2ra-216/25 — încasarea prejudiciului

La 16 mai 2022, avocatul Aureliu Scorțescu, în interesele CA „Asterra Grup” S.A. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Gricolovschi privind încasarea sumei de 8 406 lei cu titlu de prejudiciu, cheltuielilor asistenței juridice în cuantum de 8 000 lei și sumei taxei de stat în mărime de 270 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul susține că, la 8 iunie 2021, pârâtul Andrei Gricolovschi, conducând automobilul Ford Fiesta, n/î. *****, a provocat un accident rutier, deteriorând automobilul Hyundai Tucson, n/î. *****, condus de Eugeniu Sidorenco. Vinovat a fost declarat Andrei Gricolovschi, care ulterior a părăsit locul accidentului, fapt confirmat prin procesul-verbal contravențional.

Automobilul avariat era asigurat CASCO la C.A. „Transelit” S.A., care a deschis dosarul de daună și a achitat către S.R.L. „Karmateh Digital” suma de 8 406 lei pentru reparație (ordin de plată din 19.11.2021).

Ulterior, C.A. „Transelit” S.A. a înaintat cerere de regres către C.A. „Asterra Grup” S.A., care, conform unui acord de compensare, a achitat aceeași sumă de 8 406 lei. S-a constatat că pârâtul nu era inclus în polița RCA a automobilului Ford Fiesta (polița RCAI-***** asigura doar pe Veaceslav Stoianoglo).

La 15 martie 2024, reclamanta a depus o cerere de majorare a cuantumului acțiunii, cerând și dobândă de întârziere de 2 353,10 lei, conform art. 861 alin. (2) și 942 Cod civil.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constata că instanța de fond corect a constatat că C.A. „Asterra Grup” S.A. este îndreptățită să solicite în ordine de regres, de la Gricolovschi Andrei, suma de 8 406 lei, cu titlu de despăgubire de asigurare. Curtea de Apel Centru a respins ca neîntemeiate alegațiile reprezentantului apelantului precum că asigurătorul poate adresa pretenții în regres anume asiguratului care nu și-a onorat obligațiile contractuale, în special obligația de a nu admite la volan o persoană neinclusă în polița de asigurare. Or, vinovat de producerea accidentului rutier la 8 iunie 2021, conform procesului-verbal cu privire la contravenție seria nr. ***** (f. d. 14) a fost recunoscut pârâtul Andrei Gricolovschi și nu poate fi imputată asiguratului.

Referitor la dobânda de întârziere, instanța de apel a reținut că, la 29 martie 2022, reclamantul a înaintat pretenția în adresa lui Andrei Gricolovschi, prin care a solicitat achitarea sumei de 8 406 lei, în termen de 7 zile de la recepționarea cererii, care nu a fost reclamată de pârât. Respectiv, pârâtul/apelant a fost pus în întârziere, fapt ce denotă temeinicia cerinței privind încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 2 353,10 lei.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat, în esență, aceleași argumente expuse în referința la cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, susținând că instanțele inferioare au ignorat circumstanțe de fapt și de drept esențiale pentru 2 soluționarea cauzei și nu au răspuns la două întrebări fundamentale: dacă a avut loc informarea legală a posesorului vehiculului și a terțului vinovat de producerea accidentului privind cercetarea automobilului în scopul evaluării daunei compensate și dacă este aplicabil, în principiu, instituția regresului față de o persoană care nu este parte a contractului de asigurare.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată în baza art. 432 alin. (1), lit. a) și e) din Codul de procedură civilă.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: 3 „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, la 22 aprilie 2025, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Centru din 19 martie 2025 (f.d. 150).

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 22 aprilie 2025 de către avocatul Denis Grecu, în interesele lui Andrei Gricolovschi, a fost depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, recurentul a formulat o cerere de recurs cu un conținut identic cu cel al cererii de apel. Argumentelor invocate de către recurent li s-a oferit un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că reluarea automată a conținutului cererii de apel în cererea de recurs, duce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel (decizia 2ra- 183/25, 2rac-236/25). 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În prezenta cauză, recurentul a susținut că situația examinată relevă nu doar probleme fundamentale legate de aplicarea eronată a normelor imperative privind raporturile contractuale de asigurare RCA și, implicit, o apreciere arbitrară a materialului probator, ci și o importanță deosebită pentru practica judiciară națională în materia aplicării procedurilor de regres după achitarea despăgubirilor de asigurare. Totuși, aceste afirmații nu au fost susținute prin probe anexate la dosar, iar instanța de apel le-a examinat și le-a acordat aprecierea cuvenită.

Mai mult decât atât, recurentul nu a demonstrat în ce măsură hotărârea s-ar baza pe o hotărâre sau decizie arbitrară ori în ce măsură s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. La fel, recurentul nu a fost trimitere la o jurisprudență a Curții Supreme de Justiție pe care ar încălca-o actele de dispoziție ale instanțelor inferioare.

Aceste considerente induc asupra concluziei că recursul denotă un simplu dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza efectuată de instanță. Aceasta înseamnă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una de dezacord cu soluția pronunțată.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Denis Grecu, în interesele lui Andrei Gricolovschi este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 5 Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Denis Grecu, în interesele lui Andrei Gricolovschi. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6