2ra-1368/23 — apărarea onoarei, demnitătii si reputatiei profesionale, repararea prejudiciului moral

2ra-1368/23 — apărarea onoarei, demnitătii si reputatiei profesionale, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Irina Valah, reprezentată de

avocatul Dmitri Chiseev, casarea deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Irina

Vlah împotriva lui Igor Grosu, intervenient accesoriu administratorul paginii web

„www.gagauzyeri.md” Igor Croitor, cu privire la apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1368/23

nr. PIGD 2-21124789-01-2ra-22092023)

Admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din motiv că instanța de apel nu a cercetat toate

circumstanțele cauzei și nu a elucidat care din circumstanțele invocate constituie

relatări de fapte și care sunt judecăți de valoare.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. N. Mămăligă

Curtea de Apel Chișinău – jud. A. Panov, V. Mihaila, A. Braga

19 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Irina Valah, reprezentată

de avocatul Dmitri Chiseev,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

prin intermediul oficiului poștal cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor

Grosu, intervenient accesoriu administratorul paginii web „www.gagauzyeri.md”

Igor Croitor, cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale,

repararea prejudiciului moral (f.d. 3-5, 15).

iulie 2021, pe site-ul www.gagauzyeri.md a fost publicată secvența video cu

denumirea ,,для нас коррупционеры не имеют национальности”, în care apare

Igor Grosu la întâlnire cu alegătorii, în cadrul căreia a făcut anumite declarații,

calificate ca fiind denigratoare de către Irinei Vlah, Bașcan al Găgăuziei

[http://gagauzyeri.md/igor-grossu-o-gaguzii-dlya-naskorrupczionery-ne-imeyut-

naczionalnosti].

bazată pe un substrat factologic necesar, este nedocumentată, iar după esența ei este

calomnioasă. Acuzațiile lui Igor Grosu sunt grave și prejudiciază imaginea Irinei

Vlah, ca reprezentant al unei funcții publice de rang înalt. Răspândind această

informație, autorul creează o opinie greșită despre persoana vizată. Iar, difuzarea

informației denigratoare, care nu corespunde realității, este în măsură să vicieze

atitudinea și părerea obiectivă a populației.

defăimătoare indicate și difuzate în acest material nu corespund realității și încalcă

echilibrul de defăimare.

urmează „noi cunoaștem cum se comportă Irina Vlah și fratele ei, am auzit despre

comportamentul ei. Domnia sa și-ar fi delapidat toate fluxurile financiare, atât

bugetare, cât și nebugetare în Găgăuzia. Noi cunoaștem asta, și unicul ce vă pot

1

spune, pentru noi corupții nu au naționalitate” reprezintă un fals abuziv, lipsit de

oricare temei și care nu este confirmat.

-recunoașterea faptului defăimării, răspândirii informațiilor defăimătoare

care nu corespund realității prin articolul întitulat ,,для нас

коррупционеры не имеют национальности”, publicată la 06 iulie 2021

pe site-ul „www.gagauzyeri.md”, prin următoarea declarație: „noi

cunoaștem cum se comportă Irina Vlah și fratele ei, am auzit despre

comportamentul ei. Domnia sa și-ar fi delapidat toate fluxurile financiare,

atât bugetare, cât și nebugetare în Găgăuzia. Noi cunoaștem asta, și

unicul ce vă pot spune, pentru noi corupții nu au naționalitate”;

-obligarea lui Igor Grosu să-și ceară scuze publice de la Irina Vlah pentru

răspândirea informațiilor care îi defăimează onoarea și demnitatea, prin

articolul întitulat ,,для нас коррупционеры не имеют национальности”,

publicat la 06 iulie 2021 pe site-ul „www.gagauzyeri.md”, prin declarația

„noi cunoaștem cum se comportă Irina Vlah și fratele ei, am auzit despre

comportamentul ei. Domnia sa și-ar fi delapidat toate fluxurile financiare,

atât bugetare, cât și nebugetare în Găgăuzia. Noi cunoaștem asta, și

unicul ce vă pot spune, pentru noi corupții nu au naționalitate”;

