2ra-311/22 — încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată

2ra-311/22 — încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-311/22

2-20148055-01-2ra-07032022

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: E. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: D. Dulghieru, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

DECIZIE

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de Roșca Oleg și Mazîlu Stanislav, reprezentat

de avocatul Rezuș Andrei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mazîlu Stanislav

împotriva lui Roșca Oleg cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Mazîlu Stanislav și Roșca Oleg și a fost menținută

hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

constată:

La data de 24 noiembrie 2020, Mazîlu Stanislav a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Roșca Oleg cu privire la încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că potrivit contractului de locațiune

din 11 septembrie 2012, Roșca Oleg a beneficiat de dreptul de folosință și posesie

asupra bunului imobil, apartamentul nr. XXXXX, situat în mun. Chișinău, str.

XXXXX. Prețul chiriei lunare a fost stabilit în mărime de 350 de euro.

A menționat că pârâtul s-a folosit de imobil până la 16 iunie 2020, însă, nu a

achitat plata chiriei pentru ultima perioadă și anume, lunile februarie, martie, aprilie

și mai ale anului 2020, rămânând dator în acest sens cu suma de 1400 de euro (350

euro x 4 luni).

Reclamantul a susținut că la data preluării bunului, a fost întocmit un act de

predare-primire, care însă a fost semnat doar de el și mama sa, Mazîlu Larisa, întrucât

Roșca Oleg a refuzat să semneze. Ulterior, a depistat că de către pârât au fost admise

1

și restanțe la serviciile comunale și anume, suma de 1000 de lei pentru serviciul de

deservire a blocului, 217,96 de lei pentru transportarea deșeurilor, 2333,05 lei pentru

apa potabilă, 100 de lei - reparații curente, 4,84 lei - serviciu de gestiune, 26 625,24

de lei - gazele naturale consumate, 400 de lei – curățenia în scară, în total 30681,09

lei. Astfel, pârâtul a încălcat obligația asumată în pct. 6 din contract, prin care s-a

obligat să plătească la timp cheltuielile de folosință a imobilului închiriat (apă, gaz,

electricitate, deservire bloc etc.).

Totodată, reclamantul a notat că potrivit pct. 3 din contract, în cazul întârzierii

plății, chiriașul se obligă să achite 1% din suma chiriei pentru fiecare zi de întârziere.

Deci, la 05 noiembrie 2020 penalitatea calculată este de 983,50 de euro pentru luna

februarie 2020, 882 de euro pentru luna martie 2020, 773,50 de euro pentru luna

aprilie 2020 și 668,50 de euro pentru luna mai 2020, în total 3307,50 de euro,

conform calculelor anexate.

A declarat că prin somația din 04 septembrie 2020, pârâtului i-a fost solicitată

achitarea datoriei de bază (fără penalități) în termen de 7 zile din data recepționării.

Somația a fost expediată la adresa pârâtului, consemnată în contract și a fost

recepționată la 07 septembrie 2020, însă, în termenul acordat, datoria nu a fost stinsă.

La 14 septembrie 2020, a expediat o somație repetată, prin care deja a fost solicitată

spre achitare și penalitatea calculată la acea dată. Somația a fost recepționată la

17 septembrie 2020. În răspunsul din 25 septembrie 2020, Roșca Oleg a afirmat că

pretențiile înaintate sunt neîntemeiate, invocând că reclamantul urmărește

îmbogățirea fără justă cauză și l-a îndemnat să nu solicite aplicarea sechestrului și alte

acțiuni pe care le califică samavolnice. Totodată, pârâtul a optat pentru soluționarea

amiabilă a divergențelor apărute.

Mazîlu Stanislav a menționat că 06 noiembrie 2020, a expediat somația nr. 3,

prin care pârâtului i s-a propus cu titlu ultimativ, să achite suma de 1400 de euro și

30681,09 lei cu titlu de datorie, precum și 3307,5 euro cu titlu de penalitate, în total,

4707,5 euro și 30681,09 lei, în termen de 7 zile din momentul recepționării, însă, nu a

primit răspuns.

