2ra-819/24 — Repararea prejudiciului material și moral

La 9 septembrie 2021, Ilia Scripcenco a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Efim Loberant privind repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 15.08.2019, 19.09.2019 și 11.10.2019 pârâtul a depus plângeri penale împotriva sa, însă prin ordonanțele procurorului din 13.09.2019, 14.10.2019 și 18.11.2019 s-a dispus refuzul pornirii urmăririi penale, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, procesele fiind încetate.

Reclamantul a susținut că aceste demersuri neîntemeiate i-au cauzat un prejudiciu moral de 300 000 lei, întrucât s-a aflat într-o stare de stres continuu pe durata probării nevinovăției.

A mai indicat că în anii 2018–2019, din motive umanitare, a suportat cheltuielile de întreținere, alimentație și tratament ale pârâtului, confirmate prin bonuri de plată.

În temeiul art. 16, 19 și 1979 Cod civil, a solicitat încasarea prejudiciului material de 71 000 lei și a prejudiciului moral de 300 000 lei. Ulterior, reclamantul și-a redus pretenția privind prejudiciul material la 10 992,61 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2024, a fost respinsă cererea de apel și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 mai 2023.

Instanța de apel a constatat că probatoriul administrat confirmă existența a trei ordonanțe prin care, în urma examinării plângerilor depuse de Efim Loberanț, s-a refuzat pornirea urmăririi penale pentru lipsa elementelor componenței infracțiunii, procesele fiind încetate.

Tot din materialele cauzei rezulta că la adresa ap. 3, str. 31 August 40, mun. Chișinău, pe numele lui Efim Loberanț au fost emise ordine de plată pentru servicii locative și bonuri fiscale pentru diverse produse, fiind confirmată și înregistrarea ambelor părți la aceeași adresă, precum și cererea pârâtului de recunoaștere a reclamantului ca persoană care îl întreține.

În analiza pretenției privind prejudiciul moral, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 1998 Cod civil, răspunderea delictuală presupunea întrunirea cumulativă a prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate și vinovăției. În speță, reclamantul nu a probat producerea unui prejudiciu cauzat direct printr-o faptă ilicită imputabilă lui Efim Loberanț. Totodată, temeiul reparării prejudiciului moral pentru fapte licite sau fără vinovăție nu fusese demonstrat, sarcina probațiunii revenindu-i apelantului în conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Referitor la îmbogățirea nejustificată, Colegiul a constatat că instituția este aplicabilă doar în lipsa unui temei juridic, contractual sau legal care să justifice avantajul patrimonial, în sensul art. 1389 și art. 1979–1981 Cod civil. În cauză, întreținerea acordată pârâtului fusese voluntară, liber consimțită și fără existența unui scop neîndeplinit sau a unei așteptări nereușite. Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile îmbogățirii nejustificate, iar concluziile primei instanțe privind inaplicabilitatea instituției au fost considerate corecte.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de apel a respins în mod eronat acțiunea, printr-o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, reținând în mod greșit că întreținerea acordată de Ilia Scripcenco lui Efim Loberanț a fost voluntară și nu întrunește condițiile îmbogățirii fără justă cauză.

Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În aprecierea recursului declarat de Ilia Scripcenco, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurentul a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, acesta nu a indicat în mod concret probele pretins denaturate, ignorate sau analizate eronat.

Analiza recursului relevă că acesta nu conțin critici de drept propriu-zise, ci reiterează obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, recurentul își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica erori de 3 aplicare sau interpretare a normelor legale, limitându-se la aspecte ce țin exclusiv de aprecierea probelor.

Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că probele administrate nu confirmă existența unui prejudiciu moral cauzat printr-o faptă ilicită imputabilă pârâtului, iar susținerile reclamantului nu întrunesc condițiile răspunderii delictuale. Totodată, instanța a constatat că întreținerea acordată pârâtului fusese voluntară și lipsită de un temei juridic apt să genereze o obligație de restituire, nefiind astfel întrunite cerințele îmbogățirii fără justă cauză.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ilia Scripcenco. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4