-publicarea dezmințirii articolului în format electronic pe portalul

„www.gagauzyeri.md”, în același loc al benzii (machetei electronice) ca

materialul negat cu următorul text: ,,În articolul intitulat ,,для нас

коррупционеры не имеют национальности”, publicat la 06 iulie 2021

pe site-ul „www.gagauzyeri.md” s-a făcut următoarea declarație: „noi

cunoaștem cum se comportă Irina Vlah și fratele ei, am auzit despre

comportamentul ei. Domnia sa și-ar fi delapidat toate fluxurile financiare,

atât bugetare, cât și nebugetare în Găgăuzia. Noi cunoaștem asta, și

unicul ce vă pot spune, pentru noi corupții nu au naționalitate”. Declar că

aceste informații nu sunt adevărate, au fost făcute fără nicio bază

probatorie pentru a induce în eroare opinia publică și dăuna imaginea

Irinei Vlah. Declarația respectivă denigrează onoarea și demnitatea Irinei

Vlah, Bașcan al Găgăuziei”;

-încasarea din contul lui Igor Grosu în beneficiul Irinei Vlah suma de

200 000 MDL, cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Vlah

2

împotriva lui Igor Grosu, intervenient accesoriu administratorul paginii web

„gagauzyeri.md” Igor Croitor, cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, repararea prejudiciului moral, ca neîntemeiată (f.d. 45, 57-65).

faptul că a suferit o atingere a personalități și/sau a reputației profesionale, or,

informațiile expuse în articolul invocat de reclamantă reprezintă, de fapt, judecată

de valoare, care sunt exprimări ale rațiunilor persoanei, bazate pe prime deducții.

Video-ul publicat la 06 iulie 2021 arată că Igor Grosu a abordat un subiect, care este

obiect al investigațiilor jurnalistice și sunt mediatizate în societate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 07 decembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d. 53-56), completată prin cererea din .27 martie 2023

(f.d. 76-91).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL DUPĂ REJUDECARE

declarat de Irina Valah, reprezentată de avocatul Dmitri Chiseev și s-a menținut

integral hotărârea din 07 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d. 88, 89-94).

alin. (1) și (2) coroborat art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de

exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, persoana care pretinde la apărarea onoarei,

demnității și reputației sale profesionale lezate prin răspândirea relatărilor false cu

privire la fapte, a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient sau prin

injurie, trebuie să dovedească următoarele: a) pârâtul a răspândit informația;

b) informația îl vizează și este defăimătoare; c) informația constituie o relatare cu

privire la fapte și este în esență falsă; sau d) judecata de valoare nu se bazează pe un

substrat factologic suficient; e) existenta și cuantumul prejudiciului cauzat.

fiind Bașcanul Găgăuziei, respectiv nu poate să nu trezească interesul întregii

societăți. Iar, limitele criticii acceptabile în adresa persoanelor publice sunt mai largi

decât cele în adresa persoanelor particulare. Persoanele publice în mod inevitabil și

conștient trebuie să accepte verificarea strictă a fiecărui cuvânt și faptă, atât din

partea jurnaliștilor, cât și a marelui public și, în consecință, trebuie să dovedească un

grad mai mare de toleranță.

3

caracterul defăimător al articolului publicat, or, informația la care s-a făcut referire

nu poartă un caracter defăimător, fiind perceput eronat de către Irina Vlah.

ar leza onoarea, demnitatea și reputația Irinei Vlah nu a fost demonstrată prin probe

veridice.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva deciziei din 03 mai 2023

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 07

decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de admitere integrală a acțiunii (f.d. 98-105, 106).

ARGUMENTELE RECURSULUI

fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea

de apel, suplimentar invocând că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat

prevederile art. 7, art. 26 și art. 29 din Legea cu privire la libertatea de exprimare

nr. 64 din 23 aprilie 2010, prin prisma hotărârilor CtEDO în cauzele Rubio

Dosamantes c. Spaniei din 21 februarie 2017, Petrenco c. Republicii Moldova din

30 martie 2010, Petrina c. României din 14 octombrie 2008, Vincent Del Campo

c. Spaniei din 06 noiembrie 2018 și A. c. Norvegiei (nr. 28070/06) din 09 aprilie

2009.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la

data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul

a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu

excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dmitri Chiseev, împotriva deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi

4

examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de

instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

depunerii recursului:

„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la

art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror

drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

5

„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”

vigoare la momentul judecării cauzei în ordine de apel:

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

(3) Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile

părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și

procedural ce urmează a fi aplicate.”

„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”

„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită

fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.”

2010:

„Termenii și expresiile utilizate în prezenta lege au următoarele semnificații:

defăimare – răspândire a informației false care lezează onoarea, demnitatea și/sau

reputația profesională a persoanei;

răspândire a informației – proces de transmitere a informației către alte persoane (cel

puțin către o persoană, exceptând persoana lezată);

informație – orice expunere de fapt, opinie sau idee sub formă de text, sunet și/sau

imagine;

6

fapt – eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiții concrete de loc

și timp și a cărui veridicitate poate fi dovedită;

judecată de valoare – opinie, comentariu, teorie sau idee care reflectă atitudinea față de

un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit;

judecată de valoare fără substrat factologic suficient – judecată de valoare care se

bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere

este denaturată până la falsitate.”

„(1) Orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnității și reputației sale

profesionale lezate prin răspândirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăților de

valoare fără substrat factologic suficient sau prin injurie.

(2) Persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită

în drepturi dacă informația cumulează următoarele condiții:

a) este falsă;

b) este defăimătoare;

c) permite identificarea persoanei vizate de informație.”

„(1) Reclamantul trebuie să dovedească următoarele:

a) pârâtul a răspândit informația;

b) informația îl vizează și este defăimătoare;

c) informația constituie o relatare cu privire la fapte și este în esență falsă; sau

d) judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic suficient;

e) existența și cuantumul prejudiciului cauzat.

(2) Pârâtul trebuie să dovedească următoarele:

a) informația nu este defăimătoare și/sau nu îl vizează pe reclamant;

b) informația constituie o judecată de valoare care se bazează pe un substrat factologic

suficient;

c) la momentul răspândirii informației, deși a luat toate măsurile de diligență, nu putea

ști că prin acțiunile sale contribuie la răspândirea relatărilor false cu privire la fapte sau

a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient;

d) informația răspândită este de interes public.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din e-mailul Zimbra cu adresa

„mihaela.pirvu@justice.md”, copia deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată în mod electronic reprezentantului recurentei Irina Valah,

avocatului Dmitri Chiseev, la 13 iulie 2023 (f.d. 95). În această ordine de idei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de

atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece

cererea de recurs a fost predată orificiului poștal la 15 august 2023 (f.d. 106).

speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

7

admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Centru, din motivele ce succed.

Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind

calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar

trebui să evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce

i-au fost prezentate.

CEDO garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii

obligației instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din

perspectiva unei analize ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva

coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții

între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabili, în fața

eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și

să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept,

asupra ceea ce a hotărât prima instanță.

revenea o deosebită atenție de a determina toate componentele acțiunii civile, și în

special obiectul acțiunii civile și temeiurile acesteia. Obiectul acțiunii civile îl

8

formează pretențiile reclamantului față de pârât, adresate instanței de judecată în

scopul apărării propriilor drepturi și care reies din raportul material-litigios și în

privința cărora instanța de judecată urmează să se expună prin hotărâre.

material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor dintre părți,

instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe pricina dedusă

judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care

se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea

justă a litigiului, iar în consecință să stabilească cui aparține sarcina probației.

Apel Chișinău, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

instanța de apel nu a făcut o cercetare efectivă, completă și complexă a

circumstanțelor cauzei, pronunțând o soluție nemotivată.

formulate de către Irina Valah obiectul acțiunii îl constituie recunoașterea faptului

defăimării, răspândirii informațiilor defăimătoare de către Igor Grosu, prin declarația

„noi cunoaștem cum se comportă Irina Vlah și fratele ei, am auzit despre

comportamentul ei. Domnia sa și-ar fi delapidat toate fluxurile financiare, atât

bugetare, cât și nebugetare în Găgăuzia. Noi cunoaștem asta, și unicul ce vă pot

spune, pentru noi corupții nu au naționalitate”, care ulterior a fost preluate și

difuzate la 06 iulie 2021 de purtatul „www.gagauzyeri.md”, prin articolul întitulat

,,для нас коррупционеры не имеют национальности”. Subsecvent, reclamanta a

solicitat obligarea lui Igor Grosu să-și ceară scuze publice de la Irina Vlah pentru

răspândirea informațiilor care îi defăimează onoarea și demnitatea, publicarea

dezmințirii acestor informații, precum și repararea prejudiciului moral.

întemeiat acțiunea în baza Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23

aprilie 2010.

instanței de apel este lacunară, întrucât instanța nu a analizat în mod efectiv

elementele constitutive ale defăimării, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 2,

art. 7, art. 24 și art. 29 din Legea nr. 64/2010, limitându-se la afirmații generale

privind statutul de persoană publică al reclamantei și limitele criticii admisibile.

