2ra-595/24 — constatarea nulitatii contractului de fidejusiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea nulitatii contractului de fidejusiune
- Temei legal
- Reluarea automată a continutului cererii de apel in cererea de recurs duce la concluzia ca recurentul nu a oferit CSJ argumente corespunzatoare pentru analiza legalitatii deciziei instantei de apel.
2ra-595/24 — constatarea nulitatii contractului de fidejusiune (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Serghei Rocoșan către Aliona Vîrlan, Valentin Chiosa, Alexei Donțu,
intervenienți accesorii Sacaliuc Igor (Purcel) și SC „Alsivara&Co” SRL - în
proces de lichidare
(constatarea nulității contractului de fidejusiune din data de 25 mai 2011)
împotriva deciziei din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul
Dosarul nr: 2ra-595/24
Nr. PIGD 2-20117997-01-2ra-08052024
Reluarea automată a conținutului cererii de apel în cererea de recurs duce la
concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente
corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel, motiv pentru
care recursul este vădit neîntemeiat.
Judecătoria Cahul, sediul Central – jud. M. Bușuleac
Curtea de Apel Cahul - jud. N. Bondarenco, S. Pilipenco, I. Dănăilă
26 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către avocatul Andrei
Boghian, în interesele lui Serghei Rocoșan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 septembrie 2020, avocatul Andrei Boghian, în interesele lui Serghei
Rocoșan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alinei Vîrlan, Valentin
Chiosa, Alexei Donțu, intervenienții accesorii Igor Sacaliuc (Purcel) și SC
„Alsivara&Co” SRL prin care a solicitat constatarea nulității contractului de
fidejusiune din data de 25 mai 2011 și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 25 mai 2011, Valentin
Chiosa a încheiat cu Alexei Donțu un contract de împrumut de 80 000 lei. În
aceeași zi, SC „Alsivara&Co” SRL, reprezentată de administratorul Aliona Vîrlan,
sora lui Valentin Chiosa, a semnat un contract de fidejusiune prin care garanta
restituirea împrumutului. La 18 iunie 2012, Alexei Donțu a cedat creanța lui Igor
Purcel, în temeiul contractului de cesiune.
Întrucât datoria nu a fost achitată, Igor Purcel a acționat în judecată atât pe
Valentin Chiosa, cât și societatea „Alsivara&Co” SRL. Prin hotărârea Judecătoriei
Cahul din 26 septembrie 2013, acțiunea a fost admisă și s-a încasat în mod solidar
suma de 174 929 lei.
La data semnării fidejusiunii, asociații societății „Alsivara&Co” SRL erau:
Aliona Vîrlan cu 99,090934435215% părți sociale; Rocoșan Serghei, cu
0,46344435215% părți sociale și Ivanova Natalia, cu 0,44561955333% părți
sociale din capitalul social. Actul de constituire prevedea însă că orice contract
care depășește 1/4 din capitalul social trebuia aprobat în mod obligatoriu de
Adunarea Generală a Asociaților. Administratorul Aliona Vîrlan nu a informat
asociații și a semnat fidejusiunea fără aprobarea necesară.
Susține că, Alexei Donțu, Valentin Chiosa și ulterior Igor Purcel au
cunoscut sau trebuiau să cunoască limitele împuternicirilor administratorului, dat
fiind că acestea sunt publice. Nefiind verificată competența administratorului,
instanța nu a aflat că contractul a fost încheiat cu depășirea atribuțiilor prevăzute
de statut, ceea ce ar atrage nulitatea acestuia. Asociații minoritari, inclusiv Serghei
Rocoșan, nu au fost citați în procesul din 2013, deși hotărârea le afecta interesele.
Rocoșan a aflat despre contracte abia în 2020.
1
Afirmă că administratorul Aliona Vîrlan a acționat cu rea-credință,
încălcând actul constitutiv și prejudiciind societatea pentru a proteja interesele
fratelui său. Fidejusiunea, neaducând niciun beneficiu societății, a contribuit direct
la falimentul acesteia. Astfel, prin depășirea atribuțiilor sale, administratorul ar fi
încălcat normele imperative ale art. 9 alin. (1) Cod civil.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 iulie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cererea
de chemare în judecată a fost respinsă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 iulie 2022, avocatul Andrei Boghian, în interesele lui Serghei
Rocoșan, a declarat apel împotriva hotărârii din 15 iulie 2022, solicitând casarea
integrală a hotărârii și pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă
integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Cahul, a respins apelul
declarat și a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 15 iulie
2022.
