CASE OF RUBIO DOSAMANTES v. SPAIN - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Rubio Dosamantes v. Spania

-

20996/10

Hotărârea din 21.2.2017 [Secția a III-a]

Articolul 8

Obligații pozitive

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Comentariile făcute în timpul emisiunilor de televiziune despre presupusa orientare sexuală a unei cântărețe și despre viața ei amoroasă:

încălcare

În fapt

– În cadrul mai multor emisiuni de televiziune, au fost făcute comentarii privind diferite aspecte din viața privată a reclamantei, cântăreață de profesie. Acestea s-au axat pe orientarea sexuală a reclamantei, pe relația tensionată pe care o avusese cu partenerul ei, pe umilințele la care l-a supus și pe rolul pe care l-a avut aceasta cu referire la consumul lui de droguri.

Reclamanta s-a plâns, în fața Curții europene, de faptul că aceste comentarii i-au afectat dreptul la onoare și la respectarea vieții sale private.

În drept

– Articolul 8

a)

Cu privire la contribuția emisiunilor de televiziune la o dezbatere de interes general și cu privire la notorietatea persoanei vizate

– Instanțele naționale s-au limitat la a constata că reclamanta era o persoană bine-cunoscută de către public. Faptul că aceasta era o artistă nu presupunea în mod necesar că activitățile sau conduita sa în privat putea fi considerată de interes public. Emisiunile în discuție nu conțineau componenta esențială pentru interesul public astfel încât să legitimeze dezvăluirea acelei informații și, în ciuda notorietății sociale a reclamantei, publicul nu avusese interesul legitim de a cunoaște anumite detalii intime din viața acesteia. Invitații la emisiunile în discuție au abordat și comentat exclusiv detalii din viața privată a reclamantei. În acest caz, interesul public, ca și interesele comerciale ale canalelor de televiziune, trebuiau ignorate, în lumina dreptului reclamantei la o protecție efectivă a vieții sale private.

b)

Cu privire la comportamentul reclamantei înainte de difuzarea emisiunilor televizate în discuție

– Potrivit hotărârii primei instanțe, afirmațiile reclamaților din cadrul celor trei emisiuni de televiziune nu încălcaseră, dreptul reclamantei la respectarea vieții sale private, în măsura în care priveau aspecte ale vieții ei care făceau parte din sfera și opinia publice, iar reclamanta nu-și manifestase nemulțumirile în acest sens.

Intervenienții din acele emisiuni s-au limitat la a menționa existența rumorilor existente de mult timp în America latină. Acestea constituiau informații luate din mai multe surse media care repetau comentariile sau opiniile unor terți cu privire la viața privată a reclamantei.

Astfel, faptul că reclamanta a beneficiat de atenția presei nu le oferea un cec în alb canalelor de televiziune în cauză pentru a o priva pe reclamantă de protecția împotriva comentariilor necontrolate referitoare la viața sa privată.

c)

Cu privire la conținutul, forma și repercusiunile emisiunilor de televiziune în discuție

– Deși cazul a fost reexaminat în apel și în casație, dar și în cadrul unui recurs de

amparo

din fața Tribunalului constituțional, instanțele naționale s-au limitat să constate că pretinsa homosexualitate sau bisexualitate a reclamantei nu fusese dezonorantă în sine și că nu s-a sugerat că reclamanta l-a instigat pe fostul ei partener să consume droguri, ci doar că relația lor amoroasă tensionată putea fi cauza consumului de droguri de către acesta din urmă, și că reclamanta nu a negat zvonurile despre viața ei privată care circulau în rândul opiniei publice. Datorită contactului lor direct și continuu cu realitățile din țară, tribunalele naționale se aflau într-o poziție mai bună decât judecătorul internațional pentru a aprecia intenția autorilor comentariilor și scopul programelor televizate, precum și posibilele reacții ale publicului la comentariile în discuție. Totuși, nu a existat nici o reflecție de tipul acesta în hotărârile din prezentul caz. Instanțele naționale nu au procedat la o punere în balanță a circumstanțelor drepturilor concurente pentru a aprecia dacă «necesitatea» restricției impuse dreptului la viață privată al reclamantei a fost stabilită de o manieră convingătoare. Instanțele în discuție s-au limitat, în schimb, la a analiza dacă comentariile în cauză nu constituiseră un atentat la onoarea reclamantei. Este clar că acestea nu au examinat criteriile care trebuie avute în vedere pentru o apreciere justă a dreptului la respectarea libertății de exprimare și a dreptului altora la respectarea vieții private.

În fine, motivele avansate de către instanțele naționale nu fuseseră suficiente pentru protejarea vieții private a reclamantei, deși aceasta din urmă beneficia, în circumstanțele cauzei, de o «speranță legitimă» la protecția vieții sale private.

În aceste condiții, având în vedere marja de apreciere de care au beneficiat în materie de punere în balanță a intereselor divergente, instanțele naționale au eșuat în a-și respecta obligațiile pozitive care decurg din articolul 8 din Convenție.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: nici un capăt de cerere în vederea acoperirii prejudiciului existent.