3ra-391/23 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- Recurs declarat pana la 1 septembrie 2023. Art. 246 Cod administrativ
3ra-391/23 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Consiliul local Olănești,
raionul Ștefan Vodă,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Cultul Religios „Martorii lui Iehova” împotriva Consiliul
local Olănești, raionul Ștefan Vodă cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil și compensarea cheltuielilor de judecată ,
împotriva deciziei din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-391/23
NR. PIGD 2-160888404-01-3ra-10042023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Art. 246 din Codul administrativ (în redacția
în vigoare până la 01 septembrie 2023). Argumentele invocate nu determină admisibilitatea
recursului în raport cu motivele invocate. Dezacordul recurentului cu actul judecătoresc
contestat, nu constituie temei de casare a acestuia conform solicitării din recurs.
Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă, jud. I. Dodon,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc,
2 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Consiliul local Olănești, raionul Ștefan Vodă,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 mai 2016, prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.43), Cultul
Religios ,,Martorii lui Iehova” a depus acțiune contencios administrativ
împotriva Consiliului local Olănești, r-nul Ștefan Vodă, solicitând
recunoașterea ca fiind ilegală a refuzului de schimbare a destinației casei de
locuit individuală în lăcaș de cult „Sala Regatului a Martorilor lui Iehova”,
anularea deciziei nr.1/10 din 18 februarie 2016 privind respingerea cererii de
schimbare, obligarea emiterii deciziei privind schimbarea destinației casei de
locuit în locaș de cult și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că deține cu titlu de
proprietate privată casa de locuit individuală situată în sat. Olănești în baza
procesului-verbal de recepție finală nr.06 din 06 octombrie 2015. Iar la 14
ianuarie 2016 a depus către Consiliul local Olănești cererea privind
schimbarea destinației imobilului din casă de locuit individuală în locaș de
cult. Însă la 27 februarie 2016 a recepționat decizia nr. 1/10 din 18 februarie
2016 de respingere a cererii, care este una ilegală, din motiv că este contrară
prevederilor legii și atentează la drepturile constituționale ale omului.
Ignorând prevederile art.16, art. 31 din Constituție, pct.19 din Hotărârea
Guvernului nr.306, drepturile prevăzute de lege și din intoleranță religioasă,
pârâtul a emis decizia contestată. Acest act nu conține niciun motiv, inclusiv
legal de respingere a cererii de schimbare a destinației casei de locuit.
Totodată, a menționat că prin refuzul de a schimba destinația casei de
locuit în locaș de cult, a fost impusă o restricție Cultului religios „Martorii
lui Iehova”, și anume de a avea un lăcaș de cult în sat. Olănești. Cu referire
la prevederile art. 2 din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din
25 mai 2012, decizia adoptată discriminează Cultul religios, nu permite
realizarea drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor, îngrădește
dreptul persoanelor la asociere și întruniri, la care alte religii din sat. Olănești
au acces. Alte religii din sat. Olănești dispun de lăcașuri de cult, iar membrii
acestora își pot realiza zilnic drepturile constituționale. În opinia
reclamantului, membrii săi sunt tratați diferit, sunt stabilite astfel preferințe,
diferențieri pentru alte culte, ceea ce reprezintă o discriminare. Decizia emisă
reprezintă o formă gravă de discriminare, deoarece este o promovare și
practicare a discriminării de către autoritățile publice locale și este săvârșită
asupra unui grup de persoane.
De asemenea, a afirmat că, începând cu 1 martie 2016, în sat. Olănești,
în locuri publice au fost afișate anunțuri cu îndemnuri publice de a se aduna
cu scopul de a limita activitatea Cultului lor religios în sat. Iar organizatorii
acestor întruniri sunt autoritățile administrației publice locale. Anunțurile
conțineau îndemnuri publice cu caracter ofensator și înjositor în privința
cultului religios. Ulterior, de către unii cetățeni și consilieri locali, cu scopul
de a-i intimida, au fost întreprinse acțiuni ilegale de ațâțare a vrajbei
religioase, samavolnicie, deteriorarea intenționată a bunurilor, abuz de
putere și violarea întrunirilor. Or, începând cu 12 martie 2016 săptămânal în
fața imobilului enunțat, se adună în jur de 20-50 de cetățeni, consilieri și
reprezentanți ai primăriei, care fac declarații discriminatoriii în adresa
cultului religios, deteriorează intenționat imobilul aruncând cu pietre,
blochează drumurile, violează întrunirile religioase, prin blocarea accesului
în imobilul dat. Au fost sesizate și organele de poliție.
Reclamantul a declarat că pârâtul nu a întreprins măsuri pentru a le
explica enoriașilor Bisericii ortodoxe, necesitatea de a tolera existența altor
confesiuni, chiar contrar opus a permis adoptarea unei decizii cu caracter
discriminatoriu și intolerant, care s-a bazat pe prejudecățile religioase.
La 16 martie 2016, Cultul religios a depus cerere prealabilă în adresa
pârâtului, iar la 22 martie 2016 pârâtul a convocat adunarea extraordinară a
Consiliului local, privind interzicerea activității Cultului religios „Martorii
lui Iehova”, pe teritoriul satului, comițând astfel abuz de putere.
La 27 aprilie 2016, Cultul Religios ,,Martorii lui Iehova”, a fost
informat despre decizia nr.4/1 din 22 aprilie 2016 de respingere a cererii
prealabile. Astfel Consiliul local a refuzat soluționarea extrajudiciară a
litigiului.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 august 2021 a Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan
Vodă, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Cultul
Religios ,,Martorii lui Iehova”. S-a recunoscut ilegal refuzul Consiliului
local Olănești de a schimba destinația casei de locuit individuală, număr
cadastral XXXX, amplasată în r-nul Ștefan Vodă, sat. Olănești, în lăcaș de
cult. S-a anulat decizia Consiliului local Olănești nr.1/10 din 18 februarie
2016 ,,Cu privire la examinarea cererii cet. Marchitan Vasile”. S-a obligat
Consiliul local Olănești de a emite decizie privind schimbarea destinației
casei de locuit individuală, număr cadastral XXXXX, amplasată în r-nul
Ștefan Vodă, sat. Olănești, în lăcaș de cult. În rest s-au respins ca
neîntemeiate pretențiile privind încasarea cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 7 septembrie 2021, Consiliul local Olănești a depus apel nemotivat,
iar la 12 octombrie 2021 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii
din 17 august 2021 a Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă, solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii prime instanțe în partea admiterii
acțiunii, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere ca neîntemeiată a cererii
de chemare în judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Consiliul local Olănești, raionul Ștefan Vodă
împotriva hotărârii din 17 august 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan
Vodă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel examinând conținutul hotărârii
primei instanțe cu materialele dosarului, a stabilit că concluziile primei
instanțe expuse în hotărâre, corespund circumstanțelor de fapt.
În susținerea opiniei enunțate, instanța de apel raportând prevederile
art. 500 alin. (1)-(3) din Codul civil, pct.3, pct.19, pct.32 din Regulamentul
privind autorizarea funcționării și schimbării destinației construcțiilor și
amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.306 din 30 martie 2000,
la circumstanțele cauzei, s-a aliniat la concluziei instanței de fond privind
ilegalitatea refuzului Consiliului local Olănești de schimbare a destinația
casei de locuit individuală, număr cadastral XXXX, amplasată în r-nul Ștefan
Vodă, sat. Olănești, în lăcaș de cult și a deciziei Consiliului local Olănești
nr.1/10 din 18 februarie 2016 ,,Cu privire la examinarea cererii lui Vasile
Marchitan”. Și necesitatea obligării Consiliul local Olănești de a emite
decizie privind schimbarea destinației casei de locuit individuală, numărul
cadastral XXXX, amplasată în r-nul Ștefan Vodă, sat. Olănești, în locaș de
cult. Întrucât în ședința de judecată cu certitudine s-a stabilit că, Consiliul
local Olănești nu a prezentat probe că situația urbanistică și ecologică a
imobilului, căruia i se schimbă destinația va suporta abateri esențiale de la
destinația existentă a acestuia, fapt care nu impune necesitatea executării
unui studiu de fundamentare.
Consiliul local Olănești nu a invocat în actul administrativ contestat
la caz, motive plauzibile, întemeiate și bazate pe lege, care să stea la baza
respingerii cererii formulate de către Cultul religios „Martorii lui Iehova”,
privind schimbarea destinației casei de locuit menționate în locaș de cult.
