2ra-1715/22 — cu privire la incasarea datoriei, a penalitatii si a cheltuielilor de judecata

2ra-1715/22 — cu privire la incasarea datoriei, a penalitatii si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1715/22

2-20148055-01-2ra-07122022

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul Central (jud. E. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Viorica Puica

Aliona Donos

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

examinând recursul declarat de Oleg Roșca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav

Mazîlu, reprezentat de avocatul Andrei Rezuș împotriva lui Oleg Roșca cu privire

la încasarea datoriei, a penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Oleg Roșca, admis apelul declarat de

Stanislav Mazîlu, reprezentat de avocatul Andrei Rezuș, casată hotărârea din

25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul Central, în partea pretenției privind

încasarea penalității contractuale și în această parte adoptată o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 24 noiembrie 2020, Stanislav Mazîlu, reprezentat de avocatul Andrei

Rezuș a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Roșca cu privire

la încasarea datoriei, a penalității și a cheltuielilor de judecată (f. d. 4-8 vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Stanislav Mazîlu,

reprezentat de avocatul Andrei Rezuș a indicat că potrivit contractului de

locațiune din 11 septembrie 2012, Oleg Roșca a beneficiat de dreptul de folosință

și posesie asupra bunului imobil, apartamentul nr. X, situat în mun. XXXXX

str. XXXXX scara X. Potrivit pct. 2 din contractul menționat, prețul chiriei lunare

a fost stabilit în mărime de 350 de euro.

A relatat că pârâtul s-a folosit de bunul imobil până la 16 iunie 2020, însă,

nu a achitat plata chiriei pentru ultimele patru luni, și anume, lunile februarie,

martie, aprilie și mai 2020, rămânând dator în acest sens cu suma de 1 400 de

euro (350 euro x 4 luni).

1

La data preluării bunului, a fost întocmit un act de predare-primire, care

însă a fost semnat doar de el și mama sa, Larisa Mazîlu, întrucât Oleg Roșca a

refuzat să semneze.

Ulterior, a depistat că de către pârât au fost admise și restanțe la serviciile

comunale, și anume, suma de 1 000 de lei pentru serviciul de deservire a blocului,

217,96 de lei pentru transportarea deșeurilor, 2 333,05 de lei pentru apa potabilă,

100 de lei - reparații curente, 4,84 lei - serviciu de gestiune, 26 625,24 de lei -

gazele naturale consumate, 400 de lei – curățenia în scară, în total 30 681,09 de

lei.

Astfel, pârâtul a încălcat obligația asumată în pct. 6 din contract, prin care

s-a obligat să plătească la timp cheltuielile de folosință a imobilului închiriat (apă,

gaz, electricitate, deservire bloc etc.).

Totodată, reclamantul a evidențiat că potrivit pct. 3 din contract, în cazul

întârzierii plății, chiriașul se obligă să achite 1 % din suma chiriei pentru fiecare

zi de întârziere.

Deci, la 05 noiembrie 2020, penalitatea calculată este de 983,50 de euro

pentru luna februarie 2020, 882 de euro pentru luna martie 2020, 773,50 de euro

pentru luna aprilie 2020 și 668,50 de euro pentru luna mai 2020, în total 3 307,50

de euro, conform calculelor anexate.

Prin somația din 04 septembrie 2020, pârâtului i-a fost solicitată achitarea

datoriei de bază (fără penalități) în termen de 7 zile din data recepționării. Somația

a fost expediată la adresa pârâtului, consemnată în contract și a fost recepționată

la 07 septembrie 2020, însă, în termenul acordat, datoria nu a fost stinsă.

La 14 septembrie 2020, în adresa lui Oleg Roșca a fost expediată o somație

repetată, prin care a fost solicitată spre achitare și penalitatea calculată la acea

dată. Somația a fost recepționată la 17 septembrie 2020.

În răspunsul din 25 septembrie 2020, Oleg Roșca a afirmat că pretențiile

înaintate sunt neîntemeiate, invocând că reclamantul urmărește îmbogățirea fără

justă cauză și l-a îndemnat să nu solicite aplicarea sechestrului și alte acțiuni pe

care le califică samavolnice. Totodată, pârâtul a optat pentru soluționarea

amiabilă a divergențelor apărute.

