2ra-733/23 — constatarea acceptarii succesiunii, anularea certificatelor de mostenitor, anularea actelor juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea acceptarii succesiunii, anularea certificatelor de mostenitor, anularea actelor juridice
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-733/23 — constatarea acceptarii succesiunii, anularea certificatelor de mostenitor, anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Maria Șișcova,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maria
Șișcova împotriva Ivanei Parpolova, Elenei Belecci și Vasili Belecci,
intervenienți accesorii Mihail Șișcov, Societatea Comercială „VINĂRIA
ȚIGANCA” Societate cu Răspundere Limitată, notarul Veaceslav Slutu,
Agenția Servicii Publice și Direcția Generală administrare fiscală Sud a
Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea faptului acceptării
succesiunii, anularea certificatelor de moștenitor, anularea contractelor de
vânzare-cumpărare cu repunerea părților în situația anterioară,
împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Comrat,
(Dosarul nr. 2ra-733/23
NR. PIGD 2-19037414-01-2ra-25052023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a prevederilor art. 432 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură civilă, la
caz nu constituie temei de admisibilitate a recursului. Termenul de acceptare a succesiunii
este de 6 luni de la data deschiderii ei (Codul Civil în redacția până la 01 martie 2019).
Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, jud. S. Gurițanu,
Curtea de Apel Comrat, jud. S. Gubenco, A. Mironov, L. Caraianu,
21 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Maria
Șișcova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 iunie 2019, Maria Șișcova a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ivanei Parpolova, Elenei Belecci și Vasili Belecci, intervenienți
accesorii Mihail Șișcov, notarul Veaceslav Slutu, Agenția Servicii Publice și
Direcția Generală administrare fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat,
solicitând constatarea faptului ce are valoare juridică a acceptării succesiunii
rămase după decesul Anei Șișcov, născută la xxxxx, decedată la xxxxx și a
locului de deschidere a acestei succesiuni în r-nul xxxxx, com. xxxxx,
sat.xxxxx, anularea certificatului de moștenitor nr.2753 din 13 iulie 2017 pe
numele Ivanei Parpolova, eliberat de notarul public Veaceslav Slutu, pentru
moștenirea rămasă după decesul Anei Șișcov, anularea certificatului de
moștenitor nr.2755 din 13 iulie 2017, eliberat de notarul public Veaceslav
Slutu, pentru moștenirea rămasă după decesul Anei Șișcov, anularea
contractului de vânzare-cumpărare nr.3053 din 28 iulie 2017, încheiat între
Ivana Parpolova și Elena Belecci și Vasili Belecci, anularea contractului de
vânzare-cumpărare nr.3055 din 28 iulie 2017, încheiat între Ivana Parpolova
și Elena Belecci și Vasili Belecci, repunerea părților în situația anterioară
încheierii acestora prin radierea dreptului de proprietate al Ivanei Parpolova
asupra bunurilor imobile: terenul agricol cu numărul cadastral xxxxx,
suprafața de 1,14 ha și terenul agricol cu numărul cadastral xxxxx, suprafața
de 0,9125 ha și al Elenei Belecci și Vasilie Belecci din registrul bunurilor
imobile asupra bunurilor imobile: terenul pentru construcții cu număr
cadastral xxxxx, suprafața de 0,3636 ha și casa de locuit individuală cu
număr cadastral xxxxx, suprafața de 98,4 mp și terenul pentru grădină cu
număr cadastral xxxxx, suprafața de 0,26 ha, amplasate în r-nul xxxxx, com.
xxxxx, reînregistrarea acestora după Ana Șișcov în vederea finalizării în
condițiile legii a procedurii succesorale după decesul ultimei și încasarea
cheltuielilor de judecată suportate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la xxxxx a decedat sora
Ana Șișcov. După decesul Anei Șișcov a rămas masa succesorală compusă
din următoarele bunuri imobile: terenul pentru construcții cu număr cadastral
xxxxx, suprafața de 0,3636 ha și casa de locuit individuală cu număr
cadastral xxxxx, suprafața de 98,4 mp, terenurile agricole cu numere
cadastrale xxxxx, suprafața de 1,14 ha; xxxxx, suprafața de 0,9125 ha și
terenul pentru grădină cu număr cadastral xxxxx, suprafața de 0,26 ha,
1
amplasate în r-nul xxxxx, com. xxxxx. După decesul surorii a intrat în
posesia bunurilor imobile menționate, având grijă de acestea.
