuse în instanțele ierarhic inferioare în susținerea poziției sale pe faptul temeiniciei acțiunii depusă. În drept, a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a), c) și alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 27 aprilie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2023, a fost expediată SRL „SRL „Auto Parts Plus” și avocatului Valentina Hriplivaia prin intermediul poștei terestre la 30 mai 2023, însă confirmarea recepționării la materialele cauzei nu este. (f.d. 167). Astfel, recursul declarat de către avocatul Valentina Hriplivaia, în interesele SRL „Auto Part Plus”, la 11 august 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 24 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei, copia recursului declarat de către avocatul Valentina Hriplivaia, în interesele SRL „Auto Part Plus”, împotriva deciziei din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Intimata nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință la cererea de recurs.

Art. 433 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât 7 pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către avocatul Valentina Hriplivaia, în interesele SRL „Auto Parts Plus”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă