Semenov împotriva Rusiei

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SEMENOV v. RUSSIA (Depunerea nr. 39696/12) JUDGMENT STRASBOURG 5 aprilie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Semenov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Peeter Roosma, Mikhail Lobov, judecători, și Olga Chernishova, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 39696/12) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 14 mai 2012 de către un național rus, dl Andrey Aleksandrovich Semenov, născut în 1979 și locuind în Dedovsk („reclamantul”), reprezentat în fața Curții de dl Lesnyak, un avocat care practică la Moscova; decizia de a anunța plângerile referitoare la încălcarea drepturilor de libertate de exprimare și de adunare și dreptul de a nu fi discriminat împotriva Guvernului rusesc („Guvernul”), reprezentat de dl Galperin, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și mai târziu de dl. Vinogradov, succesorul său în acest birou, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; după ce a deliberat în particular la 15 martie 2022, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI La 20 iulie 2012, reclamantul a participat la o demonstrație la Moscova pentru a sensibiliza publicul asupra drepturilor și libertăților constituționale.

Demonstrația a fost aprobată de autoritățile. În timpul manifestației, reclamantul a ținut o bancnotă care a citit „Rusia fără Putin”. El a fost susținut de alți participanți. Ofițerii de poliție care au fost prezenti pe loc au ordonat în mod repetat reclamantului să îndepărteze bannerul. Întrucât reclamantul a refuzat să respecte, el a fost arestat și dus la secția de poliție în scopul compilarii unui dosar al infracțiunilor administrative. În timpul arestării, reclamantul a respins fizic ofițerii de poliție și le-a împins departe. La 21 iulie 2012 justiția păcii a celui de-al 399-lea Circuit al districtului Zamoskvoretskiy din Moscova a constatat că reclamantul a fost vinovat în temeiul articolului 20.2 § 5 din Codul de Infracții Administrative („CaO”) pentru încălcarea procedurii de desfășurare a unui eveniment public.

Curtea a constatat că „bandul expus [de către solicitant] a fost contrar obiectivului declarat al demonstrației și a fost în mod clar de natură politică”. Curtea a amendat reclamantul 10.000 ruble ruse (RUB) (echivalent cu 121 În o hotărâre separată pronunțată în aceeași zi, aceeași instanță a stabilit că reclamantul a refuzat să respecte ordinele repetate ale ofițerilor de poliție de a elimina bannerul și că a rezistat fizic la acestea în timpul arestării, în încălcarea articolului 19.3 § La 7 septembrie și 3 octombrie 2012, Curtea de district Zamoskvoretskiy din Moscova a susținut hotărârile de mai sus privind recursul. De asemenea, reclamantul a fost judecat în mod administrativ și amendat pentru participarea la evenimentul public neautorizat în 2011. Faptele și plângerea relevante în temeiul articolului 11 din Convenție sunt prezentate în apendice.

Reclamantul s-a plâns că arestarea sa și procedurile administrative împotriva acestuia au încălcat drepturile sale la libertatea de exprimare și la reuniunea pașnică, în contravenție cu articolele 10 și 11 din Convenție. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § (a) din Convenție sau inadmisibil din orice alt motiv, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea va examina această plângere în temeiul articolului 10 din Convenție, ținând seama de principiile generale stabilite în contextul articolului 11 din Convenție (a se vedea Fáber c. Ungaria, nr. 40721/08, § 19 și §§ 32-41, 24 iulie 2012). Nu a fost contestat de către părți că ordinele ofițerilor de poliție de a elimina bannerul, arestarea reclamantului în timpul demonstrației și condamnările sale ulterioare au constituit o ingerință în dreptul său la libertate de expresie.