La 06 noiembrie 2020, a fost expediată somația nr. 3, prin care pârâtului i

s-a propus cu titlu ultimativ, să achite sumele de 1 400 de euro și 30 681,09 de lei

cu titlu de datorie, precum și 3 307,5 de euro cu titlu de penalitate, în total, suma

de 4 707,5 de euro și suma de 30 681,09 de lei, în termen de 7 zile din momentul

recepționării, însă, nu a primit răspuns.

A menționat că, contractul a fost încheiat la 11 septembrie 2012 pe termen

de un an, însă, conform art. 1280 alin. (1) Cod civil, dacă raporturile contractuale

continuă în mod tacit după expirarea termenului locațiunii, acesta se consideră

prelungit pe un termen nedeterminat.

A accentuat că faptul folosirii bunului până în perioada indicată, este

confirmat atât prin certificatul emis de Asociația de Coproprietari în Condominiu

nr. 55/105, cât și chitanțele (facturile) de plată ale serviciilor comunale în care

este indicat inclusiv numele pârâtului.

2

La fel, aceste facturi probează pretențiile de încasare a datoriilor pentru

serviciile comunale.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor

art. 774, 775, 1242 Cod civil, art. 94, 166, 174 Cod de procedură civilă.

A solicitat reclamantul încasarea din contul lui Oleg Roșca în beneficiul

său a sumei de 1 400 de euro cu titlu de datorie la plata chiriei, a sumei de

30 681,09 de lei cu titlu de datorie pentru serviciile comunale și a sumei de

3 307,50 de euro cu titlu de penalitate, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul Central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Mazîlu Stanislav.

A fost încasată de la Oleg Roșca în beneficiul lui Stanislav Mazîlu suma

de 1 200 de euro cu titlu de datorie la plata chiriei, derivată din contractul de

locațiune din 11 septembrie 2012, suma de 1 200 de euro cu titlu de penalitate,

convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb în ziua plății, suma

de 29 963,74 de lei cu titlu de datorie pentru serviciile comunale și suma de

2 372,03 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, pretențiile cu privire la încasarea sumelor excedente, au fost

respinse ca fiind neîntemeiate (f. d. 66, 81-88 vol. I).

La 16 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Oleg Roșca a

declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe (f. d. 72-74 vol. I), iar

la 13 iulie 2021, a fost depusă cererea de apel motivată, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul Central,

în partea admiterii acțiunii și emiterea unei noi hotărâri în această parte, de

respingere integrală a acțiunii (f. d. 104-107 vol. I).

La data de 24 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Stanislav

Mazîlu, reprezentat de avocatul Andrei Rezuș a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe (f. d. 75-77 vol. I), iar la 14 iulie 2021, a fost depusă

cererea de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii în partea

respingerii acțiunii și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă

integral, precum și încasarea, în conformitate cu art. 372 alin. (3) Cod de

procedură civilă, a penalității apărute după emiterea hotărârii primei instanțe și a

cheltuielilor de judecată (f. d. 109-112 vol. I).

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost

respinse apelurile declarate de Stanislav Mazîlu, reprezentat de avocatul Andrei

Rezuș și Oleg Roșca și menținută hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei

Orhei sediul Central (f. d. 143, 144-154 vol. I).

La 03 februarie 2022, Oleg Roșca a declarat recurs împotriva deciziei din

24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată

(f. d. 164-167 vol. I).

La 17 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Stanislav Mazîlu,

reprezentat de avocatul Andrei Rezuș a declarat recurs împotriva deciziei din

24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

3

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii

acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care pretenția cu

privire la încasarea penalității să fie admisă integral, cu încasarea sumei de

1 634,85 de euro cu titlu de penalitate restantă și a sumei de 2 508 de euro cu titlu

de penalitate în conformitate cu art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă

(f. d. 170-176).

Prin decizia din 06 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise

recursurile declarate de Oleg Roșca și Stanislav Mazîlu, reprezentat de avocatul

Andrei Rezuș, casată integral decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată (f. d. 212-219 vol. I).