Instanța de apel a stabilit că instanța de fond just a reținut că refuzul
Consiliului local Olănești de a admite cererea formulată de către Cultul
Religios ,,Martorii lui Iehova”, privind schimbarea destinației casei de locuit
din sat. Olănești, r-nul Ștefan Vodă, număr cadastral XXXX, în locaș de cult,
nu este întemeiat pe motive legale. Astfel, urmând a fi considerat ilegal. Iar
subsecvent și decizia Consiliului local Olănești nr.1/10 din 18 februarie
2016, privind respingerea cererii de schimbare a destinației casei de locuit
individuală din sat. Olănești, r-nul Ștefan Vodă în locaș de cult „Sala
Regatului a Martorilor lui Iehova”, urmează a fi anulată, ca fiind ilegală și
neîntemeiată, cu obligarea Consiliului local Olănești de a emite o altă decizie
prin care să autorizeze schimbarea destinației casei de locuit menționate în
locaș de cult. Or, art.9 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor
omului și libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul al libertatea
de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și
manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public
sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.
Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul
altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru siguranța publică, protecția
ordinii, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și
libertăților altora.
Mai mult ca atât, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului și fosta Comisie au evocat că, în temeiul art.9 din Convenție, în
sarcina autorităților statale, inclusiv a autorităților administrației publice
locale intră obligația de a nu întreprinde niciun fel de acțiuni de natură a
restrânge exercițiul efectiv al libertății de religie și conștiință. La fel, statutul
prin intermediul autorităților de stat, inclusiv al organelor administrației
publice locale, are obligația de a adopta măsuri ce au ca scop evitarea
producerii unei situații în care o persoană să fie perturbată în exercițiul cult
prin activitatea unei persoane (cauza Dubovska et Skup c. Pologne, cererea
nr.33490/1996). În cauza Agga c. Greciei (hotărârea din 17.10.2002), Curtea
europeană a statuat că rolul autorităților statale, în situații când o societate
apare ca divizată pe motive religioase, nu este de a suprima pluralismul, ci
de a asigura tolerarea grupurilor concurente, unele de către celelalte.
Prin urmare, argumentele apelantului Consiliul local Olănești, r-nul
Ștefan Vodă urmează a fi respinse, întrucât acesta este obligat să emită
decizie privind schimbarea destinației casei de locuit individuală cu număr
cadastral 8525204.083.02, amplasată în r-nul Ștefan Vodă, sat. Olănești, în
locaș de cult. Or, în caz contrar, neautorizarea celor solicitate de către
reclamant, va duce la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului,
fapt ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar contraveni practicii
judiciare naționale și principiilor CEDO.
Astfel, instanța de apel a relevat că instanța de fond just a reținut
ilegalitatea refuzului Consiliului local Olănești de schimbare a destinația
casei de locuit individuală, număr cadastral XXXX, amplasată în r-nul Ștefan
Vodă, sat. Olănești, în lăcaș de cult și a deciziei Consiliului local Olănești
nr.1/10 din 18 februarie 2016 ,,Cu privire la examinarea cererii lui Vasile
Marchitan”. Obligând Consiliul local Olănești de a emite decizia privind
schimbarea destinației casei de locuit individuală, număr cadastral XXXX,
amplasată în r-nul Ștefan Vodă, sat. Olănești, în locaș de cult. Or, în
conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând
acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă în
baza unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ
individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în
procedura prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act
administrativ individual, dacă revendicarea pretenției reclamantului de
emitere a actului este întemeiată.
În privința pretenției formulate de către reclamantul Cultul Religios
,,Martorii lui Iehova”, privind compensarea cheltuielilor de judecată, și
respinsă de către instanța de fond prin actul judecătoresc supus apelului,
instanța de apel nu se va expune din considerentul că ultimul nu a contestat
hotărârea instanței de fond la acest capitol, examinând legalitatea hotărârii
primei instanțe în limitele apelului declarat de către Consiliul local Onești,
r-nul Ștefan Vodă.
Instanța de apel nu a reținut argumentele apelantului Consiliul local
Onești, r-nul Ștefan Vodă, deoarece acesta interpretează eronat normele de
drept și situația de fapt, iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei
interpretări corecte a normelor de drept material cu aprecierea juridică
cuvenită a probelor.
Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul
apelantului precum că hotărârea primei instanțe este una ilegală. Analizând
conținutul hotărârii contestate, instanța de apel a relevat că hotărârea primei
instanțe este una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire la
normele de drept material și procedural, apreciind probelor prezentate de
către părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea cauzei, care au fost și care n-au fost stabilite, apreciind corect
caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării
cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și o analiză clară.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.I,
f.d.229), Consiliul local Onești, r-nul Ștefan Vodă a formulat recursul
nemotivat, iar la 18 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,
f.d.1) și la 19 aprilie 2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.II, f.d.12) a
depus motivarea recursului, împotriva deciziei din 7 decembrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de
apel emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia
instanței de apel, din motiv că instanța de apel repetat și abuziv încalcă
dreptul la apărare și la un proces echitabil. Consiliul local Olănești nu a fost
citat legal, respectiv nefiind informat despre data și ora examinării cauzei.
Cu referire la prevederile art.7, art. 10 din Legea nr.436 privind
administrația publică locală, contrar concluziei instanței de fond executând
atribuțiile stabilite prin lege, și anume activând în interesele supreme ale
locuitorilor teritoriului administrat, nu a încercat nicidecum de a impune
piedici intimaților în desfășurarea activității dorite. De altfel, salută și este
imparțială absolut tuturor confesiilor religioase din localitate. Însă odată ce
activează în vederea respectării intereselor localnicilor. Bunul imobil cu
număr cadastral XXXX, a cărui schimbare a destinației s-a solicitat, se află
în strictă vecinătate cu Biserica Creștin Ortodoxă, ceea ce a determinat
crearea disensiunilor între localnicii din această regiune. Inițial s-a propus
intimatului, în vederea evitării oricăror conflicte între localnici și cele două
confesii religioase, de a edifica localul pentru cultul religios a „Martorilor lui
Iehova” în altă regiune a satului întru a exclude eventuale provocări, însă
intimatul nu a ținut cont de recomandările autorității locale, fapt ce a
determinat crearea unei atmosfere de dușmănie și frecvente conflicte între
membrii celor două confesii religioase.
De asemenea, redând prevederile art. 52 lit. b), art. 54 din Legea
privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nr. 835 din 17 mai
1996, pct. 1, pct.3, pct.18, pct.20, pct.21, pct. 22, pct.24, pct.26, pct.32 din
Regulamentul privind autorizarea funcționării și schimbării destinației
construcțiilor și amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 306 din
30 martie 2000, a reiterat că intimatul indicând asupra faptului că în speță
nu este necesar a fi prezentat studiul de fundamentare privind schimbarea
destinației și consultarea populației, făcând trimitere în acest sens la pct.32
din Regulamentul, a evitat a menționa și asupra acordului vecinătăților care
este necesar a fi prezentat. Or, în nenumărate rânduri și-au exprimat
dezacordul cu acțiunile intimatului, și anume de a crea un locaș de cult în
vecinătatea lor, le creează anumite incomodități despre care au comunicat
Primăriei sat. Olănești în vederea soluționării acestei chestiuni. Astfel, în
situația în care nu a fost probat că vecinătățile sunt de acord cu schimbarea
destinației imobilului, Consiliul local Olănești stabilind insuficiența
întrunirii tuturor condițiilor stabilite prin lege, a emis o decizie absolut legală
și întemeiată privind respingerea cererii depuse.
La 3 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului
copia recursului, creând astfel participanților la proces condiții egale de a
cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru
asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în
drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire, avizul de recepție, anexate la materialele dosarului
(Vol.II, f.d.14, 15).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință
la recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 a fost modificat cadrul normativ
conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura
contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile
cu privire la temeiurile recursului.
Art.XI din Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la
1 septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)
și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de
Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 07
decembrie 2022. Prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d. 228, 232), la
11 decembrie 2022 instanța ierarhic inferioară a notificat dispozitivul
deciziei instanței de apel, iar la 17 martie 2023 -decizia motivată. Astfel,
recursul a fost depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale enunțate supra rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1
septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la
art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat
din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Consiliul local Olănești, raionul Ștefan Vodă.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Consiliul local Olănești, raionul
Ștefan Vodă.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc