2ra-1362a/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1362a/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. V. Caragia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Botnaru Igor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Botnaru Igor

împotriva lui Mihai Iulian cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Botnaru Igor și a fost menținută hotărârea din

24 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

constată:

La data de 27 februarie 2018, Botnaru Igor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Mihai Iulian cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 25 decembrie 2015, între el, în

calitate de locator și întreprinzătorul individual Mihai Iulian, în calitate de locatar, a fost

încheiat contractul de locațiune a spațiilor comerciale nr. 25.12-05, conform căruia a

transmis în locațiune spațiul comercial de pe str. Vasile Lupu, 33/8, or. Orhei, cu o

suprafață de 44 m2. Imobilul a fost transmis în folosință pârâtului, despre ce a fost

întocmit actul de primire-predare.

A menționat că, conform anexei nr. 2 la contract, plata chiriei a fost stabilită în

mărime de 350 de euro lunar. Pârâtul a utilizat bunul începând cu 01 aprilie 2016 și

până la 07 septembrie 2017, când l-a abandonat, adică pe parcursul a 17 luni și 7 zile,

perioadă în care urma să achite în total chiria în mărime de 6031,70 de euro.

Reclamantul a invocat că, pârâtul a efectuat achitări doar pentru 11 luni, adică

pentru perioada 01 aprilie 2016 - 28 februarie 2017. Astfel, suma neachitată pentru

perioada 01 martie 2017 - 07 septembrie 2017 constituie 2181,70 de euro. La solicitările

verbale de a achita restanțele la plata chiriei, pârâtul s-a limitat la promisiuni că va achita

cât mai curând posibil, însă așa și nu a mai achitat datoria acumulată.

A susținut că, deși în conformitate cu prevederile pct. 2.1.8 din contract, locatarul

s-a obligat în termen de 3 zile de la expirarea contractului să întoarcă bunul locatorului,

1

pârâtul, abandonând bunul imobil, nu i l-a restituit, din contra l-a încuiat și a plecat,

luând cu el cheile, iar la numeroasele apeluri telefonice de a veni și a preda bunul, nu

reacționa, motivând că este ocupat. În cele din urmă, a fost nevoit la 05 februarie 2018

să forțeze lacătul pentru a primi acces la bunul imobil.

A mai invocat că, din momentul abandonării de către pârât a bunului și încetării

de fapt a relațiilor contractuale, până la momentul când a primit acces la bunul imobil,

au trecut 4 luni, pentru care poate solicita plata chiriei în mărime de 1440 de euro.

Botnaru Igor a solicitat încasarea de la Mihai Iulian în beneficiul său a sumei de

2181,70 de euro în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii Naționale a Moldovei la

momentul executării, cu titlu de restanță la plata chiriei pentru perioada utilizării de

către el a bunului închiriat; încasarea sumei de 1440 de euro, în lei la cursul oficial al

Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării hotărârii, cu titlu de plată a chiriei

pentru perioada de când ultimul a abandonat bunul, până când Botnaru Igor a primit

acces la bun, prevăzută de art. 910 din Codul civil; încasarea penalității pentru

neachitarea în termen a plății de locațiune, calculată pentru 180 de zile, în mărime de

6519,60 de euro; încasarea taxei de stat în sumă de 6206,42 de lei și 547 lei - plata

pentru actul de constatare a faptelor din 05 februarie 2018.

Prin hotărârea din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

depusă de către Botnaru Igor a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 iulie 2019, Botnaru Igor a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Botnaru Igor și a fost menținută hotărârea din 24 iunie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că Botnaru Igor nu

a anexat la cererea de chemare în judecată anexele contractului de locațiune a spațiilor

comerciale nr. 25.12-05 din 25 decembrie 2015, or, anexele nr. 1 și nr. 2, prezentate de

către reclamant, sunt parte a unui alt contract cu nr. 15.11-03, fiind astfel imposibilă

stabilirea predării-primirii bunului și plății locațiunii în sumă de 350 de euro lunar.

La fel, instanțele de judecată au remarcat că nu au fost prezentate probe

pertinente, concludente și utile în susținerea argumentului reclamantului precum că,

pârâtul a utilizat bunul începând cu 01 aprilie 2016 și până la 07 septembrie 2017, când

l-a abandonat, adică, pe parcursul a 17 luni și 7 zile, perioadă pentru care urma să achite

chiria în mărime de 6031,70 de euro, precum și că pentru perioada de la 01 martie 2017

până la 07 septembrie 2017, pârâtul nu a achitat chiria în sumă de 2181,70 de euro.