Totodată, a menționat că în termenul de opțiune succesorală nu s-a
adresat notarului public cu declarația privind acceptarea succesiunii rămase
după decesul surorii Ana Șișcov, considerând că simplul fapt al acceptării
succesiunii este suficient pentru a-și valorifica calitatea de moștenitor legal.
După decesul surorii Ana Șișcov, calitatea de moștenitor legali o aveau
inclusiv: sora Ivana Parpolova și fratele Mihail Șișcov. Despre faptul că sora
Ivana Parpolova ar fi perfectat la notarul public Veaceslav Slutu moștenirea
rămasă după decesul surorii Ana Șișcov, fără a respecta dreptul său de
moștenitor legal, a aflat ulterior.
La 11 august 2017, 14 decembrie 2017, 23 martie 2018, 07 mai 2018,
05 iulie 2018 s-a adresat notarului public Veaceslav Slutu cu cereri, prin care
a solicitat inter alia eliberarea copiilor din actele procedurii succesorale
vizate, însă de fiecare dată i se refuza. Conform informațiilor din registrul
dosarelor succesorale și a testamentelor Ana Șișcov nu a întocmit în timpul
vieții testamente. La solicitarea adresată Serviciului cadastral teritorial
Leova de a-i fi eliberate certificatele cadastrale în privința bunurilor imobile,
din conținutul acestora a aflat despre perfectarea certificatelor de moștenitor
nr. 2753 și 2755 din 13 iulie 2017 pe numele Ivanei Parpolova, prin care
ultima a dobândit în proprietate bunurile imobile menționate, ce au aparținut
surorii Ana Șișcov, iar ulterior le-a vândut pârâților Elena Belecci și Vasili
Belecci, prin contractele de vânzare-cumpărare nr.3053 și 3055 din 28 iulie
2017.
Referitor la pretenția privind constatarea faptului juridic de acceptare
a succesiunii, reclamanta a acceptat, de facto, moștenirea rămasă după
decesul surorii Ana Șișcov, întregul patrimoniul succesoral rămas, unde nu
s-ar afla și din ce nu ar consta, intrând în posesia bunurilor imobile, parte din
masa succesorală vizată, în condițiile art.1516 din Codul civil. Deși nu s-a
adresat în termenul de opțiune succesorală cu declarație de acceptare a
succesiunii, totuși și-a exercitat dreptul de succesor legal conform art.1500
din Codul civil.
În ceea ce vizează cerința cu privire la anularea certificatelor de
moștenitor, a menționat că la eliberarea acestora, s-a ignorat calitatea sa de
moștenitor legal, toată masă succesorală fiind dobândită în proprietate de
către sora Ivana Parpolova. Notarul avea obligația în contextul rigorilor art.
64, art. 65 din Legea cu privire la notariat, de a constata corect și complet
cercul de moștenitori legali, înștiințând în mod corespunzător toți
moștenitorii legali ai defunctei. La caz, notarul public Veaceslav Slutu nu a
fost informat despre faptul existenței altor moștenitori ai defunctei Ana
Șișcov sau a cunoscut despre existența altor moștenitori legali, însă a ignorat
cu rea-credință drepturile de moștenitori ai acestora. Ținând cont de abaterile
2
enunțate, certificatele de moștenitor în opinia reclamantei, sunt nule, emise
cu încălcarea drepturilor de moștenitor legal și se impune anularea acestora.
Cu privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor
imobile, reclamanta a notat că acestea sunt acte juridice civile subsecvente
certificatelor de moștenitor contestate. La baza încheierii contractelor se află
două acte juridice (certificate de moștenitor) viciate de nulitate, ceea ce
afectează și valabilitatea contractelor. Prin contractele de vânzare-
cumpărare, pârâta Ivana Parpolova a exercitat un drept de dispoziție dobândit
în baza unor acte juridice nule. Pentru a remedia efectele nulității
certificatelor de moștenitor, se impune și anularea contractelor de vânzare-
cumpărare. În condițiile art.219 din Codul civil, această soluție nu va afecta
interesele pârâților Elena Belecci și Vasili Belecci, care vor dispune de
dreptul de a pretinde repararea prejudiciului cauzat prin încheierea
contractelor (exercitând acest drept în raport cu pârâta Ivana Parpolova ).