Curtea de Apel Chișinău nu a efectuat o separare clară între „afirmațiile privind fapte

9

verificabile” și „judecățile de valoare”, care necesită un anumit substrat factologic

suficient.

fi delapidat toate fluxurile financiare, atât bugetare, cât și nebugetare din

Găgăuzia” constituie relatări de fapte, care sunt susceptibile de a fi probate și,

respectiv, dacă acestea au fost sau nu demonstrate. Simplul fapt că un subiect este

mediatizat în presă nu exonerează instanța de obligația de a verifica existența unui

nucleu factologic minim, astfel cum impune art. 24 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 64/2010.

afirmația pârâtului Igor Grosu, potrivit căreia reclamanta ar fi „delapidat fluxuri

financiare” poate fi calificată ca simplă opinie politică sau constituie o acuzație de

fapt. În jurisprudența CtEDO, în special în cauzele Petrina c. României (§ 36-39) și

Rubio Dosamantes c. Spaniei (§ 46-48), Curtea a stabilit că acuzațiile care sugerează

comiterea unor infracțiuni sau acte de corupție nu pot fi reduse la „critici politice”,

ci necesită un grad înalt de diligență și un suport factologic adecvat.

persoană publică și trebuie să tolereze un grad mai mare de critică, însă nu a explicat

în ce măsură declarațiile pârâtului, la care face referire reclamanta, se încadrează în

limitele criticii politice admisibile și în ce măsură sunt depășite aceste limite, prin

formularea unor acuzații verificabile de corupție și delapidare. Curtea Europeană a

menționat în cauza A. c. Norvegiei (hotărârea din 09 aprilie 2009, § 66-67) că

libertatea de exprimare în context politic este largă, dar nu acoperă afirmații factuale

grave lansate fără fundament probatoriu.

sunt o expunere de fapte, acestea trebuiau probate. Deopotrivă, pârâtul trebuia să

administreze probe pertinente care să demonstreze existența substratului factologic

suficient pentru judecata de valoare.

precum și neanalizarea acestor circumstanțe, constituie o omisiune esențială a

instanței de apel de a examina cauza în mod complet și obiectiv.

caracterul defăimător al afirmațiilor și nici nu a explicat de ce consideră că

declarațiile pârâtului „nu poartă un caracter defăimător”, fără analiza criteriilor

relevante: contextul declarației, impactul public, natura acuzațiilor, percepția medie

a publicului, statutul persoanei criticate.

10

omisiuni afectează substanța controlului judiciar și echivalează cu o lipsă de

motivare suficientă și examinare a cauzei sub toate aspectele.

nu permite părților să înțeleagă rațiunea pentru care instanța a respins acțiunea, or,

motivarea nu reprezintă o simplă formalitate, ci o garanție a dreptului la un proces

echitabil, consacrat de art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

clare, pun în dificultate exercitarea unui control judiciar veritabil de către instanța

de recurs.

vs. Spania, în care Înalta Curte a notat că, în cazul în care instanța de judecată se

abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a

fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 § 1 din

CEDO.

efectua o examinare efectivă a motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de

către părți (Perez c. Franței [MC], nr. 47287/99 din 12 februarie 2004, § 80; Loupas

c. Greciei, nr. 21268/16 din 20 iunie 2019, § 37; Capacchione c. Republicii Moldova

din 30 noiembrie 2021, § 19).

Drepturile Omului, acest articol obligă instanțele să își motiveze deciziile sale.

Întinderea obligației de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie

analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze. Fără a necesita un răspuns detaliat

la fiecare argument invocat de către un reclamant, această obligație presupune,

totuși, că o parte la procedura judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit

la acele argumente care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (Paixão

Moreira Sá Fernandes c. Portugaliei, nr. 78108/14 din 25 februarie 2020, § 71 și

cauzele citate în aceasta; Caraman c. Republicii Moldova din 16 februarie 2021, §

23).

deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel la

Curtea de Apel Centru, întru elucidarea tuturor circumstanțelor importante pentru

11

soluționarea justă a cauzei. Numai o asemenea abordare poate asigura respectarea

principiilor procesuale, a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat Irina Valah, reprezentată de avocatul Dmitri Chiseev.

Casează integral decizia din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Vlah

împotriva lui Igor Grosu, intervenient accesoriu administratorul paginii web

„www.gagauzyeri.md” Igor Croitor, cu privire la apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale, repararea prejudiciului moral, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

12