Această interferență a fost bazată pe art. 6 alineatul (3) din Legea privind evenimentele publice (nr. FZ-54 din 19 Iunie 2004), cu condiția ca participanții la un eveniment public să respecte ordinele legale de poliție și să urmeze regulile evenimentului. Chiar și presupunând că interferența a urmărit obiectivele legitime de „prevenție a tulburării” și „protejarea drepturilor și libertăților altora” (compară Fáber , menționată mai sus, § 31), trebuie să se cerceteze dacă este „necesar într-o societate democratică”. Curtea constată că, în timpul demonstrației, reclamantul a prezentat o pancartă care și-a exprimat opinia asupra politicilor președinției, contribuind astfel la o dezbatere politică în curs cu privire la o chestiune de interes public.

El a acționat în mod pașnic și nu a creat nici o tulburare a ordinului public (a se vedea Laguna Guzman v. Spania , nr. 41462/17 §§ 33 , 51-52 , 6 octombrie 2020 , cu alte referințe și , în contrast , Eva Molnár v. Ungaria , nr. 10346/05 , § 41 , 7 octombrie 2008 . Nu a existat nici un conflict între reclamant și ceilalți participanți la demonstrație din cauza mesajului transmis de el , nici a fost sugerat că un astfel de conflict ar putea apărea (a se vedea , în contrast , Fáber , citat mai sus §§§§ 53-58). Dimpotrivă, ceilalți participanți la demonstrație au sprijinit reclamantul (a se vedea punctul 1 de mai sus). Prin urmare, intervenția de la poliție a fost declanșată de conținutul bannerului ca atare și nu de comportamentul provocator sau ofensiv al reclamantului.

Instanțele interne au justificat condamnările administrative ale reclamantului doar prin trimitere la „natura clară politică” a bannerului și a contradicției sale considerate cu scopul declarat al demonstrației (a se vedea punctul 2 de mai sus). Hotărârile lor, totuși, nu conțin nici o analiză a motivului pentru care considerau „natura clară politică” a bannerului ca fiind problematică, având în vedere că aceasta nu conține nici o incitare la violență sau respingere a principiilor democratice (a se vedea Stankov și Organizația Macedoneană Unită Ilinden c. Bulgaria , nos 29221/95 și 29225/95 , § 97, CEDO 2001 IX).

În plus, instanțele interne au omis să indice ce diferențe presupuse au fost între obiectivul declarat al demonstrației și bannerul reclamantului (a se vedea Sergey Kuznetsov c. Rusia , nr. 10877/04, § 45, 23 octombrie 2008). În astfel de circumstanțe, având în vedere severitatea sancțiunilor confruntate cu reclamantul (a se vedea punctul 8). 2 de mai sus) și faptul că a fost eliminat de la locul de demonstrație, nu se poate spune că interferența cu libertatea sa de exprimare a fost necesară într-o societate democratică. În consecință a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție interpretată în lumina articolului 11. Reclamantul s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 14 din Convenția luată în conjuncție cu articolele 10 și 11 că a fost discriminat din cauza avizului său politic.

11. Având în vedere concluziile sale de mai sus, Curtea nu consideră necesară continuarea unei examinări separate a acestei plângeri (a se vedea Biroul de la Moscova al Armatei Salvării c. Rusia , nr. 72881/01, § 100, CEDH 2006 XI). ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIATĂ 12. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 11 din Convenție, cu privire la arestarea administrativă și condamnarea sa pentru participare la evenimentul public neautorizat la 31 august 2011 (pentru mai multe detalii a se vedea apendicele). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă.

După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că dezvăluie o încălcare a articolului 11 din Convenție, având în vedere concluziile sale în Lashmankin și alții c. Rusia (n. 57818/09 și 14 altele, §§ 402-78, 7 februarie 2017). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. Reclamantul a solicitat 20.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale și 90.000 de ruble ruse (aproximativ 1.083 EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 14. Guvernul a contestat aceste cereri. 15. Curtea a atribuit reclamantului 9,800 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și EUR în fața Curții. 850 în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului cu privire la aceste sume.

16. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

cererea este admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție; susține că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 14 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție în ceea ce privește plângerea formulată în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții; deține litera (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 9,800 EUR (noi mii de oi sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 850 EUR (opt sute și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; Rezultatul cererii de satisfacție a reclamantului.

Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 5 aprilie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de Curte.