Prin decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Oleg Roșca, admis apelul declarat de Stanislav Mazîlu,

reprezentat de avocatul Andrei Rezuș, casată hotărârea din 25 martie 2021 a

Judecătoriei Orhei sediul Central, în partea pretenției privind încasarea penalității

contractuale și în această parte adoptată o nouă hotărâre, prin care a fost încasată

de la Oleg Roșca în beneficiul lui Stanislav Mazîlu suma de 2 745,50 de euro cu

titlu de penalitate, convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb

din ziua plății, calculată pentru perioada 30 ianuarie 2020 – 05 noiembrie 2020,

precum și taxa de stat majorată de la suma de 2 372,03 de lei la suma de 3 321,44

de lei.

A fost încasată de la Oleg Roșca în beneficiul lui Stanislav Mazîlu suma

de 1 332 de euro cu titlu de penalitate, convertiți în lei moldovenești conform

ratei oficiale de schimb din ziua plății, calculată pentru perioada de 26 martie

2021 – 14 iulie 2021.

În rest hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul Central, a

fost menținută fără modificări (f. d. 4, 5-15 vol. II).

La 25 noiembrie 2022, Oleg Roșca a declarat recurs împotriva deciziei din

29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă integral, ca neîntemeiată (f. d. 28-34 vol. II).

În susținerea recursului, recurentul Oleg Roșca a invocat dezacordul cu

decizia recurată, considerând-o disproporționată, neîntemeiată și neargumentată,

fiind apreciate arbitrar probele administrate la materialele cauzei, aplicată și

interpretată eronat legea.

A obiectat că instanța de apel nu a luat și nu a dat apreciere nici unui

argument invocat de el.

Astfel, a menționat că, în ședința de judecată din 29 septembrie 2022,

reprezentantul său, avocatul Petru Loghinescu a invocat că apartamentul transmis

în locațiune a fost eliberat mult mai devreme decât data pretinsă de intimat (anul

2019).

A considerat că intimatul urma să prezinte probe care să ateste refuzul lui

la semnarea actului de predare-primire, precum și data de facto a eliberării

4

apartamentului, inclusiv prin concursul executorului judecătoresc, Poliției,

martorilor, președintelui al Asociației locatarilor.

La fel, reprezentantul său, avocatul Petru Loghinescu a invocat în instanța

de apel și faptul că intimatul nu a înregistrat contractul de locațiune încheiat la

11 septembrie 2012 la Serviciul Fiscal de Stat.

A subliniat că nu poate fi reținut argumentul instanței de apel precum că

prevederile art. 953 alin. (1) Cod civil (în redacția din 01 martie 2019), stabilesc

că numai la cererea debitorului instanța de judecată dispune, reducerea penalității

disproporționat de mari. Or, dânsul s-a opus în totalitate acțiunii, adică atât

datoriei pretinse, cât și clauzei penale. Prin urmare, în cazul în care s-ar fi opus

doar penalității, s-ar prezuma recunoașterea acțiunii.

Așadar, dânsul s-a opus clauzei penale, iar instanța de judecată urma să

verifice proporționalitatea acesteia.

A mai notat că Stanislav Mazîlu, prin prisma art. 3 alin. (2) Cod civil, are

calitatea de profesionist, or, acesta acționa în scopuri ce ține de activitatea de

întreprinzător, transmiterea bunurilor imobile în locațiune cu scopul de a obține

profit.

Iar, conform art. 1072 Cod civil, într-un contract dintre un profesionist și

un consumator, clauza care nu a fost negociată individual se consideră abuzivă

dacă este propusă de către profesionist și dezavantajează considerabil, contrar

bunei-credințe, consumatorul.

Instanța de apel nu s-a expus în privința legalității încheierii primei

instanțe, prin care s-a dispus examinarea cauzei în procedură generală, or,

legiuitorul a prevăzut expres la art. 2762 și 2763 Cod de procedură civilă,

procedura și temeiurile de examinare a cauzelor cu valoare redusă în procedură

specială.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din

29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa părților,

la 11 octombrie 2022, circumstanță se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la actele cauzei (f. d. 16 vol. II), însă careva date care ar confirma

recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 25 noiembrie 2022, în termenul legal.