A mai indicat că, contractul a fost încheiat la 11 septembrie 2012 pe termen de

un an, însă, conform art. 1280 alin. (1) din Codul civil, dacă raporturile contractuale

continuă în mod tacit după expirarea termenului locațiunii, acesta se consideră

prelungit pe un termen nedeterminat. Faptul folosirii bunului până în perioada

indicată, este confirmat atât de certificatul emis de Asociația de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/105, cât și chitanțele (facturile) de plată ale serviciilor comunale

în care este indicat inclusiv numele pârâtului. La fel, aceste facturi probează

pretențiile de încasare a datoriilor pentru serviciile comunale.

A solicitat încasarea din contul lui Roșca Oleg în beneficiul său a sumei de

1400 de euro și 30681,09 lei cu titlu de datorie și 3307,50 euro cu titlu de penalitate,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

depusă de Mazîlu Stanislav a fost admisă parțial și s-a încasat din contul lui Roșca

Oleg în beneficiul lui Mazîlu Stanislav suma de 1200 de euro cu titlu de datorie la

plata chiriei, suma de 1200 de euro cu titlu de penalitate, convertiți în lei

moldovenești conform ratei oficiale de schimb în ziua plății, suma de 29963,74 de lei

2

cu titlu de datorie pentru serviciile comunale și suma de 2372, 03 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 16 aprilie 2021, Roșca Oleg a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 25 martie 2021 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central în partea admiterii acțiunii și emiterea unei noi

hotărâri în această parte, prin care să fie respinsă integral acțiunea.

La data de 24 aprilie 2021 Mazîlu Stanislav, reprezentat de avocatul Rezuș

Andrei a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii în partea respingerii acțiunii și emiterea unei noi hotărâri,

prin care acțiunea să fie admisă integral.

Totodată, Mazîlu Stanislav a solicitat instanței de apel încasarea, în

conformitate cu art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a penalității în sumă

de 2926 de euro, în cazul în care va admite apelului său (ținând cont de suma datoriei

de 1400 de euro) sau în sumă de 2508 euro, în cazul menținerii hotărârii primei

instanțe, prin care s-a încasat datoria în sumă de 1200 de euro.

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Mazîlu Stanislav, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei și

Roșca Oleg și a fost menținută hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central.

La data de 03 februarie 2022, Roșca Oleg a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 24 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 25 martie 2021 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă

integral ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor argumentelor invocate în apel. În decizia sa, instanța de apel doar a transcris

hotărârea primei instanțe, fără a motiva soluția de respingere a apelului său.

A afirmat că pretențiile din acțiune sunt neîntemeiate și nu corespunde

realității, or, în acest sens, intimatul nu a prezentat probe pertinente, care să confirme

pretinsele restanțe și prejudicii. În actul de predare-primire a apartamentului nu este

indicat că înregistrează careva restanțe.

A indicat că atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu au constatat din care

act ar rezulta datoria pentru chirie în mărime de 1400 de euro. Conversațiile prin

mesaje, prezentat ca probe de către Mazîlu Stanislav, nu sunt veridice, nu-i aparțin și

nu pot servi drept probă în confirmarea existenței datoriei.

La 17 februarie 2022 Mazîlu Stanislav, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei, a

declarat recurs împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe în partea respingerii acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri

noi, prin care pretenția cu privire la încasarea penalității să fie admisă integral, cu

încasarea sumei de 1634,85 de euro cu titlu de penalitate restantă și a sumei de 2508

euro cu titlu de penalitate în conformitate cu art. 372 alin. (3) din Codul de procedură

civilă.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel a încălcat prevederile art.

953 alin. (1) din Codul civil, deoarece debitorul nu a solicitat reducerea penalității,

3

aceasta urmând a fi încasată în mod deplin. Prin urmare, având în vedere că suma

datoriei încasate este de 1200 de euro, pe care recurentul nu o mai contestă, mărimea

penalității integrale ce urma a fi încasată de instanțele de judecată este de 2834,85 de

euro.

