2ra-150/24 — Încasarea cheltuielilor de judecată suportate în cadrul dosarului contravențional, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

La 22 noiembrie 2022, Victor Lungu, reprezentat de avocatul Radu Rusanovschi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Fiodor Rapeșco, cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată suportate în alt proces și a prejudiciului moral cauzat.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 21 iulie 2019, între el și pârât s-a iscat un conflict, în rezultatul căruia a fost solicitată intervenția serviciului „112”.

Pârâtul a comunicat agentului constatator că reclamantul l-a înjurat și a solicitat atragerea acestuia la răspundere contravențională.

Ulterior, la 09 august 2019, de către agentul constatator Roman Brînza a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție, în baza art. **** din Codul contravențional, prin care s-a constatat că Victor Lungu, la 21 iulie 2019, ora ****, în s. ****, r-nul ****în stradă, în urma unui conflict apărut, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe Fiodor Rapeșco și a strigat cu voce tare, astfel tulburând ordinea publică prin ce a comis fapta contravențională.

În baza procesului-verbal cu privire la contravenție, a fost sancționat cu aplicarea amenzii în mărime de 10 unități convenționale, echivalentul a 500 de lei.

Nefiind de acord cu decizia agentului constatator, a contestat-o în instanța de judecată. Prin hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Criuleni, s-a încetat procesul contravențional pornit în privința sa, învinuit de săvârșirea contravenției prevăzute de art. **** din Codul contravențional, pe motiv că nu există fapta contravențională.

Reclamantul a susținut că, prin acțiunile pârâtului ce s-au manifestat prin solicitarea intervenției serviciului „112”, comunicarea agentului constatator că ar fi fost înjurat de către dânsul și sancționarea sa de agentul constatator, i-au cauzat prejudicii de ordin moral și material, fiindcă a fost nevoit să-și angajeze un avocat în vederea beneficierii de servicii de asistență juridică calificată.

A menționat că respectarea procedurii de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară constituie o condiție specială a exercitării dreptului la 1 acțiune în justiție, care necesită a fi întrunită doar în anumite cazuri în funcție de natura litigiului.

Prin urmare, contractul de asistență juridică este un contract reglementat de Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, iar conform art. 63 alin. (5) al Legii cu privire la avocatură, cheltuielile suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenței juridice în organele de urmărire penală și instanțele de judecată în cauzele penale, civile și administrative se încasează concomitent cu soluționarea cauzei în fond, fără o procedură litigioasă prealabilă.

În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la 25 februarie 2021, a expediat în adresa pârâtului somație, prin care a solicitat repararea benevolă a prejudiciului cauzat prin contravenție, însă răspuns la aceasta nu a primit.

Cu referire la pretenția de încasare a prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei, a menționat că legiuitorul a acordat prerogative instanței de judecată de a aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi încasat cu scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă. Astfel, a invocat că la încasarea prejudiciului urmează să se ia în considerare că pe parcursul a 2 ani a fost nevoit să participe la ședințe de judecată în cadrul căreia a avut statut de contravenient, astfel a fost afectat psihic din cauza emoțiilor negative suportate. Caracterul și cuantumul prejudiciului moral solicitat de reclamant este îndreptat pentru compensarea și repararea acestuia.

Reclamantul a solicitat încasarea de la pârât a sumei de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în procesul contravențional, a sumei de 10 000 de lei cu titlul de compensarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor legate de achitarea taxei de stat.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, pe durata examinării cauzei contravenționale, Victor Lungu și-a angajat un avocat pentru a beneficia de asistență juridică calificată, astfel achitându-i avocatului pentru serviciile acordate suma de 4 000 de lei (f. d. 31).

Instanța de apel a notat că, pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidențiază necesitatea prezentării de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor a următoarelor documente: dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); copia de pe facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți- persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora (cu tariful și orarul).

Prin urmare, instanța de apel a considerat întemeiată pretenția reclamantului privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4 000 lei, suportate în cadrul dosarului contravențional, fiindcă se confirmă prin extrasul din cont al avocatului Radu Rusanovschi (f. d. 31) ca fiind necesare, reale și rezonabile.

Cu referire la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de apel a concluzionat că reclamantul/ apelantul nu a probat, în temeiul art. 118 din Codul de procedură civilă, suportarea prejudiciului moral.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial, instanța de apel a ajuns la concluzia de a încasa în beneficiul lui Victor Lungu din contul lui Fiodor Rapeșco cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat 3 în prima instanță în sumă de 420 de lei și cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat în apel în sumă de 338 de lei.

Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (1), (2) lit. c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative).

La 27 noiembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depuse de Fiodor Rapeșco, reprezentat avocatul Corneliu Pleșca, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; 4 f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare 5 convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Fiodor Rapeșco, reprezentat avocatul Corneliu Pleșca, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. 6 Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Fiodor Rapeșco, reprezentat avocatul Corneliu Pleșca, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Fiodor Rapeșco, reprezentat avocatul Corneliu Pleșca, împotriva deciziei din 07 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7