Instanța de apel a reținut că, Rocoșan Serghei solicită constatarea nulității
contractului de fidejusiune din data de 25 mai 2011, fără să solicite constatarea
nulității contractului de împrumut, or anume acest contract a generat apariția
raportului obligațional, drept o modalitate de garantare a executării obligațiilor
principale, respectiv, nu poate fi constatată nulitatea contractului de fidejusiune
atât timp cât contractul de împrumut din 25 mai 2011 și contractul de cesiunea a
creanței sunt valabile. Unul din caracterele juridice ale contractului de fidejusiune
este că, acesta este unul accesoriu, deoarece fidejusiunea nu poate exista în afara
unei obligații principale și va urma tot timpul soarta acesteia cît privește cauzele
de valabilitate și cele de stingere. Deci, prin fidejusiune nu se poate garanta decât
o obligație valabilă. Dacă obligația principală este nulă (nulitate absolută)
fidejusorul nu va avea ce garanta.
Curtea de apel a subliniat că, potrivit art. 202 alin. (1) Cod civil (în redacția
de pînă la modificările operate din 01 martie 2019), chiar dacă administratorul
Vîrlan Aliona a adoptat o hotărâre unipersonal, fără consultarea adunării generale
a asociaților, acest fapt nu afectează valabilitatea actului juridic încheiat de
societate cu un terț de bună-credință, care nu cunoștea și nici nu era obligat să
cunoască temeiul de nulitate. Art. 73 din Legea privind societățile cu răspundere
limitată prevede că administratorul este obligat să respecte limitele
împuternicirilor stabilite prin actul de constituire sau de adunarea generală, iar
2
încălcarea acestor limite atrage obligația de reparare a prejudiciului adus societății.
Membrii organului de administrare răspund civil pentru prejudiciul cauzat prin
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuțiilor lor.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, în temeiul art. 202 alin. (9)
Cod civil, coroborat cu art. 73 din Legea privind SRL, reclamantul Serghei
Rocoșan este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului cauzat societății de
acțiunile administratorului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 8 mai 2024, avocatul Andrei Boghian, în interesele lui Serghei Rocoșan,
a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 23 noiembrie
2023, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de
apel și emiterea unei decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurenta a reiterat, în esență, aceleași argumente
expuse în cererea de apel, susținând că interpretarea legii din hotărârea contestată
este contarră jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților”.
3
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 29 noiembrie 2023 (Vol. III, f.d. 14). La 1 martie 2024, în adresa
participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Cahul
(Vol. III, f.d. 33). Totuși, la dosar nu se regăsește dovada recepționării de către
recurent a deciziei integrale. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că recursul declarat la 8 mai 2024 de către avocatul Andrei
Boghian, în interesele lui Serghei Rocoșan a fost declarat în termenul stabilit de
art. 434 din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
În speță, recurentul avocatul Andrei Boghian, în interesele lui Serghei
Rocoșan a depus o cerere de recurs cu conținut identic cu cererea de chemare în
judecată (Vol. I, f.d. 4-9) și cu cererea de apel (Vol. I, f.d. 131-136; 182-183).
Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns detaliat și clar în
actele judecătorești contestate.
O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale
poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a
raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a
oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza
legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în
jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra-
183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).
Contrar argumentelor recurentului, instanțele inferioare au constatat
întemeiat că, chiar dacă administratorul Vîrlan Aliona a adoptat o hotărâre
unipersonal, fără consultarea adunării generale a asociaților, acest fapt nu afectează
valabilitatea actului juridic încheiat de societate cu un terț de bună-credință, care
nu cunoștea și nici nu era obligat să cunoască temeiul de nulitate. Prin urmare,
instanța de apel a concluzionat că, în temeiul dispozițiilor legale, Serghei Rocoșan
este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului cauzat societății de acțiunile
administratorului. Aceste considerente induc asupra concluziei că recursul denotă
un simplu dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza
efectuată de instanță. Corespunzător că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a
4
permite Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una
de dezacord cu soluția pronunțată.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de
avocatul Andrei Boghian, în interesele lui Serghei Rocoșan este vădit neîntemeiat,
prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce
critici serioase deciziei instanței de apel.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin.
(1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Andrei Boghian, în
interesele lui Serghei Rocoșan.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
5