Această soluție va asigura restabilirea dreptului său de moștenitor legal, prin
dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile vizate. Drept
urmare a efectelor nulității actului juridic civil prevăzute de art. 219 din
Codul civil, pârâta Ivana Parpolova și pârâții Elena Belecci și Vasili Belecci
urmează a fi repuși în situația anterioară eliberării certificatelor de
moștenitor, dar și încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, în virtutea
aplicării principiului restitutio in integrum. Astfel, urmează a fi radiat dreptul
de proprietate obținut de către pârâta Ivana Parpolova și pârâții Elena Belecci
și Vasili Belecci, reînregistrându-l după Ana Șișcov în vederea finalizării în
condițiile legii a procedurii succesorale rămasă după decesul acesteia.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 25 iunie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, S.C. „VINĂRIA ȚIGANCA” S.R.L. a fost atrasă în calitate de
intervenient accesoriu pe lângă pârât.
Prin hotărârea din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Maria Șișcova împotriva Ivanei Parpolova, Elenei Belecci și Vasili Belecci,
intervenienți accesorii Mihail Șișcov, S.C. „VINĂRIA ȚIGANCA” S.R.L.,
notarul Veaceslav Slutu, Agenția Servicii Publice și Direcția Generală
administrare fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea
faptului acceptării succesiunii, anularea certificatelor de moștenitor, anularea
contractelor de vânzare-cumpărare cu repunerea părților în situația
anterioară.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 06 ianuarie 2022, Maria Șișcova, reprezentată de avocatul Igor
Șcheau, a declarat apel împotriva hotărârii din 28 decembrie 2021 a
Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, solicitând admiterea acestuia, casarea
integrală a hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a cererii de chemare în judecată.
3
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Comrat s-a respins
ca neîntemeiat apelul declarat de Maria Șișcova, reprezentată de avocatul
Igor Șcheau și s-a menținut fără modificări hotărârea din 28 decembrie 2021
a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că după decesul Anei
Șișcov, moștenitorii în temeiul art. 1516 alin.(3), art.1517 din Codul civil, în
redacția în vigoare până la 01 martie 2019, trebuia să depună la notar
declarație de acceptare a succesiunii. În cadrul examinării cauzei, s-a stabilit
cu certitudine că în termen de 6 luni după decesul Anei Șișcov, la notar cu
cerere de acceptare a succesiunii rămase după decesul Anei Șișcov, s-a
adresat doar pârâta Ivana Parpolova (Vol.II, f.d.8). La 13 iulie 2017 notarul
Veaceslav Slutu a eliberat certificatele de moștenitor legal nr. 2753 și
nr.2755 pe numele Ivana Parpolova, prin care a confirmat că succesorul
întregii averi ce a aparținut Anei Șișcov, decedată la xxxxx, ultimul
domiciliul or. xxxxx, str. xxxxx, nr. xxxxx, ap. xxxxx, este sora Ivana
Parpolova (Vol.II, f.d.57)
Totodată, după cum s-a constatat în cadrul examinării cererii de apel,
reclamanta Maria Șișcova a confirmat că a aflat despre decesul surorii sale
Ana Șișcov peste trei zile și anume la xxxxx și în termen stabilit de lege de
6 luni nu s-a adresat la notar cu cerere de acceptare a succesiunii. În afară de
acestea, reclamanta Maria Șișcova a indicat că în termen de 6 luni de la
decesul Anei Șișcov, nu a avut niciun obstacol de a se adresa notarului cu
declarație de acceptare a succesiunii.
Argumentele reclamantei Maria Șișcova precum că a intrat, de fapt, în
posesia bunurilor moștenite, rămase după decesul surorii sale Ana Șișcov,
instanța de apel le-a considerat nefondate, deoarece în cadrul examinării
cauzei în primă instanță și în instanța de apel, reclamanta nu a prezentat
confirmări care să ateste că în termen de 6 luni a intrat în posesia bunurilor
moștenite, a plătit impozite sau a efectuat alte acțiuni care să dovedească
intenția reclamantei de a accepta succesiunea. Cum s-a constatat în cadrul
examinării cauzei în instanța de fond și în instanța de apel, conform
certificatului eliberat de Primăria com. xxxxx din 28 ianuarie 2020, Ivana
Parpolova a avut grijă de sora sa Ana Șișcov. Din aprilie 2016 până în iulie
2016, Ana Șișcov a locuit cu sora sa Ivana Parpolova în sat. xxxxx, care a
avut grijă de ea. Ivana Parpolova a suportat cheltuielile legate de
înmormântarea surorii sale Ana Șișcov și a avut grijă singură de casa, a
cultivat terenul aferent construcției și grădina până la încheierea contractului
de vânzare-cumpărare (Vol.I, f.d.145).