Prin încheierea din 01 februarie 2023 a Curții Supreme de Justiție, a fost

considerat admisibil recursul declarat de Oleg Roșca împotriva deciziei din

29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 40 vol. II).

La 14 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, Stanislav Mazîlu,

reprezentat de avocatul Andrei Rezuș a depus referință, solicitând respingerea

recursului declarat de Oleg Roșca (f. d. 43-45 vol. II).

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

5

Prin prisma art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecind recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate,

fără a administra noi dovezi.

În corespundere cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră inoportună

invitarea participanților sau a reprezentanților acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a

permite instanței efectuarea controlului judiciar al deciziei din 29 septembrie

2022 a Curții de Apel Chișinău, însă, informația despre data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Totodată, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție opinează că toate punctele de vedere, care

puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe

baza înscrisurilor prezente la dosar. Cu atât mai mult că, în esență, recurentul și

intimatul au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la

concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho

Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, §§ 72-75; Eriksson vs Suedia,

12 aprilie 2012, §§ 66, 72; Pönkä vs Estonia, 08 noiembrie 2016, §§ 33-34,

decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, §§ 26-27).

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea

deciziei instanței de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel

și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că la 11 septembrie

2012, între Stanislav Mazîlu, în calitate de proprietar și Oleg Roșca, în calitate de

chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere, prin care chiriașul a luat în chirie

bunul imobil (apartamentul) nr. X situat în mun. XXXXX str. XXXXX scara X,

pe un termen de până la 11 martie 2013, cu posibilitatea de prelungire prin acordul

ambelor părți, fără modificarea condițiilor prezentului contract (f. d. 11-11 verso

vol. I).

Conform pct. 2 din contractul de închiriere din 11 septembrie 2012, chiria

lunară este de 350 de euro, iar potrivit pct. 3 din contract, părțile au convenit

astfel: chiriașul să plătească proprietarului suma de 350 de euro cu două zile

înainte de începutul lunii de chirie și în cazul întârzierii plății chiriașul se obligă

să achite 1 % din suma chiriei pentru fiecare zi de întârziere.

6

Părțile contractului de închiriere din 11 septembrie 2012, în pct. 4 din

contract, au menționat că la momentul încheierii contractului, s-a plătit de către

chiriaș suma de 550 de euro, dintre care 200 de euro, reprezentând o garanție.

Totodată, potrivit pct. 6 din contractul de închiriere din 11 septembrie

2012, chiriașul și-a asumat, inclusiv și obligația să plătească la timp cheltuielile

de folosință a imobilului (apă, gaz, electricitate, deservire bloc etc).

Din materialele dosarului se mai constată că la 16 iunie 2020, a fost

întocmit un act de primire-predare, în baza contractului de închiriere din

11 septembrie 2012, având ca obiect transmiterea de către Oleg Roșca (chiriaș)

către Mazîlu Stanislav (proprietar) a apartamentului nr. X situat în mun. XXXXX

str. XXXXX scara X (f. d. 12 vol. I).

Conform pct. 3 din actul de predare-primire, la momentul predării

imobilului închiriat, datoria pentru închirierea apartamentului pentru lunile

februarie – iunie 2020, constituia suma de 1 400 de euro și pentru serviciile

comunale – 33 650 de lei.

La 04 septembrie 2020, reclamantul a expediat pârâtului o somație, pe care

ultimul a recepționat-o la 07 septembrie 2020, prin care a cerut achitarea datoriei

în sumă de 1 400 de euro și a cheltuielilor restante la serviciile comunale în sumă

de 33 565,24 de lei, precum și a compensației pentru repararea apartamentului în

mărime de 2 000 de euro (f. d. 13-15 vol. I).

La 14 septembrie 2020, reclamantul a mai expediat o somație, pe care

pârâtul a recepționat-o la 17 septembrie 2020, prin care a cerut achitarea datoriei

în sumă de 1 400 de euro, a cheltuielilor restante la serviciile comunale în sumă

de 33 565,24 de lei și a penalității în mărime de 2 579,50 de euro (f. d. 16-17

vol. I).

