2ra-8/24 — Constatarea existenței raporturilor de muncă și aeliberarii ilegale de la serviciu

La 27 septembrie 2021, Oleg Potîrniche a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Republican pentru Ameliorarea și Reproducția Animalelor”, intervenient accesoriu Domnișor Eugeniu, cu privire la constatarea faptului existenței raporturilor de muncă și a eliberării ilegale de la serviciu, încasarea compensației în locul restabilirii la locul de muncă, a despăgubirii salariului mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, a compensației pentru prejudiciul moral cauzat și a compensației pentru cheltuielile suplimentare, obligarea privind achitarea adaosurilor, sporurilor, plăților de compensare, inclusiv a premiilor pentru perioada de absență forțată de la muncă și indexarea sumelor adjudecate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, din ****** a fost angajat la Întreprinderea de Stat „Centrul Republican pentru Ameliorarea și Reproducția Animalelor” în funcție de jurisconsult, cu retribuția lunară, convenită conform înțelegerii de ****** de lei net salariu lunar (******netto salariu lunar plus 50% procente adaos lunar).

La 03 martie 2021, în timpul său de muncă, în incinta sediului Întreprinderii de Stat „Centrul Republican pentru Ameliorarea și Reproducția Animalelor” a fost invitat în biroul administratorului, Vasile Harea, care în prezența și a altor angajați i-a comunicat că este eliberat din funcție.

Neprimind nici o explicație plauzibilă și adecvată pentru motivul concedierii, el a solicitat copiile ordinului de angajare, ordinului de concediere și a contractului individual de muncă, dar a primit refuz, fără a fi invocate careva motive rezonabile.

Totodată, i s-a comunicat că ordin de concediere nu va fi emis, deoarece nu a fost emis ordin de angajare și nu a fost perfectat în scris contractul individual de muncă. Ulterior, aflându-se în biroul său, i-a fost prezentat de către contabilul șef, managerul serviciul personal și office managerul, un contract de prestare a serviciilor juridice nr. ******din ******. Planul efectuării lucrărilor de gen juridic din ******, actul de recepționare a lucrărilor din 03 martie 2021, 1 anexe la contract și a fost prevenit pe un ton foarte cinic, jignitor și amenințător că, dacă nu va semna aceste acte, nu va primi nici un bănuț din salariu.

Fiind depășit de această situație, dar și de împrejurările inadecvate create, a fost nevoit să semneze actele pentru a primi cel puțin suma pentru perioada ******, contestată de către el. Apoi, la insistența lor, a predat documentele pe care le avea în gestiune și materialele ce i-au fost transmise, după care a fost transportat cu automobilul la Chișinău.

Astfel, se constată cu certitudine faptul că el a fost angajat și admis la muncă în funcția de jurisconsult cu stabilirea raporturilor de muncă între dânsul și pârâta, însă fără perfectarea contractului individual de muncă în forma scrisă, care trebuia efectuată de către angajator în mod obligatoriu la angajare, conform prevederilor legislației în vigoare.

Reclamantul a susținut că, la ******, a fost ilegal eliberat din funcția dc jurisconsult al Întreprinderii de Stat „Centrul Republican pentru Ameliorarea și Reproducția Animalelor” și lipsit nejustificat de posibilitatea de a munci. Prin acțiunile întreprinse de către pârâtă, i-au fost grav încălcate drepturile sale constituționale. Iar, prin comportamentul angajatorului și a altor salariați i s-a adus gravă atingere integrității morale și psihice.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul a solicitat constatarea faptului existenței raporturilor de muncă între reclamant și pârâtă în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și a eliberării ilegale din serviciu la ******, obligarea pârâtei privind perfectarea în formă scrisă a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, încasarea despăgubirii salariului mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, a compensației suplimentare în mărime de 3 salarii medii lunare, în locul restabilirii la locul de muncă, a compensației pentru prejudiciul moral cauzat, a compensației cheltuielilor suplimentare legate de consultarea specialiștilor pentru contestarea eliberării ilegale din serviciu, obligarea pârâtei privind achitarea adaosurilor, sporurilor, plăților de compensare, inclusiv a premiilor prevăzute de lege, de regulamentele aprobate de angajator, de contractul colectiv/convenția de muncă, de contractul individual de muncă pentru perioada dc absență forțată de la muncă și indexarea sumelor adjudecate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, deși relațiile de muncă dintre Oleg Potîrniche și Întreprinderea de Stat „Centrul Republican pentru Ameliorarea și Reproducția Animalelor” au fost încheiate prin ordinul ****** din ******cu privire la angajare, acest ordin a fost desființat, fiind anulat în aceeași zi prin ordinul nr. ******al Întreprinderii de Stat „Centrul Republican pentru Ameliorarea și Reproducția Animalelor”, astfel, anume ordinul cel din urmă produce efectele corespunzătoare.

Prin urmare, între părți nu s-a stabilit un raport individual de muncă pe o perioadă nedeterminată, ci unul de prestare a serviciilor juridice pe o perioadă determinată, care și-a încetat efectele conform pct. 6.2 al contractului, la ******, când acestea au fost recepționate de pârâtă.

Astfel, după semnarea actului de recepționare a lucrărilor din ******, ce atestă finalitatea prestării serviciilor, reclamantului, Oleg Potîrniche, i s-a achitat de către pârâtă retribuția convenită, prin contractul de prestare a serviciilor juridice nr. ******, fapt confirmat prin ordinul de plată (f.d.26).

Instanța de apel a notat că înscrisurile anexate la materialele cauzei atestă lipsa existenței între părțile prezentei cauze civile a unui contract de muncă reglementat de legislația muncii, dar existența unui contract de prestări servicii, ce se reglementează de secțiunea a 3-a al capitolului XI din Codul civil.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a statuat că pretinsele încălcări a drepturilor de muncă ca admise de pârâtă față de reclamant, cât și revendicarea acestor drepturi prin pretențiile înaintate în baza legislației muncii în prezenta cerere de chemare în judecată, nu au nici un suport probator, deoarece prin serviciile prestate pârâtei de către reclamantul, Oleg Potîrniche, în baza contractului nr. ******din ******, nu se atestă calitatea de salariat al ultimului, ci de prestator. 3

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă

La 14 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depusă de Oleg Potîrniche, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu și-au valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. 4 (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursul depus de Oleg Potîrniche, la 02 ianuarie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Oleg Potîrniche nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 6

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Oleg Potîrniche, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Oleg Potîrniche, împotriva deciziei din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7