Instanțele ierarhic inferioare au precizat că, potrivit pct. 2.3.2. și 2.4.2 din

contractul nr. 25.12-05 din 25 decembrie 2015, locatorul și locatarul sunt în drept să

rezilieze contractul înainte de termenul de expirare a acestuia, cu preîntâmpinarea

celuilalt cu o lună înainte de reziliere, iar, conform Acordului cu privire la rezilierea

contractului nr. 25.12-05 din 25 decembrie 2015, semnat de Botnaru Igor și Mihai Iulian

la 07 septembrie 2017, părțile au convenit asupra rezilierii contractului și nu se

consideră obligate să respecte anumite drepturi și obligații.

2

Astfel, instanțele de judecată au concluzionat că prin semnarea acordului cu

privire la rezilierea contractului de către reclamantul Botnaru Igor, se demonstrează

faptul că Mihai Iulian și-a onorat obligația contractuală asumată, or, reclamantul, la

momentul semnării acordului, nu a invocat obligații pecuniare față de pârât sau că bunul

dat în locațiune nu a fost transmis către locator.

La data de 21 august 2020 Igor Botnaru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din

11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 24 iunie 2019 a Judecătoriei

Orhei, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele de judecată au dat o apreciere

arbitrară probelor administrate, au interpretat în mod eronat legea, precum și au aplicat

legea care nu trebuia să fie aplicată.

Recurentul a indicat că instanțele de judecată au constatat eronat precum că

anexele nr. 1 și nr. 2 sunt parte a unui alt contract, deoarece în ședința de judecată

ambele părți, inclusiv Mihai Iulian prin intermediul reprezentantului Dolgu Natalia, au

recunoscut că actul de predare-primire se referă la contractul de locațiune din 25

decembrie 2015 și nu la alt contract. De asemenea, în ședința de judecată reprezentantul

intimatului a recunoscut și faptul că a primit bunul închiriat și l-a utilizat, începând cu

data semnării acordului de primire-predare și până la rezilierea contractului, precum și

că plata chiriei constituia 350 de euro lunar.

A susținut că la caz, părțile au reziliat și nu au rezolvit contractul, prin urmare,

rezilierea contractului la data de 07 septembrie 2017 nu influențează drepturile și

obligațiile părților născute până la această dată. Mai mult ca atât, intimatul a recunoscut

că a folosit bunul până la 07 septembrie 2017, respectiv, avea obligația să achite plata

chiriei până la această dată, fapt ce nu l-a făcut.

Recurentul a invocat că nicio lege nu condiționează rezilierea contractului cu

faptul că la momentul rezilierii lui, părțile să aibă îndeplinite obligațiilor lor

contractuale, cu atât mai mult că legea prevede ca temei de reziliere anume neexecutarea

de către parte a obligațiilor contractuale. Astfel, rezilierea contractului și mențiunea în

acordul de reziliere a faptului că părțile se vor elibera de anumite obligații reciproce, nu

exonerează părțile de executarea obligațiilor deja apărute și nici nu demonstrează că

aceste obligații au fost executate.

A menționat că la materialele cauzei a fost anexat procesul-verbal de constatare

a stărilor de fapt, întocmit de către executorul judecătoresc, din care rezultă că, pentru

a primi acces la bun, la 05 februarie 2018 a fost nevoit să forțeze lacătul, adică bunul

nu i-a fost restituit de către intimat. Conform art. 25 din Codul de executare, faptele

constatate prin actul întocmit de executorul judecătoresc pot fi utilizate ca probe în

procesul de judecată, ele nu necesită a fi probate suplimentar, fiind valabile până la

proba contrară.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 11 februarie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa lui Botnaru Igor la

11 martie 2020, potrivit scrisorii de însoțire nr. 3127 (f.d. 217, volumul I), însă lipsesc

date cu privire la recepționarea acesteia.

Totodată, se reține că potrivit pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18 martie

2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de

urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă,

iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite

potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 (17 martie - 15 mai 2020).

Astfel, recursul, declarat la data de 21 august 2020, este în termen.

La data de 01 septembrie 2020, copia recursului declarat de către Botnaru Igor

a fost expediată în adresa intimatului Mihai Iulian, cu înștiințarea despre depunerea

referinței (f.d. 1, volumul II).

Intimatul nu și-a valorificat dreptul respectiv și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

4

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Botnaru Igor nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Botnaru Igor

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Botnaru Igor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Botnaru Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

5