La 06 noiembrie 2020, în adresa pârâtului Oleg Roșca, a fost expediată

somația ultimativă, pe care ultimul a recepționat-o la 11 noiembrie 2020, prin

care i s-a cerut să achite datoria în sumă de 1 400 de euro, cheltuielile restante la

serviciile comunale în sumă de 30 681,09 de lei și penalitatea în mărime de

3 307,50 de euro (f. d. 19-21 vol. I).

Din certificatul din 14 septembrie 2020, emis de administratorul Asociației

de Coproprietari în Condominiu nr. 55/105, Sergiu Ursachi, rezultă că până în

luna iunie 2020, în apartamentul nr. X amplasat în mun. XXXXX str. XXXXX,

aflat în gestiunea asociației, a locuit Oleg Roșca (f. d. 22 vol. I).

După cum rezultă din materialele cauzei, Stanislav Mazîlu, reprezentat de

avocatul Andrei Rezuș, înaintând acțiunea în judecată împotriva lui Oleg Roșca,

a solicitat încasarea din contul lui Oleg Roșca în beneficiul său a sumei de 1 400

de euro cu titlu de datorie la plata chiriei, a sumei de 30 681,09 de lei cu titlu de

datorie pentru serviciile comunale și a sumei de 3 307,50 de euro cu titlu de

penalitate, precum și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 4-8 vol. I).

Fiind învestită cu judecarea fondului litigiului, Judecătoria Orhei sediul

Central, prin hotărârea din 25 martie 2021, a admis parțial acțiunea depusă de

Mazîlu Stanislav și a încasat de la Oleg Roșca în beneficiul lui Stanislav Mazîlu

suma de 1 200 de euro cu titlu de datorie la plata chiriei, derivată din contractul

de locațiune din 11 septembrie 2012, suma de 1 200 de euro cu titlu de penalitate,

7

convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb în ziua plății, suma

de 29 963,74 de lei cu titlu de datorie pentru serviciile comunale și suma de

2 372,03 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, pretențiile cu privire la

încasarea sumelor excedente, au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f. d. 66, 81-

88 vol. I).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia

din 29 septembrie 2022, a respins apelul declarat de Oleg Roșca, a admis apelul

declarat de Stanislav Mazîlu, reprezentat de avocatul Andrei Rezuș, a casat

hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul Central, în partea

pretenției privind încasarea penalității contractuale și în această parte a adoptat o

nouă hotărâre, prin care a fost încasată de la Oleg Roșca în beneficiul lui Stanislav

Mazîlu suma de 2 745,50 de euro cu titlu de penalitate, convertiți în lei

moldovenești conform ratei oficiale de schimb din ziua plății, calculată pentru

perioada 30 ianuarie 2020 – 05 noiembrie 2020, precum și taxa de stat majorată

de la suma de 2 372,03 de lei la suma de 3 321,44 de lei. A fost încasată de la

Oleg Roșca în beneficiul lui Stanislav Mazîlu suma de 1 332 de euro cu titlu de

penalitate, convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb din ziua

plății, calculată pentru perioada de 26 martie 2021 – 14 iulie 2021. În rest

hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei sediul Central, a fost menținută

fără modificări (f. d. 4, 5-15 vol. II).

Verificând legalitatea deciziei contestate, în raport cu motivele recursului

și cadrul legal aplicabil speței, instanța de recurs constată că, instanța de apel,

reieșind din temeiurile și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale,

stabilind circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei și

având la bază cumulul de probe administrate la caz, corect a ajuns la soluția

adoptată prin decizia din 29 septembrie 2022.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) Cod de procedură civilă, orice

persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în

modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile în călcate sau contestate,

libertățile și interesele legitime.

Potrivit art. 8 alin. (1) Cod civil (în redacția în vigoare până la 01 martie

2019), drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza

actelor persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau

naștere la drepturi și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la

sensul legislației civile.

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil (în redacția în vigoare până la 01 martie

2019), în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la

debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația

poate consta în a da, a face sau a nu face.