Olga Chernishova Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului APENDIX Natura evenimentului public Data locației Măsuri aplicate în temeiul procedurii de infracțiune administrativă Hotărârea internă finală în procedura de infracțiune administrativă Data Denumiri în cadrul jurisprudenței (violație) Strategie-31 eveniment public (rațional în susținerea libertății de adunare pașnică) Triumfalnaya Square, Moscova 31/08/2011 Arestarea administrativă și condamnarea în temeiul articolului 20.2 2 din Codul de infracțiuni administrative, cu pedeapsa unei amenzi administrative de la RUB 500 Curtea de district Tverskoy din Moscova 30/11/2011 art. 11 – măsuri disproporționate luate împotriva reclamantului ca participant la o assemblare pașnică, și anume arestarea administrativă și condamnarea reclamantului pentru participarea la un eveniment public neautorizat ( Lashmankin și alții c. Rusia , nos.

57818/09 și 14 altele §§§ 402-78, 7 februarie 2017

THIRD SECTION

CASE OF SEMENOV v. RUSSIA (Application no. 39696/12) JUDGMENT STRASBOURG 5 April 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Semenov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Peeter Roosma, Mikhail Lobov, judges, and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 39696/12) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 14 May 2012 by a Russian national, Mr Andrey Aleksandrovich Semenov, born in 1979 and living in Dedovsk (“the applicant”) who was represented before the Court by Mr Lesnyak, a lawyer practising in Moscow; the decision to give notice of the complaints concerning violations of the rights to freedom of expression and assembly and the right not to be discriminated against to the Russian Government (“the Government”), represented by Mr M. Galperin, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and later by Mr M. Vinogradov, his successor in that office, and to declare the remainder of the application inadmissible; the parties’ observations; Having deliberated in private on 15 March 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1 . On 20 July 2012 the applicant participated in a demonstration in Moscow to raise public awareness of constitutional rights and freedoms. The demonstration had been approved by the authorities. During the demonstration, the applicant held a banner which read “Russia without Putin”. He was supported by other participants. Police officers who were present on the spot repeatedly ordered the applicant to remove the banner. As the applicant refused to comply, he was arrested and taken to the police station for the purposes of compiling an administrative offence record. During the arrest, the applicant physically resisted the police officers and pushed them away. 2 . On 21 July 2012 the justice of the peace of the 399th Circuit of the Zamoskvoretskiy District of Moscow found the applicant guilty under Article 20.2 § 5 of the Code of Administrative Offences (“the CAO”) for a breach of the procedure for holding a public event.

The court found that “the banner displayed [by the applicant] was contrary to the declared aim of the demonstration and was clearly political in nature”. The court fined the applicant 10,000 Russian roubles (RUB) (equivalent to 121 euros (EUR)). In a separate judgment delivered on the same day, the same court established that the applicant had refused to comply with the police officers’ repeated orders to remove the banner and that he had physically resisted them during the arrest, in violation of Article 19.3 § 1 of the CAO (failure to comply with a lawful order of an official in connection with the exercise of his duties). The court sentenced the applicant to four days’ administrative detention.

On 7 September and 3 October 2012 the Zamoskvoretskiy District Court of Moscow upheld the above judgments on appeal.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES 10 AND 11 OF THE CONVENTION

4. The applicant complained that his arrest and the administrative offence proceedings against him had violated his rights to freedom of expression and peaceful assembly, contrary to Articles 10 and 11 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL

‑

ESTABLISHED CASE-LAW

12. The applicant also complained under Article 11 of the Convention about his administrative arrest and conviction for participation in the unauthorised public event on 31 August 2011 (for further details see the Appendix). This complaint, which falls under the well-established case-law of the Court, is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other grounds. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it discloses a violation of Article 11 of the Convention in the light of its findings in Lashmankin and Others v. Russia (nos. 57818/09 and 14 others, §§ 402-78, 7 February 2017).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13. The applicant claimed 20,000 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage and 90,000 Russian roubles (approximately EUR 1,083) in respect of costs and expenses incurred before the Court.