2ra-189/24 — Încasarea prejudiciului moral

La 5 iulie 2021, Ilia Scripcenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cultului Religios Iudaic din Republica Moldova – Federația Comunităților Evreiești „Habad Liubavici” solicitînd la anularea procesului-verbal nr. 3 din 13 martie 2018 al Consiliului Cultului.

La 1 septembrie 2021, Ilia Scripcenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cultului Religios Iudaic din Republica Moldova – Federația Comunităților Evreiești „Habad Liubavici”, solicitând: a. declararea nulității deciziei adoptate prin procesul-verbal nr. 3 din 13 martie 2018, prin care i-a fost restricționat accesul în sinagoga „Habad Liubavici”; b. obligarea Federației Comunităților Evreiești „Habad Liubavici” să nu creeze impedimente în exercitarea convingerilor religioase, tradițiilor, riturilor și ceremonialului practicat în sinagoga din str. Habad Liubavici nr. 8, mun. Chișinău; c. încasarea prejudiciului moral în sumă de 250.000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 7 iunie 2022, cauzele civile au fost conexate, formând o singură procedură, cu atribuirea unui număr unic de dosar.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că, potrivit deciziei adoptate prin procesul- verbal nr. 3 din 13 martie 2018, lui Ilia Scripcenco, Marietei Rudic și fiului acestora, Dmitrii Rudic, li s-a restricționat accesul în sinagoga Federației Comunităților Evreiești „Habad Liubavici”.

Măsură a fost o consecință a sesizării organelor de drept de către Mariăta Rudic privind ascunderea în sinagogă a cetățeanului israelian David Perri, condamnat la 47 de ani de detenție, precum și a faptelor infracționale comise de Igor Sandler împotriva fiului lor, confirmate prin sentința Judecătoriei Chișinău 1 din 12 iulie 2021, și a plângerii penale formulate de Dmitrii Rudic referitor la abuzurile lui Iosif Abelinschii.

Decizia contestată contravine prevederilor Codului civil, Legii nr. 121/2012 privind asigurarea egalității, Legii nr. 125/2007 privind libertatea de conștiință, Constituției Republicii Moldova și art. 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 16 septembrie 2022, Mariăta Rudic a fost admisă în proces ca intervenient principal, iar la 15 decembrie 2022 aceasta a formulat cerere de intervenție principală, invocând aceleași pretenții și temeiuri ca reclamantul Ilia Scripcenco.

Instanța de apel a considerat că această abordare a fost formalistă și neîntemeiată, întrucât nu au fost administrate probe care să ateste data exactă la care reclamanții au aflat despre decizie, iar termenul de prescripție nu putea curge din momentul adoptării actului, ci din momentul luării la cunoștință efective. Prin urmare, respingerea acțiunii ca tardivă a fost apreciată ca o încălcare a dreptului de acces la justiție, garantat de art. 6 CEDO.

Instanța a mai reținut că decizia contestată, prin care reclamanților li s-a restricționat accesul în sinagogă, a constituit o ingerință nejustificată și disproporționată în exercitarea libertății de conștiință și religie, contravenind prevederilor art. 9 CEDO, art. 31 din Constituția Republicii Moldova și dispozițiilor Legii nr. 125/2007 privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie.

Instanța a constatat că măsura aplicată nu se baza pe fapte dovedite, având mai degrabă caracter represiv, determinat de plângerile formulate de reclamanți împotriva unor membri ai cultului. Instanța a considerat că asemenea restricții nu pot fi justificate prin motive de ordine internă, nefiind demonstrate necesitatea și proporționalitatea lor.

De asemenea, a reținut că menționarea eronată a numelui „Scripnic” în loc de „Scripcenco” în procesul-verbal nr. 3 din 13 martie 2018 nu constituia un temei pentru respingerea acțiunii, fiind evident că măsura de interdicție viza pe Ilia Scripcenco și soția acestuia, Mariăta Rudic.

Referitor la capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral de 250.000 lei, instanța de apel a apreciat că acesta trebuia respins, întrucât legea nu prevede o astfel de obligație.

În motivarea recursului a susținut că instanța de apel a interpretat greșit probele și a aplicat eronat normele de drept material, pronunțând o hotărâre arbitrară. Recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 432 alin. (1) și (4) Cod de procedură civilă, menționând că instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și de caracterul tardiv al acțiunii.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În aceste condiții, recursul declarat la 13 februarie 2024 de Ilia Scripcenco și Mariăta Rudic, precum și recursul declarat la 28 martie 2024 de Cultul Religios Iudaic din Moldova - Federația Comunităților Evreiești „Habad Liubavici”, reprezentat de avocatul Andrei Bîtcă, se consideră formulate în termen (a se vedea pct. 15).

În aprecierea recursurilor declarate de Ilia Scripcenco, Mariăta Rudic și de Cultul Religios Iudaic din Moldova - Federația Comunităților Evreiești „Habad Liubavici”, Completul de judecată le califică ca fiind vădit neîntemeiate în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Recurenții invocă, în esență art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, fără însă a indica care anume probe ar fi fost denaturate, ignorate ori analizate eronat.

Analiza recursurilor relevă că acestea nu formulează critici de drept, ci reiau aspecte de fapt deja examinate și corect apreciate de instanța de apel. Reclamanții Ilia Scripcenco și Mariăta Rudic își exprimă dezacordul față de soluția privind neacordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral, fără a evidenția vreo eroare de drept, limitându-se la o simplă nemulțumire față de soluția pronunțată. La rândul său, Cultul Religios Iudaic din Republica Moldova – Federația Comunităților Evreiești „Habad Liubavici” invocă caracterul pretins tardiv al acțiunii, fără a demonstra nelegalitatea sau caracterul arbitrar al raționamentului instanței de apel.

Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că prima instanță a respins acțiunea ca tardivă în lipsa unor probe care să ateste momentul în care reclamanții au luat cunoștință de actul contestat, fapt ce reprezintă o încălcare a dreptului de acces la justiție. Termenul de prescripție începe să curgă din momentul aflării efective despre încălcarea dreptului, iar cererea depusă la 1 aprilie 2019 la Inspectoratul de Poliție Rîșcani confirmă că reclamanții au cunoscut actul contestat abia la începutul anului 2019. La fel, s-a statuat că legea nu instituie o obligație de reparare a prejudiciului moral în circumstanțele speței.

Recurenții nu combat aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursurile în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acestea trebuie considerate vădit neîntemeiate.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că niciuna dintre cererile de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se resping ca fiind vădit neîntemeiate. 5

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Ilia Scripcenco, Mariăta Rudic și de Cultul Religios Iudaic din Moldova - Federația Comunităților Evreiești „Habad Liubavici”, reprezentat de avocatul Andrei Bîtcă, împotriva deciziei din 1 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6