În același timp, art. 513 alin. (1) Cod civil (în redacția în vigoare până la

01 martie 2019), prevede că debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-

credință și diligență la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul

executării și stingerii obligației.

În corespundere cu art. 514 Cod civil (în redacția în vigoare până la

01 martie 2019), obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt

8

act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii, iar conform art. 666

alin. (1), contract este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane

prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Conform art. 875 Cod civil (în redacția în vigoare până la 01 martie 2019),

prin contractul de locațiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părți

(locatar) un bun determinat individual în folosință temporară sau în folosință și

posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

Potrivit art. 904 alin. (1) Cod civil (în redacția în vigoare până la 01 martie

2019), dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea

contractului de locațiune, acesta se consideră prelungit pe un termen

nedeterminat.

Coroborând dispozițiile legale enunțate la materialul probator administrat

în speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind

întemeiată concluzia instanței de apel, referitor la pretenția înaintată de Stanislav

Mazîlu, reprezentat de avocatul Andrei Rezuș privind încasarea datoriei la plata

chiriei și a datoriei pentru serviciile de gospodărie comunală, precum că instanța

de fond corect a considerat-o întemeiată în parte, dispunând spre încasare suma

de 1 200 de euro cu titlu datorie la plata chiriei, derivată din contractul de

locațiune din 11 septembrie 2012, convertiți în lei moldovenești conform ratei

oficiale de schimb din ziua plății, precum și suma de 29 963,74 de lei cu titlu de

datorie pentru serviciile de gospodărie comunală.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră ca fiind just raționamentul instanțe de apel în sensul că pârâtul Oleg

Roșca nu și-a executat integral obligația contractuală, nu a plătit chiria pentru

lunile februarie, martie, aprilie și mai 2020 și, contrar prevederilor art. 118

alin. (1) Cod de procedură civilă, nu a dovedit contrariul.

Aici, urmează a fi notat faptul că instanța de apel corect a reținut drept justă

și concluzia instanței de fond cu privire la faptul că în situația în care suma de

200 de euro a fost însușită de reclamantul Stanislav Mazîlu, în momentul

încheierii contractului, ținând cont că aceasta a fost plătită pentru a recupera și

asigura executarea conformă a obligațiilor de către locatar, urmează a fi dedusă

din restanța la plata chiriei admisă de către pârâtul Oleg Roșca.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă

corectitudinea concluziei instanței de apel precum că instanța de fond în mod just

a reținut că potrivit facturii din 30 iunie 2020, emisă de SA „Moldovagaz” și

facturii nr. 150732740 din luna iulie 2020, emisă de IM „Infocom”, se atestă că

Stanislav Mazîlu a achitat pentru perioada în care pârâtul a posedat bunul

închiriat, suma datoriilor la consumul de gaze naturale și alte utilități, în mărime

totală de 29 963,74 de lei, cheltuieli suportate de către reclamant în legătură cu

neonorarea obligațiilor contractuale de către pârât, care sunt justificate

corespunzător prin înscrisurile anexate la materialele dosarului (f. d. 23, 24

vol. I).

La fel, sunt întemeiate și constatările instanței de apel cu privire la faptul

că instanța de fond corect a respins pretențiile din cererea de chemare în judecată

în partea încasării sumei de 400 de lei cu titlu de plată pentru curățenie pe scară

9

(f. d. 22 vol. I) și în partea încasării sumei de 317,70 de lei cu titlu de plata altor

utilități pentru luna iulie 2020 (f. d. 24 vol. I), având în vedere că pârâtul nu a

locuit efectiv în apartamentul reclamantului în luna iunie 2020.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide

că instanța de apel întemeiat a concluzionat în favoarea menținerii soluției

instanței de fond privind admiterea parțială a pretențiilor din cererea de chemare

în judecată cu privire la încasarea datoriei la plata chiriei și a datoriei pentru

serviciile de gospodărie comunală.