Recurentul consideră că este greșit argumentul instanței de apel precum că art.

372 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu prevede încasarea penalității în apel,

or, în opinia sa, penalitatea de circumscrie în sintagma „orice alte despăgubiri apărute

după emiterea hotărârii în primă instanță”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată

la 24 noiembrie 2021 și a fost expediată participanților la proces la data de 17

februarie 2022 (f.d. 155), iar recursurile au fost declarate de 03 februarie 2022 și 17

februarie 2022.

Astfel, recursurile au fost declarate în termen.

La 07 martie 2022, copia recursurilor a fost expediată în adresa intimaților, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 200).

Prin referința depusă la 18 mai 2022 Mazîlu Stanislav, reprezentat de avocatul

Rezuș Andrei, a solicitat respingerea recursului declarat de Roșca Oleg, ca fiind

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul

din 3 judecători prin încheierea din 15 iunie 2022 a considerat recursurile admisibile

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursurile se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile

declarate și obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi

admise, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel

o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și b) din Codul de procedură

civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în

care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că prin contractul de

închiriere din 11 septembrie 2012, Mazîlu Stanislav a transmis în locațiune lui Roșca

Oleg apartamentul nr. XXXXX cu 3 odăi situat în mun. Chișinău, XXXXX (f.d. 11).

4

Conform pct. 1 și 2 din contract, termenul de locațiune a fost stabilit de la data

de 11 septembrie 2012 până la data de 11 martie 2013, cu posibilitate de prelungire

prin acordul ambelor părți, fără modificarea condițiilor din contract. Chiria lunară

este de 350 de euro.

În pct. 3 părțile au convenit ca chiriașul să plătească proprietarului suma de

350 de euro cu 2 zile înainte de începutul lunii de chirie și în cazul întârzierii plății,

chiriașul se obligă să achite 1% din suma chiriei pentru fiecare zi de întârziere.

Potrivit 4 din contract, în momentul încheierii contractului, chiriașul a plătit

suma de 550 de euro, 200 de euro fiind gaj.

Roșca Oleg s-a obligat, conform pct. 6 din contract, să plătească la timp

cheltuielile de folosință a imobilului (apă, gaz, electricitate, deservire bloc etc).

La data de 16 iunie 2020, Mazîlu Stanislav a întocmit un act de primire-

predare în baza contractului de închiriere din 11 septembrie 2012, prin care chiriașul

a transmis în primire proprietarului apartamentul închiriat și bunurile menționate în

contract, fiind indicat că, la momentul predării imobilului, chiriașul recunoaște

datoria în sumă de 1400 de euro și 33 650 de lei, formată din: 1400 euro – chirie

pentru lunile februarie-iunie (4 luni), 400 lei pentru curățenie scară, 29600 pentru

gazele naturale consumate și 3655 de lei – ACC (f.d. 12).

Actul de predare-primire a fost semnat doar de către Mazîlu Stanislav, fiind

specificat că Roșca Oleg a refuzat să semneze.

La 04 septembrie 2020, Mazîlu Stanislav a expediat în adresa lui Roșca Oleg o

somație, pe care ultimul a recepționat-o la 07 septembrie 2020, prin care a solicitat

achitarea în termen de 7 zile a datoriei în sumă de 1400 de euro și a cheltuielilor

restante la serviciile comunale în sumă de 33 565,24 lei, precum și suma de 2000 de

euro pentru repararea apartamentului (f.d.13-15). În termenul indicat, Roșca Oleg nu

a achitat sumele solicitate.

La 14 septembrie 2020, Mazîlu Stanislav a mai expediat o somație, pe care

Roșca Oleg a recepționat-o la 17 septembrie 2020, prin care a solicitat achitarea în

termen de 7 zile a datoriei în sumă de 1400 de euro, cheltuielilor restante la serviciile

comunale în sumă de 33 565,24 de lei și penalității în mărime de 2579,50 euro (f.d.

16-17).