Instanța de apel a considerat nefondat argumentul reclamantei precum
că pârâta Ivana Parpolova a perfectat succesiunea rămasă după decesul
surorii lor Ana Șișcov, fără a ține cont de dreptul său legal în calitate de
moștenitor, deoarece legislația în vigoare nu prevede obligația
4
moștenitorului care a depus declarația de acceptare a succesiunii de a
întreprinde acțiuni de investigație în vederea stabilirii întregului cerc de
moștenitori, precum și de a-i căuta pentru a asigura dreptul la moștenire al
moștenitorilor pasivi. Dreptul la moștenire este un drept, nu o obligație.
Instanța de apel a considerat că instanța de judecată în mod corect a
conchis de a respinge pretențiile Mariei Șișcova cu privire la constatarea
faptului acceptării succesiunii, anularea certificatului de moștenitor nr. 2753
din 13 iulie 2017, eliberat pe numele Ivanei Parpolova de către notarul public
Veaceslav Slutu, certificatului de moștenitor nr. 2755 din 13 iulie 2017, pe
numele Ivanei Parpolova, de către notarul public Veaceslav Slutu, deoarece
atât în instanța de judecată, cât și în instanța de apel reclamanta Maria
Șișcova nu a prezentat dovezi în susținerea pretențiilor invocate.
De asemenea, instanța ierarhic inferioară a considerat că instanța de
judecată în mod întemeiat a respins cerințele Mariei Șișcova cu privire
anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3053 din 28 iulie 2017,
încheiat între Ivana Parpolova și Elena Belecci și Vasili Belecci și a
contractului de vânzare-cumpărare nr. 3055 din 28 iulie 2017, încheiat între
Ivana Parpolova și Elena Belecci și Vasili Belecci, cu repunerea părților în
poziție inițială, redând în context prevederile art. 195, art.216 alin.(1), (2),
art.217 alin.(1), art.220 alin.(1),(2), art.315 alin.(1) din Codul civil, în
redacția legii până la 01 martie 2019.
În cadrul examinării cauzei s-a constatat că Ivana Parpolova era
proprietarul bunurilor imobile: număr cadastral xxxxx, situat în raionul
xxxxx, com. xxxxx și cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, situate în
raionul xxxxx, com. xxxxx, sat. xxxxx. Corespunzător, în calitate de
proprietar al bunului imobil, avea dreptul de a dispune de acesta la discreția
sa. Astfel, Ivana Parpolova, în calitate de proprietar al bunului imobil de mai
sus, avea dreptul de a încheia contracte de vânzare-cumpărare a bunurilor
imobile enunțate.
De asemenea, a notat că contractul de vânzare-cumpărare nr. 3053 din
28 iulie 2017, încheiat între Ivana Parpolova și Elena Belecci și Vasili
Belecci și contractul de vânzare-cumpărare nr. 3055 din 28 iulie 2017,
încheiat între Ivana Parpolova și Elena Belecci și Vasili Belecci, au fost
semnate de către Ivana Parpolova, în calitate de proprietar al bunurilor
imobile cu numărul cadastral xxxxx, situat în raionul xxxxx, com. xxxxx și
cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, situate în raionul xxxxx, com. xxxxx,
sat. xxxxx.
Instanța de apel a conchis că actele juridice enunțate nu contravin
normelor de drept menționate mai sus, în legătură cu ce, potrivit prevederilor
art. 220 alin. (1), (2) din Codul civil, în redacția legii până la 01 martie 2019,
nu urmează a fi recunoscute nevalabile (nule). La examinarea cauzei în prima
instanță și în instanța de apel nu au fost prezentate probe care să confirme
nulitatea contractelor menționate. Drept urmare, instanța de apel a considerat
5
că instanța de fond în mod întemeiat a ajuns la concluzia că lipsesc temeiuri
pentru declararea nulității tranzacțiilor. Astfel, prima instanță justificat a
respins cerințele reclamantei cu privire la anularea contractelor de vânzare-
cumpărare enunțate cu aducerea părților în poziția inițială.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 martie 2023, prin intermediul poștei (Vol.III, f.d.91), Maria
Șișcova a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a
Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a
deciziei instanței de apel emiterea unei noi hotărâri de admiterea a cererii de
chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurenta a invocat încălcarea esențială a
normelor de drept material și procesual prin interpretarea eronată a legii în
temeiul art.432 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură civilă, precum și
admiterea altor încălcări ale legii care au dus la soluționarea eronată a cauzei,
în urma cărui fapt erorile admise au dus la încălcarea drepturilor omului în
conformitate cu art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă.