Drept urmare, decad argumentele recurentului invocate în cererea de recurs

precum că apartamentul transmis în locațiune a fost eliberat mult mai devreme

decât data pretinsă de intimat (anul 2019), iar intimatul urma să prezinte probe

care să ateste refuzul lui la semnarea actului de predare-primire, precum și data

de facto a eliberării apartamentului.

În circumstanțele descrise, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că Stanislav Mazîlu este îndreptățit să solicite și încasarea

penalității contractuale, în condițiile în care s-a constatat că Oleg Roșca atestă o

datorie la plata chiriei, stabilită la pct. 2 din contractul de închiriere din

11 septembrie 2012, în mărime de 1 200 de euro, pentru lunile februarie, martie,

aprilie și mai 2020, care nu este achitată până în prezent.

Or, în corespundere cu art. 901 alin. (1) lit. e) Cod civil, atunci când, fără

justificare, debitorul nu își execută obligația, creditorul poate, în condițiile legii

și, după caz, ale contractului, la alegerea sa să ceară plata de despăgubiri pentru

prejudiciul suferit prin neexecutare.

Conform art. 947 alin. (1) și (3) Cod civil, clauza penală este o prevedere

contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că

debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă

de bani sau un alt bun (penalitate). Penalitatea poate fi stipulată în mărime fixă

sau sub forma unei cote din valoarea obligației garantate prin clauza penală sau a

părții neexecutate, inclusiv sub forma unei dobânzi de întârziere.

Potrivit pct. 3 din contractul de închiriere din 11 septembrie 2012, părțile

au convenit astfel: chiriașul să plătească proprietarului suma de 350 de euro cu

două zile înainte de începutul lunii de chirie și în cazul întârzierii plății chiriașul

se obligă să achite 1 % din suma chiriei pentru fiecare zi de întârziere (f. d. 11-11

verso vol. I).

Astfel fiind, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată

că instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia de a încasa de la Oleg Roșca în

beneficiul lui Stanislav Mazîlu suma de 2 745,50 de euro cu titlu de penalitate,

convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb din ziua plății,

calculată pentru perioada 30 ianuarie 2020 – 05 noiembrie 2020, din suma

datoriei de 1 200 de euro.

Ținând cont de raționamentele redate, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră nefondate criticile recurentului precum că instanța

de apel eronat a considerat că prevederile art. 953 alin. (1) Cod civil, în redacția

din 01 martie 2019, stabilesc că numai la cererea debitorului instanța de judecată

dispune, reducerea penalității disproporționat de mari, deoarece dânsul s-a opus

10

în totalitate acțiunii, adică atât datoriei pretinse, cât și clauzei penale, or, în cazul

în care s-ar fi opus doar penalității, s-ar prezuma recunoașterea acțiunii.

Potrivit art. 953 alin. (1) Cod civil, în redacția din 01 martie 2019, în cazuri

excepționale, luându-se în considerare toate împrejurările, instanța de judecată

poate dispune, la cererea debitorului, reducerea penalității disproporționat de

mari. La reducerea penalității, trebuie să se țină cont nu numai de interesele

patrimoniale, ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că din partea

lui Oleg Roșca nu a fost înaintată o cerere privind reducerea clauzei penale, iar

simpla opunere în totalitate acțiunii, adică atât datoriei pretinse, cât și clauzei

penale, nu poate substitui o cerere privind reducerea clauzei penale, în temeiul

art. 953 alin. (1) Cod civil, în redacția din 01 martie 2019.

Cu referire la norma legală enunțată, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție relevă că, în situația în care se invocă reducerea penalității

rezultată din neexecutarea în termen a obligației de plată ce rezultă din contract,

urmează a fi stabilit dacă debitorul este într-o situație financiară dificilă și care

sunt probele care demonstrează situația precară a acestuia.

La caz, Oleg Roșca, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) și 118

alin. (1) Cod de procedură civilă, nu a demonstrat că, în perioada 30 ianuarie 2020

– 05 noiembrie 2020, s-ar fi aflat într-o situație financiară precară, că nu a dispus

de mijloace financiare sau că mijloacele financiare pe care le-a obținut au fost

insuficiente pentru stingerea datoriei, și a înștiințat în acest sens reclamantul

Stanislav Mazîlu. Or, art. 775 alin. (1) Cod civil, prevede că debitorul și creditorul

trebuie să se comporte cu bună-credință la momentul nașterii, pe durata existenței,

la momentul executării și stingerii obligației.