Prin răspunsul din 25 septembrie 2020, Roșca Oleg a invocat că pretențiile din

somație sunt neîntemeiate și nu corespund realității, în acest sens nefiind prezentate

dovezi. Totodată, a menționat că optează pentru soluționarea amiabilă a divergențelor

apărute (f.d. 18).

La 06 noiembrie 2020, Mazîlu Stanislav a expediat în adresa lui Roșca Oleg o

somație ultimativă, pe care ultimul a recepționat-o la 11 noiembrie 2020, prin care a

solicitat achitarea în termen de 7 zile a datoriei în sumă de 1400 de euro, a

cheltuielilor restante la serviciile comunale în sumă de 30681,09 lei și penalității în

mărime de 3307,50 de euro (f.d. 19-21).

În termenul acordat, Roșca Oleg nu a achitat sumele solicitate prin somație.

Înaintând prezenta acțiune, Mazîlu Stanislav a solicitat încasarea din contul lui

Roșca Oleg în beneficiul său a sumei de 1400 de euro și 30681,09 lei cu titlu de

datorie și 3307,50 euro cu titlu de penalitate, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

5

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat din contul lui Roșca Oleg în

beneficiul lui Mazîlu Stanislav suma de 1200 de euro cu titlu de datorie la plata

chiriei, suma de 1200 de euro cu titlu de penalitate, convertiți în lei moldovenești

conform ratei oficiale de schimb în ziua plății, suma de 29963,74 de lei cu titlu de

datorie pentru serviciile comunale și suma de 2372, 03 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, în rest acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de Mazîlu

Stanislav, reprezentat de avocatul Rezuș Andrei și Roșca Oleg, a ajuns la concluzia

netemeiniciei acestora și a menținut hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul litigios, constată că instanța de apel a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată, precum și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se

poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la

deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii.

Potrivit art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

În decizia contestată din 24 noiembrie 2021, instanța de apel a reținut, cu

referire la prevederile art. 630 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie

2019), că instanța de fond întemeiat a dispus reducerea clauzei penale stabilită de

părți în pct. 3 din contractul din 11 septembrie 2012.

Conform art. 630 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

în cazuri excepționale, luându-se în considerare toate împrejurările, instanța de

judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporționat de mari. La

6

reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu numai de interesele patrimoniale,

ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.

Conform art. 953 alin. (1) din Codul civil (în redacția din 01 martie 2019), în

cazuri excepționale, luându-se în considerare toate împrejurările, instanța de judecată

poate dispune, la cererea debitorului, reducerea penalității disproporționat de mari.

La reducerea penalității, trebuie să se țină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci

și de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că instanța de apel greșit a aplicat prevederile art. 630

alin. (1) din Codul civil în redacția până la 01 martie 2019, ce reglementează

reducerea clauzei penale.

Or, conform art. 7 alin. (2), (4) și (5) din Codul civil, în redacția din 01 martie

2019, legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării

sale în vigoare. În cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data

intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura și

întinderea drepturilor și obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale,

dacă legea nouă nu prevede altfel. În situațiile prevăzute la alin. (4), dispozițiile legii

noi se aplică modalităților de exercitare a drepturilor sau de executare a obligațiilor,

precum și de înstrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora.

Astfel, la caz, urmau a fi aplicate prevederile legii noi cu privire la reducerea

clauzei penale, întrucât situația juridică din speță a fost în curs de realizare la data

intrării în vigoare a Codului civil modernizat, contractul din 11 septembrie 2012 fiind

prelungit tacit până în luna iunie 2020, iar, legea nouă prevede altfel.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material, fapt ce indică incontestabil la examinarea superficială atât a apelurilor,

cât și a cauzei deduse judecării.

Această circumstanță este apreciată drept o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar,

înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate

cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R

(84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării

justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului

Europei).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia pronunțată

nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursurile, de a casa integral decizia instanței de apel

și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

7

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admit recursurile declarate de Roșca Oleg și Mazîlu Stanislav, reprezentat

de avocatul Rezuș Andrei.

Se casează integral decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mazîlu Stanislav împotriva

lui Roșca Oleg cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

8