2ac-313/25 — anularea actulului administrativ

La 30 septembrie 2024, Margarita Pankeeva a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al MAI, solicitând: - Anularea Deciziei nr. 4932/24/DAA din 26 august 2024 a Inspectoratului General pentru Migrație al MAI, Direcția Azil și Apatridie; - Obligarea Inspectoratului General pentru Migrație al MAI, Direcția Azil și Apatridie, să acorde reclamantei Margarita Pankeeva pe teritoriul Republicii Moldova a unei forme de protecție prevăzute de art. 16 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008.

Prin hotărârea din 26 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de Margarita Pankeeva.

La 31 martie 2025, Margarita Pankeeva a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 26 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 18 noiembrie 2025, Margarita Pankeeva a depus cerere de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad.

În motivarea cererii a indicat că, a înaintat cerere de recuzare completului judecătorului A. Bostan. Cererea a fost respinsă. Această situație ridică îndoieli obiective privind nepărtinirea completului.

Notează că, respingerea cererii de recuzare, combinată cu circumstanțele personale ale funcționarilor implicați și cu caracterul litigiului privind azilul, creează o situație în care nu are încredere în imparțialitatea completului. Această neîncredere este obiectiv justificată.

La caz completul sesizat nu mai oferă garanții de neutralitate suficientă pentru soluționarea în condiții echitabile a litigiului.

Subliniază că, litigiul privește anularea unui act administrativ emis de Direcția Azil și Apatridie. Acesta presupune analiza unor drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la protecție internațională, fiind esențial ca procesul să fie soluționat de o instanță în privința căreia nu există suspiciuni de părtinire.

În drept a invocat prevederile art. 43 alin. (2) lit. d), f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă. 1

Art. 198 alin. (3) din Codul administrativ: „Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în cererea de strămutare formulată în temeiul art. 43 alin. (2) lit. d) și f) din Codul de procedură civilă, în esență, s-a invocat suspiciuni de părtinire și imparțialitatea judecătorilor completului care judecă cauza.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că cererea de strămutare formulată nu indică în mod clar și expres temeiul de drept aplicabil din Codul administrativ, actul normativ relevant pentru examinarea prezentei cauze. Deși se face trimitere la art. 43 alin. (2) lit. d) și f) din Codul de procedură civilă, nu se argumentează în ce măsură dispozițiile din Codul administrativ ar permite sau justifica aplicarea acestor prevederi într-un litigiu de contencios administrativ.

Or, având în vedere că procedura este guvernată de Codul administrativ, analiza admisibilității cererii de strămutare trebuie să se raporteze exclusiv la normele acestui cod, în special art. 198 alin. (3), ceea ce nu se regăsește în motivarea prezentată de partea solicitantă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că art. 198 alin. (3) din Codul administrativ stabilește condițiile și procedura de strămutare a unei cauze în contencios administrativ la o altă instanță, exclusiv în situațiile în care instanța inițial competentă nu poate soluționa cauza în mod obiectiv și imparțial. Scopul acestei reglementări este asigurarea dreptului la un proces echitabil, garantând că instanța care soluționează cauza nu este afectată de suspiciuni rezonabile privind imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor. 2

Soluția privind strămutarea cauzei constituie o măsură excepțională, fiind dispusă exclusiv de instanța ierarhic superioară, printr-o încheiere definitivă și obligatorie, care nu poate fi atacată prin recurs. Acest mecanism procedural are rolul de a preveni prelungirea nejustificată a litigiilor și de a evita abuzul de drept procesual.

În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că alegațiile invocate în susținerea cererii de strămutare nu pot justifica admiterea acesteia în sensul și temeiul formulat.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în contextul în care legiuitorul a reglementat limitativ cazurile care justifică strămutarea cauzei, argumentele invocate în cererea depusă de Margarita Pankeeva, nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 198 alin. (3) din Codul administrativ, din care motiv cererea privind strămutare este neîntemeiată.

Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă de Margarita Pankeeva, cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 198 alin. (3), art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de avocatul Margarita Pankeeva privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad. Se remite Curții de Apel Centru, cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Margarita Pankeeva către Inspectoratul General pentru Migrație al MAI privind anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 3