În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

apreciază critic argumentul recurentului în sensul că Stanislav Mazîlu, prin

prisma art. 3 alin. (2) Cod civil, are calitatea de profesionist, care acționa în

scopuri ce ține de activitatea de întreprinzător, transmiterea bunurilor imobile în

locațiune cu scopul de a obține profit, fiind unul declarativ, în susținerea celor

invocate nefiind prezentate probe admisibile și pertinente.

Pe cale de consecință, sunt nefondate și alegațiile recurentului precum că

potrivit art. 1072 Cod civil, clauza cu privire la penalitate este abuzivă.

Conform art. 1072 alin. (1) Cod civil, într-un contract dintre un profesionist

și un consumator, clauza care nu a fost negociată individual se consideră abuzivă

dacă este propusă de către profesionist și dezavantajează considerabil, contrar

bunei-credințe, consumatorul.

Coroborând dispozițiile normei legale enunțate la clauzele contractului de

închiriere din 11 septembrie 2012, se constată că pârâtul Oleg Roșca, la momentul

încheierii contractului materializat prin semnarea acestuia, nu s-a opus clauzei de

penalitate.

Totodată, este important de menționat că nici la data semnării contractului,

nici după semnarea contractului, Oleg Roșca nu a invocat/obiectat asupra

pretinsei penalități.

11

În conformitate cu prevederile art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă, în

apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul

acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi pretenții. Se pot cere însă dobânzi, rate,

venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărârii

în primă instanță, se poate solicita o compensație legală.

Raportând la caz prevederile normei legale sus-citate, reieșind din faptul

că suma datoriei la plata chiriei nu a fost stinsă și având în vedere că Stanislav

Mazîlu, după emiterea hotărârii instanței de fond, în cererea de apel, a solicitat

încasarea penalității suplimentare, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel privind încasarea de

la Oleg Roșca în beneficiul lui Stanislav Mazîlu a sumei de 1 332 de euro cu titlu

de penalitate, convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb din

ziua plății, calculată pentru perioada de 26 martie 2021 – 14 iulie 2021, din suma

datoriei de 1 200 de euro.

Prin urmare, instanța de apel corect a apreciat ca fiind întemeiată cerința

lui Stanislav Mazîlu privind încasarea unei penalități suplimentare în mărime de

1 332 de euro, ca fiind o sumă echitabilă în raport cu prejudiciul cauzat, ținând

cont de durata neexecutării obligației de bază.

În conexiunea celor relatate, și argumentul recurentului precum că instanța

de apel nu s-a expus în privința legalității încheierii primei instanțe, prin care s-a

dispus examinarea cauzei în procedură generală, este lipsit de suport, în condițiile

în care Oleg Roșca, în instanța de apel, nu a invocat dezacordul cu încheierea

menționată.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului

a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată

proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse

din pretențiile reclamantului.

Prin prisma normei de drept enunțate, ținând cont de faptul că instanța de

apel a admis în parte pretenția reclamantului cu privire la încasarea penalității,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel

întemeiat a majorat cuantumul sumei încasate cu titlu de taxă de stat, proporțional

cuantumului penalității încasate, de la suma de 2 372,03 de lei la suma de

3 321,44 de lei.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că instanța de apel

a apreciat arbitrar probele administrate la materialele cauzei, fiind aplicată și

interpretată eronat legea, deoarece acestea sunt declarative, lipsite de suport legal

și probatoriu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că, în

cadrul judecării cauzei civile, instanța de apel a creat participanților la proces

condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor

procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces

echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 § 1 din CEDO.

12

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către Oleg Roșca sunt

neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul și a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) Cod de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Oleg Roșca.

Se menține decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Mazîlu,

reprezentat de avocatul Andrei Rezuș împotriva lui Oleg Roșca cu privire la

încasarea datoriei, a penalității și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Viorica Puica

Aliona Donos

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

13