Recurenta a opinat că instanța de apel integral a ignorat argumentele
din cererea de apel depusă împotriva hotărârii instanței de fond și a emis
decizia cu încălcarea legii, care a dus la soluționarea eronată a cauzei, iar
erorile admise i-au încălcat drepturile. Imediat după decesul surorii Ana
Șișcov, xxxxx, a intrat în posesia bunurilor imobile rămăse, care le-a îngrijit.
Nu s-a adresat în termenul de opțiune succesorală cu declarație privind
acceptarea succesiunii, considerând că simplul fapt al acceptării succesiunii
este suficient pentru a-și valorifica calitatea de moștenitor legal. Totodată, în
legătura cu starea materială gravă, nu a avut posibilitatea începerii perfectării
oficiale a drepturilor de moștenitor, întrucât era conștientă că presupune
cheltuieli materiale considerabile.
Reiterând în esență circumstanțele de fapt redate și în cererea de
chemare în judecată, recurenta a pretins că, de fapt, a primit moștenirea,
rămasă după decesul surorii Ana Șișcov, deoarece poseda bunurile imobile
în modul stabilit de art. 1516 din Codul civil. Nu s-a adresat la notar cu cerere
privind acceptarea bunurilor indicate, însă executa drepturile de moștenitor
legal conform art. 1500 din Codul civil. La perfectarea documentelor la notar
a fost tăinuit altor moștenitori. Pârâta s-a folosit de situația că a avut loc
permanent de trai în afară satului. Din cauza lipsei de timp liber și
cunoștințelor în domeniu, nu s-a adresat la notar cu cerere de a primi
succesiunea în termenul prevăzut. Notarul a încălcat drepturile sale în
calitate de moștenitor legal, ignorând prevederile art.64 și art.65 din Legea
privire la notariat, având în vedere nu a determinat cercul de moștenitori.
Astfel, certificatul de moștenitor urmează a fi anulat, fiind eliberat cu
încălcarea legii, precum și urmează a fi anulat și recunoscut ca fiind absolut
nul contractul de vânzare-cumpărare din 28 iulie 2017, cu repunerea părților
în situația inițială. Intimata Ivana Parpolova a cunoscut că nu este unicul
6
moștenitor al bunurilor rămase după decesul Anei Șișcov și că nu este
proprietarul legal al acestora.
La 25 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimaților și intervenienților accesorii copia recursului declarat, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire și avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (Vol.III,
f.d.113-114, 120-124). Corespondența din adresa lui Mihail Șișcov s-a
restituit cu mențiunea „decedat” (Vol.III, f.d.116-117), iar din adresa
notarului Veaceslav Slutu, cu mențiunea „necunoscut” (Vol.III, f.d.118-
119).
La 19 iunie 2023, Elena Belecci și Vasili Belecci au depus referință la
cererea de recurs, solicitând declararea recursului inadmisibil.
Alte referințe nu au parvenit.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de Maria Șișcova a fost depus până la data intrării
în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza
temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
7
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 23
noiembrie 2022. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
către participanții la proces la 23 ianuarie 2023 (Vol.III, f.d.70) și a fost
recepționată de către recurentă la 27 ianuarie 2023, conform avizului de
recepție (Vol.III, f.d. 80). Astfel, recursul declarat este în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
8
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.
Din analiza recursului declarat rezultă că s-a invocat ca temei de drept
prevederile art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în vigoare
la data declarării recursului, citate supra. Astfel, cu referire la încălcarea
normelor de drept material prin interpretarea în mod eronat a legii, temeiurile
de drept invocate de partea recurentă, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție nu a stabilit că normele aplicate ar fi fost eronat aplicate
sau nu ar fi fost aplicabile speței sau instanța de apel, aplicând normele
respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică
sau invers.
În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în
cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele
recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra
căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației
nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia în fapt.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute
în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite
în art. 130 din Codul de procedură civilă.
La fel, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
9
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.
45).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Maria Șișcova, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul
de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare,
este inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Maria Șișcova împotriva
deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
10