2ra-101/24 — Încasarea datoriei

La 13 iulie 2022, avocata Iuliana Pascal, în interesele Dorinei Pulbere a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Î.S.,, Inter-Schimb” S.R.L., prin care a solicitat încasarea sumei de 5400 dolari SUA, cu titlu de datorie și compensarea cheltuielilor de judecată compuse din: taxa de stat în sumă de 2 925,74 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 7 000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta susține că, între „IS Inter-Schimb” S.R.L., în calitate de organizator, și Pulbere Dorina, în calitate de participant, a fost încheiat contractul nr. 35 din 24 iulie 2018 privind perfectarea documentelor pentru programul J1 Internship/Trainee în SUA. Potrivit reclamantei, pârâtul nu și-a executat obligațiile contractuale, motiv pentru care, la 19 august 2020, Dorina Pulbere a solicitat restituirea sumei de 5 400 dolari SUA, în conformitate cu pct. 4.4 din contract, care prevede rambursarea în termen de 90 de zile de la refuz sau reziliere.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constata că, instanța de fond, la examinarea cauzei, analizând esența contractului nr. 35 din 24.07.2018 privind perfectarea și întocmirea documentelor pentru participare în programul internațional de stagiare profesională - J1 Intership/Trainee în SUA., probele de bază pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii, or, în condițiile în care reclamantei Dorina Pulbere i s-a refuzat jobul în SUA, pe motive de prezentare a actelor false sau ascunderii de date, în temeiul pct. 6.4 al contractului din 24 iulie 2018, rambursarea serviciilor nu se va efectua în cazul refuzului vizei J1 de către Ambasada SUA (pct. 5.3) iar potrivit secțiunii VI a contractului organizatorul nu poartă răspundere pentru prezentarea actelor false de către participant (pct. 6.1).

În consecință, instanța de apel a ajuns la concluzia că, toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelant, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță, respectv le apreciază ca fiind inconsistente și fără raționament juridic valabil circumstanțelor speței.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat, în esență, aceleași argumente expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, susținând că nici instanța de fond, nici cea de apel nu au făcut trimitere la cererea din 19 octombrie 2020 și nici la motivele pentru care aceasta nu reprezintă o probă a faptului că Î.S. „Inter-Schimb” S.R.L. a recunoscut existența datoriei și s-a obligat să o restituie. Suplimentar, a indicat că, deși la 2 noiembrie 2024 a fost depusă o cerere de amânare pe motiv de boală a avocatei Iuliana Pascal, instanța de apel a respins-o și a examinat cauza în lipsa apelantei și a reprezentantei acesteia.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată în baza art. 432 din Codul de procedură civilă.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”. 2

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, la 22 ianuarie 2024, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2023 (f.d. 145).

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 24 ianuarie 2024 de către avocata Iuliana Pascal, în interesele 3 Dorinei Pulbere, a fost depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, recurenta a formulat o cerere de recurs cu un conținut identic cu cel al cererii de chemare în judecată și al cererii de apel. Argumentelor invocate de către recurentă li s-a oferit un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că reluarea automată a conținutului cererii de apel în cererea de recurs, duce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel (decizia 2ra- 183/25, 2rac-236/25).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În prezenta cauză, recurenta a susținut că, nici instanța de fond și nici cea de apel nu au făcut trimitere la cererea din 19 octombrie 2020 și nici la motivele pentru care aceasta nu reprezintă o probă a faptului că Î.S. „Inter-Schimb” S.R.L. 4 a recunoscut existența datoriei și s-a obligat să o restituie. Totuși, aceste afirmații nu au fost susținute prin probe anexate la dosar, iar instanța de apel le-a examinat și le-a acordat aprecierea cuvenită.

Aceste considerente induc asupra concluziei că recursul denotă un simplu dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza efectuată de instanță. Aceasta înseamnă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una de dezacord cu soluția pronunțată.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de avocata Iuliana Pascal, în interesele Dorinei Pulbere este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocata Iuliana Pascal, în interesele Dorinei Pulbere. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5